„Cules de vie la boier” este o postare…

…de acum trei ani.

Anul 2012 a fost  bun pentru strugurii de pe bolta suprapozata pe un gard din sectorul 1, zona Turda-Averescu; nu stiu cum sunt productiile in viile cu araci; in cele 2-3  sate ilfovene vizitate n-am intalnit asa ceva, iar dincolo de Ilfov n-am fost de câtiva ani…

Iata ce scriam in septembrie 2009:

[…]In aceste zile am cautat sa scap de niste struguri de curte, deci am discutat cu cativa cetateni amatori de chilipiruri. I-am eliminat pe cei ce-mi spuneau: “boierule, ne intelegem noi…” 

Sunt struguri pentru vin. Cunoscatorii  nu vor struguri de la oras; cica, iese vin cu miros de motorina… Vreo zece ani am incercat diferite retete de merlot, zaiber, cabernet…; s-au dovedit  metode sigure de produs  otet natural!

Afland ca nu cer nimic pe struguri, un vecin s-a oferit sa-i culeaga el. A venit cu doi saci, dar a trebuit sa mai cumpar  inca patru.

Am discutat politica. Vecinul sustine ca boierii  au fost si sunt fara suflet; au pus, pun si vor pune botnite…

Eu l-am contrazis, spunându-i ca nu cred povestea cu botnitele;  tata, inainte sã se insoare,  a lucrat uneori la  boierul local, era un ungur; tata povesta ca a fost  multumit de  conditiile de munca  si de banii primiti.

Nu mai stiu daca munca la boier a fost inainte sau dupa 1933-34, cand  tata a refuzat sa colaboreze cu comunistii ilegalisti din Bucuresti…

Bogãtasii români de la sate  plãteau in acei ani cu produse agricole  dupa recoltare; pe loc asigurau mâncare, tutun si bãutura…

 Boierul plãtea in fiecare seara; daca cunosteai pe cineva de la bucataria curtii, iesea si mâncarea… De altfel, satenii ii ziceau boierului “mãria sa” .

Vecinul s-a suparat ca nu-l aprob; a plecat si m-a lasat cu sacii de struguri in curte. Cred cã mâine ii dau gratuit unui concitadin colorat…

…chiar daca-mi va zice „sãru-mâna boierule”

In acest an voi scapa usor de struguri. In curtea vecina s-au mutat câteva familii de rromi; in unele zile am reusit sa numar 15 copii…