Despre valori…

… simtul valorii,  recunoasterea valorilor, am scris cam de la inceputul blogarelii.

In definitiv, investim mereu in ceea ce ni se pare valoros, peren…; chiar blogareala este o investitie si o investigatie a valorilor; inclusiv cãutarea de diverse retete culinare, de slabire, de zugravire, de grãdinarit, de succes, de supravietuire…, este tot o documentare pentru a investi in ceva valoros.

Daca nu avem o personalitate clar definita, ne bazam pe moda,  pe recomandari, pe publicitate…; astfel ne umplem, mintea, timpul si spatiul  cu tot felul de notiuni si fetisuri…Inclusiv cu biletele si prospectele spectacolelor si excursiilor…

Iatã ce scriam acum doi ani, când nu mã chinuiam sã pun diacritice:

Valori fara etichete

Posted by daurel pe februarie 15, 2009

Se mai comenteaza, desi s-a consumat acum doi ani, o demonstratie  a  lipsei de discernamant in aprecierea valorilor. Reamintesc ptr. cei ce au uitat: intr-o statie de metrou din Washington, la ora de varf,  a cantat incognito, ca orice artist ambulant, un violonist renumit (concerta in acele zile, in acelasi oras, in sali  cu casa inchisa, cu bilete  de intrare de peste 100 dolari). A cantat sase piese de Bach cu o vioara Stradivarius, fiind monitorizat de la distanta de organizatorii demonstratiei. Se banuia rezultatul, dupa cum il banuim majoritatea celor ce locuim la oras si nu ne mai surprinde  nimic: din 1100 trecatori, doar sapte adulti s-au oprit sa-l asculte; plus un copil tras repede de mama-sa. Doar 20  de oameni  (sub 2% ) i-au aruncat in total 32 de dolari. S-a comentat in multe feluri rezultatul  ( vezi arhid. Nicolae Dima  in “Lumina” din 1 febr. 2009  www.ziarullumina.ro).

Variantele mele  de comentariu:

a)  se  putea castiga bine, ca artist, acum doi ani in SUA;

b) americanii nu apreciaza muzica clasica pe strada;

c) daca violonistul Gene Weingarten ar canta in metroul  bucurestean, in mod sigur cineva i-ar recunoaste vioara si l-ar urmari cu foarte multa atentie.