Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

«
»

Mfc

Posted by daurel pe 29 ianuarie 2014

Miercurea fara cuvinte ar trebui sa fie un fapt  „simplu si amuzant”. Incerc de câtiva ani…

&
*
*

This entry was posted on 29 ianuarie 2014 la 9:18 PM and is filed under Blogareala. Etichetat: , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, sau trackback from your own site.

9 răspunsuri to “Mfc”

  1. Mala said

    29 ianuarie 2014 la 9:32 PM

    Am vazut niste imagini din acea perioada! Iti vine sa spui… ireal !

  2. abbilbal said

    29 ianuarie 2014 la 10:48 PM

    Hei rup, hei rup, hei rup !

  3. CARMEN said

    29 ianuarie 2014 la 11:25 PM

    wow! asta da munca!
    Tehnologia avansata din zilele noastre, permite rezolvarea unor asemenea situatii prin trimiterea pe traseu a unui vehicol cu lama în fata si dispozitiv de împrastiere sare si nisip, în spate. De aceea astazi nu mai are mare importanta faptul ca mergi cu automobilul pe sosea vara sau iarna, autostrazile sunt curatate si conditiile de rulare sunt aproximativ aceleasi.
    O seara faina! happy WW!

  4. Vasile Dumitru said

    30 ianuarie 2014 la 6:47 AM

    🙂 între timp ne-am maturizat politic, stăm în crâșmă și semnăm petiții on-line de demitere a guvernului pentru că nu curăță străzile!
    toate posturile tv au făcut mișto de țăranii care nu ieșeau la inundații ci beau bere!
    acum, pentru că e în bucurești (cu b mic), aceleași posturi fac mișto de guvern!
    aceeași țărani, indiferent de localitate!

  5. daurel said

    30 ianuarie 2014 la 12:49 PM

    @Mala,
    Activitatea nu s-a modernizat sensibil desi au trecut decenii; as zice ca traim intr-o irealitate continua…

    @Abbilbal,
    Multi s-au lasat pacaliti…; poate, uneori, si subsemnatul.

    @Carmen
    In Romania, suntem …cum bine stii.

    @Vasile Dumitru
    Ma distrez si documentez destul de mult de pe forumurile ziarelor. Unii i-au botezat pe bucuresteni „bucurei’…

  6. StropiDeSuflet said

    4 februarie 2014 la 11:56 PM

    Oare de ce îmi place? Cred că doar pentru faptul că înainte (cu mult timp în urmă) între oameni exista o anume solidaritate! Nu mă refer musai la imaginea postată. Probabil că acei oameni fuseseră scoşi împotriva voinţei lor, dar este foarte probabil să fi ieşit din spirit civic, situaţie pe care în nici un caz n-aş presupune-o pentru o poză similară făcută în zilele noastre. Acum, dacă găsim un loc dezăpezit de altcineva în parcare ne repezim să-l ocupăm, iar dacă un amărât se luptă cu zăpada nu se înghesuie nimeni să-l ajute!
    Ei… evoluăm tehnic şi involuăm sufleteşte!

  7. daurel said

    5 februarie 2014 la 2:52 PM

    @StropiDeSuflet,
    E greu de aflat ce e in suflete…
    Imi convine sa cred ca toti pe care-i intalnesc sunt condusi de sentimente bune si fac tot binele de care sunt ei in stare….

  8. CELLA said

    6 februarie 2014 la 12:10 PM

    am să fiu heirupista cu citatu` 🙂

    Dan Stoica(în această postare e vorba de mulțimi statistice, de trenduri psiho-sociale, mentalități, nu de cazuri personale și cu atât mai puțin de fiecare persoană luată în parte)

    `Eșecul străzii
    sau
    Privind înapoi cu amar 1

    Am ezitat mult să scriu acest text. Necesitatea lui sare în ochi oricărui om care și-a păstrat un pic de luciditate și nepărtinire privind scena socială românească. (ezit să-i spun „politică”, pentru că așa ceva, în Romania, nu se face în sensul propriu. Ceea ce se numește „politică”, pe aceste meleaguri, este o continuă agitație browniană, o învârtire în cer a polonicul în supa fierbinte care este spaima populației că va fi lăsată de izbeliște, ea neștiind și neputând să se descurce singură. România a fost timp de un deceniu, după 89, un copil care a fugit de acasă că nu-i mai plăcea de părinți, dar care, odată ieșit afară, a văzut că e noapte și nu știe încotro să o ia. Ușa de întoarcere era închisă. Unde să se ducă în altă parte? Pus în fața casei, fără acoperiș, nelăsat să intre înăuntru nicăieri, a trebuit să-și golească buzunarele de tot ce avea, ca să fie măcar ascultat. Sunt răni psihice ale acelui timp care au început să intre în cangrenă.)

