Telegrafic (2)

Aveam in plan sã scriu 2-3 postãri despre cum  m-a ajutat cumnatul  Brudi din Brad(HD) la alegerea si transportul  scãrii extensibile, la montarea schelei si la omologarea cu succes a unei  termoizolari neconventionale: pe tabla cutata ruginitã… Cel mai mult a contat faptul ca nu mi-a cerut sã leg sau sã inchid câinii, decât atunci când unul dintre ei a inceput sa mestece vata mineralã…

In rest, totul a decurs conform anticiparii: m-a criticat cã n-am unelte Bosch, n-am mãnusi, mascã, cascã…Apoi, Brudi a plecat.

Nu mi-e usor singur pe schela, dar mã descurc.

In doua zile am lipit vreo 3 mp de plasa peste polistirenul extrudat. Concret: o gãleata de adeziv pe zi !  Culoarea o voi aplica la vara…

Sotiei i- am spus sã atace  doar 2-3 trepte ale scãrii; doar cât sa  imi  apropie cele necesare…E mai bine sã priveasca de la distanta; nu-mi convine sã observe toate neconformitatile.

Am stabilit sã nu discutam in curte;  vecinii au si ei treburi de terminat; pot sã si rãceasca stând nemiscati dupã garduri…

&

PS. Dupa ce am scris ca muncesc supravegheat, mi-am amintit de o glumã… crestinã:

Un bãietel privea atent la un preot care-si repara gardul dinspre strada.

– De ce mã privesti asa de atent, fiule; vrei sã  fii mester? intreaba preotul.

– Vreau sa aflu ce zice un preot când isi da cu ciocanul peste degete!