Lecturi de(spre) week-end. Un patron uman
Posted by daurel pe 3 iunie 2011
Cea mai mare descoperire sociala a ultimilor 200 de ani a facut-o Henry Ford; s-a intamplat pe 5 iunie 1937; in România s-a generalizat in 1990…Poate (si) asta ne desparte de Vest…
In aceasta zi Henry Ford a redus saptamana de lucru la 32 de ore.Producatorul american de automobile era un adept inflacarat al timpului de lucru mai putin, care a fost introdus doar in fabricile sale.Ford credea ca prin aceasta politica avea de castigat din punct de vedere economic dar o facea i din motive umanitare.El credea ca muncitorii, care erau si consumatorii de baza ai produselor, aveau nevoie de un timp liber corespunzator pentru a consuma produsele, in acest fel gasind nevoia de a le achizitiona.Pe termen lung piata de consum avea sa se dezvolte.Acest punct de vedere a devenit predominant la acea vreme.
Studii recente au aratat ca o saptamana de lucru redusa(patru zile) nu doar creste economia si consumul, ci le permite muncitorilor de a-si dezvolta educatia, calificarea, avand timp suplimentar pentru scoli si cursuri, sanatatea si va duce la economisirea de bani de catre acestia, reducand costul cu transportul, care la randul sau ajuta mediul, reducandu-se emisiile poluante.
PS. Despre minunatele sâmbete libere voiam sã povestesc, cu cuvintele mele, insa am avut sansa sã descoper si sã copiez ceea ce se vede…
Acum, cã veni vorba despre Henry Ford, merita citita si o alta biografie a acestuia; inca sunt indignat cã profesorii mei de inginerie industriala nu ne-a obligat sã studiem principiile organizatorice descoperite de Ford; dimpotriva, ca nuca-n perete, ne spãlau creierii vorbindu-ne despre exploatarea incultilor muncitori americani; unii mai cred acele prostii…; ii numesc talibani.
$
UPDATAREA de la ora 21.30, cand am ajuns de la sat la oras si, in urma unui comentariu, completez cu un eveniment românesc de pe vremea lui Henry Ford:
LUCIAN BLAGA
A TRÃI LA SAT ÎNSEAMNÃ A TRÃI ÎN ZARISTE COSMICÃ
SI ÎN CONSTIINTA UNUI DESTIN EMANAT DE VESNICIE/ Elogiul satului românesc/ 5 iunie 1937
Daurel's Blog 
CELLA said
şi eu regret pînă-n ziua de azi că ne-au scos, la facultate, din curiculă retorica
beneficiam, la schimb(?) necerut, de o sîmbătă ‘liberă’ pe care o ‘iroseam’ autodidacţi în agora 😀
Mirela said
Daurel, mi-am amintit, citind articolul, că sâmbăta după masa noi aveam, în facultate, două ore de Estetică, de la 14 la 16! După ce până atunci avusesem Transpuneri pe material la atelier. Mamă, ce sâmbete pline de…creativitate! Ce consum?! Abia apucam să ajungem pe la Bibliotecă! Şi totuşi…şi totuşi citeam. O sâmbătă liberă şi frumoasă tuturor! 🙂
incertitudini said
În lista cu descoperirile lunii iunie este și un spațiu liber.
Parcă îmi pare rău, ziua respectivă este importantă pentru mine!
După melci « Ioan Usca said
[…] Michaela, Grişka, Dragoş Sorin Nicula, Oigen, Ana Pauper, Nicu, Piperusha, Mircea Suman, Deepiny, Daurel, Cella, Vio, Dumitru Agachi, Se-cret, Cati Lupaşcu, Gabitzu, Octavia Sandu, Dan Văideanu, […]
Dana said
De acord cu Ford: 4 zile de lucru pe saptamana sunt suficiente, in celelalte 3 poti sa-ti petreci timpul cu familia, sa inveti, sa-ti manifesti talentele; altfel ajungi batran,singur si cand te uiti in urma constati ca n-ai facut nimic cu viata ta, doar ai muncit pe ruptelea. Nici cu plecatul la lucru la 5 dimineata nu sunt de acord, sprijin stilul suedez, in care fiecare vine la munca la ce ora ii permite bioritmul, dar in deplina intelegere cu colegii, important fiind sa lucreze 8 ore, pontand la intrare si plecare.
daurel said
@Cella
Universitarii mai au mult(e) de invatat…
@Mirela
Nici eu nu am prins in scoala sambete libere; ma tot mir ca nu ne-am revoltat…
@Incertitudini
Mai sunt si lipsuri; suplinim dupa puteri…
@Dana
Este cel mai mare castig.
Emil said
Traiasca sambata libera pe veci. Jos comunismul!