Marţi, partea plina a paharului

Uneori este bine sa… nu fie rãu, ar zice Mircea Badea la o ora tarzie din noapte.

Ieri am citit câteva postãri in care rãzbatea o anumita multumire, poate chiar recunostinta pentru impliniri de moment, de etapa…; este vorba despre autori constienti de mersul vietii; indraznesc sa insir si eu cateva lucruri de care sunt multumit:

– am plantat, cu ceva sãptãmani in urmã, câteva rãsaduri de rosii, unele primite din surplusul vecinilor; s-au prins toate 16;  ( nu-i bine sa le numeri… )

– am aflat cum se numeste planta care apare spontan in fiecare vara: motul curcanului.

Poza este de pe internet; gardurile mele sunt mai noi; tot vopsesc la ele de vreo trei ani…

–  prin tag-ul discursuri scolare au sporit vizitatorii cu cca 30 %; doar Patriciu intârzie, desi-l amintesc cu insistenta…

–  am decis sã dau cãrtile cu mobilierul de biblioteca cu tot; nu mã mai chinui sa le dau basarabenilor…

– desi ciresii plantati acum trei ani n-au legat rod, sunt multumit cu cele 6-8 kg culese de pe ciresul adus in urma cu 20 de ani de la Hãpria, Alba…

– pisica,  „culeasa” de pe strada, deoarece se pregatea sã fete sub masini,  a adus pe lume patru pisoi; azi 7 iunie.

– tot azi, Miki, fosta judecatoare in Oradea, a sunat azi cã a primit pensia si poate sã ne restituie imprumutul; omul care vine cu banii nu va pleca cu mana goala: ii dãm pisica si pisoii..

– e de bine: am deja o cusca potrivita, moderna, pentru transportat animaluţe…Nici n-o  mai vreau inapoi…

*