Viteza de reactie a dezamagitilor

Reactionez lent; desigur am si explicatii linistitoare pentru a-mi face traiul suportabil…Nu voi scrie  azi despre mine, decât cã sunt dezamãgit cã, ieri, vineri, am   neglijat sã postez…Reactia cititorilor a fost promptã: n-au comentat, n-am fost salutat…Este adevãrat cã nici eu nu prea comentez, nici nu prea dau linkuri; desi, spre unele bloguri ar trebui; nu numai din motive de reciprocitate…

Puteam sã repostez ceva articol vechi, dar ar fi fost o atitudine cãldicica, moale, nepotrivita cu realitatea…; prea ar fi semãnat cu „reactia sindicatelor” fatã de abuzul puterii…

Cred, dar nu sunt convins, cã, singura forta viguroasa, capabilã de  reactii convingatoare, sunt pensionarii de invaliditate; si pensionarele din aceasta categorie…Imi povestea sotia, cu nedisimulata bucurie, cã  vecina cosmeticiana, cãreia unele doamne rãutacioase ii zic Pedichiurista Clandestinã, este hotarata sa iasa in strada la orice miting anti- Basescu. Fãrã sã monitorizez vizitele pe care le face sotia la coafezã, apreciez cã, schimbarea la fatã a vecinei este de datã recentã.  Sunt convins cã nu se datoreaza elocientei sotiei mele, ci faptului cã, specialista in look, cu  vârsta pe la 50 , este pensionatã de când o stim, adica de vreo 20 de ani…De vreo doua luni  evit sã discut politicã cu ea si sotul ei, pentru cã incercau sã mã lãmureasca ce pericolosi sunt mogulii…

Am gãsit urmãtoarea cugetare amarã: sunt dezamãgit de incapacitatea unora de a fi dezamãgiti; asta mã indeamnã la autocitare;  fac o trimitere spre postarea mea despre iesirea din vrajã, din magie…