Poate am jinduit oarecând sã am…

…pe peretii apartamentului tablouri; probabil, cererea mea n-a fost formulata corect…; trebuia sa specific: tablouri cotate!

Ma grabesc sã scriu ca n-am nevoie; nu cumva sã-mi mai aduca cândva cineva ceva…Avem peretii plini de rame, farfurii de Craciun, farfurii de Pasti…

Stiu cateva familii care si-au pus alarme…Cel mai mult m-a impresionat o doamna venerabila care se chinuia de una singura sa vanda ceva tablouri valoroase; le tinea sub saltea…

Mi-au venit in gând toate acestea citind postarile recente ale  Mirelei Pete,   Max Peter, Rokssana, Innerspace, Lolita…

Sa nu uit: zilnic gãsim câte un  pictor si multe tablouri pe blogul de arta al  Doamnei Gabi.

Cu aceasta ocazie, repostez Arta academica

Mã refer la pictura si sculptura maestrilor români de acum peste 30 de ani.

O lunga perioada am crezut ca cei ce colectioneaza arta sunt niste titrati rafinati, care vorbesc cifrat la concertele de la Ateneu. Nu este tocmai asa…

 Prin anii “80 am ajuns in casa unui coleg de servici. Nu in vizita, ci pentru a muta , monta ceva mobila in cele trei camere ale unui apartament de bloc. Imi povestise  ca nu este simplu, dar am ignorat avertismentul.

Peretii erau plini de tablouri! Pe doua si trei rânduri. Plus sculpturile: nu aveai unde sa pasesti… Colegul Adrian avea doi copii mici si voia sa plaseze undeva un sifonier si o biblioteca.

Colectionarul era tatal lui, un muncitor matriter. Adunase operele in decurs de vreo 20 de ani. N-a prea  dat  bani pentru opere; cândva, directorul firmei il recomandase  unui sculptor sa-i realizeze socluri pentru sculpturi. Le executa la servici si le scotea din fabrica cu stirea conducatorilor. Era recompensat de artisti cu opere de arta. Maestrii erau cei  la moda, care acum, dupa alti 20 de ani, incet, se clasicizeaza… Avea si tablouri de Grigorescu, Tuculescu… cumparate pe echivalentul a maxim o jumatate de salariu. Artistii aveau nevoi urgente, piata era in stagnare.

N-am avut unde sa montam mobila; dupa un timp Adrian s-a mutat in apartamentul lui, arta a rãmas la locul ei. Am aflat ca recent, dupa disparitia colectionarului, operele au fost impartite intre urmasi.

Imi amintesc de un banc vechi. Discutie intre doua cochete.

Zice una: 

”…si aveau peretii plini de Picasso! ” 

Comenteaza cealalta:

“ Cu verde  de Paris au incercat?”