Continuarea postarilor anterioare…

…o aveam deja pe mail inainte de a le publica; a avut  grija Brudi din Brad (HD)

Un om si un câine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise.
Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar
cu mai multi ani in urma… Se intreba: “Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba:
– Scuzati-ma, unde ne aflam ?
– Aici e raiul – raspunse acesta.
– Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
– Bine-nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
– Prietenul meu poate intra si el ? – intreba calatorul aratind inspre caine.
– Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dãdurã de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zãvor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba.
Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
– Scuzati-ma – i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
– Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
– Si pentru prietenul meu ? – zise, arãtând cãtre câine.
– Trebuie sa fie si o strachina, chiar lânga cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa.
Omul si câinele bãura pe sãturate.
Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
– Ce loc este acesta ? – intreba cãlãtorul.
– Acesta este Raiul.
– Sunt total incurcat. Un cetãtean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
– Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?… Acela e Iadul.
– Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!…
– Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa se debaraseze de prieteni pentru a profita de oportunitati exclusiviste…