La un moment dat, Bulã…

…ajunge intr-o mare criza de bani si  mearse la vecinul lui, evreul Itic,  sã-i ceara 20 lei, ca imprumut pâna la primavara.

Itic il asculta atent, apoi ii zise:

-Bine, iti dau 2o lei imprumut pana la primavara, dar imi lasi toporul ca zãlog;  la primavara imi dai 4o de lei inapoi, altfel nu ne invoim. E bine?

Intr-un final Bulã se invoi. Lasã toporul ca zalog, lua banii si da sa plece

Insa Itic il striga:

-Bãi Bulã! Ia fi atent la mine, la ce m-am gandit. La primavara stiu ca o sa-ti fie greu sa-mi dai inapoi cei 4o de lei, intrucat iarna e lunga si grea, asa ca stii ce? Ia da tu acum 20 de lei inapoi, si la primavara iti mai rãmane de dat decât 20 de lei; ce zici ? o sa-ti fie mai usor !

Bulã se gândi putin, si recunoscu in sinea lui, ca Itic are dreptate si cã uite e un vecin adevarat, asa cã se invoi, ii dete inapoi cei 20 lei, si pleca spre acasã, ceva mai usurat.

Insa pe drum tot calcula:

-Hmmm! Bani nu am, topor nu am, insa m-am ales cu o datorie de 20 lei si totusi nu a fost nimic in neregula…

MORALA: Acelasi Itic ne dãdu si nouã, României, imprumut de atatea ori, numai cã acum se numeste FMI!

*

PS. L-am redactat in forma primitã de la Brudi din Brad.

Comentariul meu este cu un citat din Cioran:

Psiholog neîntrecut, preotul este exemplul uman cu cele mai puţine iluzii, incapabil – prin meserie – să acorde semenilor săi un credit cât de mic; de aici aerul lui complice, şiretenia, blândeţea prefăcută şi cinismul profund. Aceia dintre ei – un număr cu adevărat neînsemnat – care-au păşit pe drumul sfinţeniei, n-ar fi făcut-o dacă-şi priveau mai atent enoriaşii: au fost nişte rătăciţi, nişte răi preoţi, incapabili să trăiască în chip de spectatori – şi profitori – ai păcatului originar.