    Mișcarea din Iunie 90, Piața Universității ocupată cu corturi de „golani”, a fost, de fapt, un reflex antidemocrat al unei elite care nega alegerile făcute de o țară întreagă. „Golanii” aveau dreptatea de partea lor, minerii, călăii de atunci, aveau majoritatea poporului de cealaltă parte. Înfrângerea din iunie 90 a transformat revoluția în cotrarevoluție și democrația română într-un sistem de asuprire al dreptății prin forța majorității voturilor. Dictatura majorității își făcea apariția pe scena istorică românească, deși ea este prezentă și activă demult în Europa. Rugurile Inchiziței erau deliciul mulțumii, la fel funcționarea precisă a ghilotinei iacobine. Capetele nobililor care se adunau în coșuri erau spectacolul preferat al poporului suveran liber, egal și fraternizând cu elan și cu lozincă. Băile de sânge din războaile napoleoniene a găsit primii admiratori chiar între victimile care se credau eroii unui nou veac. Hitler a fost sprijinit de popor, Stalin la fel.

    Strada, ca formă de protest, este nu numai depășită dar și contraproductivă. Nu duce nicăieri. Nu a dus la nici un succes și nu va putea duce niciodată. Băsescu este în continuare președinte, Roșia Montană rămâne concesionată, Pungeștii se vor fractura. Românii o vor duce tot mai prost, fie că ies sau nu în stradă.

    În fapt această formă de prostest sprijină exact sistemul pe care vrea să îl nege. Ea oferă populației nemulțumite o supapă și puterii liniștea să își vadă de treabă. Câinii latră caravana trece. Sau mai exact, câinele care latră nu mușcă.
    Închipuiți-vă că Ceaușescu nu ar fi scos armata în stradă în 89… numai că acolo a fost altă poveste. Acolo nu demonstrația din Piața Universității a fost revoluția ( a fost prefața ei) ci ocuparea televiziunii, a centrelor de putere (sediile de partid județene). Nu v-ați întrebat nicidoată cum de a fost posibil să transmită mai departe o televiziune răsculată ? De ce nu i s-a tăiat rețeaua de emisie națională? Eu da, dar nu am avut nevoie de răspuns pentru că îl cunoșteam.

    Deci interminabilele demostrații de pe stradă nu sunt nimic, sau mai exact sunt o supapă prin care revoltaților li se dă posibilitatea să obosească. Ei nu ies în stradă să propună o variantă de înlocuire a puterii ci să o nege pe cea actuală și atât. Mai exact să nege o persoană singulară, o faptă izolată. Puterea ca mecanism poate să-și vadă liniștită de treabă. De asta nici nu sunt combătute aceste manifestări decât de formă…

    Românilor le place să fie patetici ? Păi să fie… Le place să înjure. Să înjure până nu mai pot… Câtă vreme nu vor face nimic concret care să împiedice structurile puterii să funcționeze, protestatarii sunt niște câini fără dinți. Cui le pasă de ce spun?

    Ca să devină periculoase aceste demonstrații ar trebui să reprezinte o idee concretă de contracarare a sistemului de putere în funcție. Ori un asemenea plan, o asemenea ideologie românii nu o au. Nu o are nimeni pe plan mondial. Nu că nu ar exista, dar protestatarii ignoră necesitatea unei strategii alternative care să oblige puterea la concesii. Numai cu furie și cu strigăte de „nu”, aceste demonstrații sunt inutile și cu vremea chiar hilare.

    Într-o țară fără partide politice cu profile idelogice clare. Toate sunt structuri de putere cu fațade vopsite diferit, România politică e un teritoriul administrativ fără adâncime și fără eficacitate socială. Toată lumea fură de la stat, statul ia înapoi mai cu voie, mai fără voie. Jocul ăsta nu are cum să se sfârșească pentru că și admnistrația e concepută după el. Până și demonstrațiile sunt incluse în structura de putere actuală. Chipurile, sunt „o manifestare a democrației” ca și marile cantități de apă de ploaie vorbite pe la televiziunile de știri, ca și cuvântările fără subiect și predicat ale politicienilor, ca și mesajele de protest de pe FB și alte rețele de socializare care au un unic autor, pe Gâgă. Vorbe fără fond, cuvinte golite de sens, fapte fără conținut. O mare mișcare în gol, o goană fără linie de sosire.

    Problema celor care ies în stradă este că reprezintă un popor care simte că nu mai poate dar care nu știe ce să pună în locul furiei care exprimă neputință. Ei spun nu, dar pasul constructiv, acela al alternativei de putere, lipsește. Și dacă vii cu soluții nu vei găsi sprijin, pentru că românilor le lipsește puterea de a crede în ceva, generozitatea elemantară de a se dedica unui țel dincolo de bunăstarea proprie.

    De ce? Aici sunt multe de spus, dar nu cred că mai încap în postarea asta… A face revoluție necesită know-how, necesită consecvență și mai ales responsabilitate socială….
    Pănă acolo mai e cale de bătut și pâine de mâncat.`

  9. daurel said

    6 februarie 2014 la 1:59 PM

    Eu cred ca este utila iesirea in strada pentru a atrage atentia Vestului. Altfel, conducatorii romani s-ar destrabala fara nici o limita.
    PS. Vom afla cat de curand daca demonstratiile mai conteaza in Europa; ma gandesc la Ucraina…

Lasă un comentariu

«
»