Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Vasile Lucaciu’

Purtarea cu demnitate a cãtușelor…

Posted by daurel pe 25 februarie 2011

…face parte din filozofia de viata a unor (deja) personaje preocupate de perspective, de oportunitati.

Nu stiu cât de constienti erau Bãlcescu si Cuza de sansa lor de-a intra in istorie cu ocazia arestarii, insa sunt convins cã Ana Ipatescu habar nu avea de aceasta oportunitate când si-a scos prietenii din inchisoare; de altfel i-au luat numele de pe bulevardul din Bucuresti in favoarea lui Lascãr Catargiu…

Au mai fost incãtusati cu urmãri notabile: Candiano Popescu  anti-monarhistul din Ploiesti, Zelea Codreanu din Iasi, Ceausescu din Scornicesti, Gheorghe Gheorghiu (Dej)  din… Onesti, Mihai Antonescu din Pitesti…

Au mai fost intemnitati Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu…

Cam toti au intrat in istorie. Unii ca eroi…

Unii oameni politici cunosc teoria despre debutul  eroilor ; se pare ca si dl Basescu o cunoaste, insa n-o crede…; altfel si l-ar fi luat consilier pe Dan Pavel, un clujean destept, mentorul lui Gigi Becali

Mi-am amintit azi despre aceste personalitati cu gandul la ” dalba primavara” amintita in cântecul inchinat unui erou sãtmarean respectat in satul meu natal unde avea prieteni de nãdejde.

Posted in civilizatie, confidente | Etichetat: , | 8 Comments »

Miercuri, umblu cu cercuri

Posted by daurel pe 16 iunie 2010

Incep cu trimiteri: pentru cercuri, dar si pentru miercuri cititi cu rabdare blogul Cellei.

Pentru concluzia zilei de marti, ziua motiunii, pentru cei ce s-au luat cu altele, il citez pe Vania, care a comentat la capãtul zilei de ieri:  „Nu m-as fi multumit cu un deznodamant banal”. Este vorba tot despre  cercuri...

Azi imi vin in minte  (si)  alte cercuri…Azi, 16 iunie, este ziua da nastere a doamnei prof. Rozalia Cosma; ii doresc multi ani cu sãnãtate! Doamna Cosma  apartine cercului de oameni de cultura  militanti, care nu apar la televizor la ore de maxima audienta. Repostez:

Destine si personãlitati sãtmãrene

Scris: iunie 25, 2009

Cunosc câteva familii de intelectuali care-şi dedică comunităţii, de mulţi ani, binemeritatul timp liber. Mă refer la iniţiative private, non-profit, având ca scop cunoaşterea şi promovarea valorilor româneşti.  Voi prezenta o familie din nordul Transilvaniei; este vorba de soţii Cosma, Gheorghe şi Rozalia. Ca profesori la Liceul «Mihai Eminescu» din Satu Mare au «livrat» facultăţilor peste treizeci de promoţii de absolvenţi; în ultimii cincizeci de ani se menţin în primele 10 personalităţi ale judeţului Satu Mare; în plan naţional profesoara Rozalia Cosma a fost distinsă cu Ordinul Naţional pentru Serviciu Credincios, iar profesorul Gheorghe Cosma a fost membru în Comitetul Naţionalal Societăţii de Ştiinţe Matematice între anii 1956-1993.

În anul 2000, când le-am fost prezentat, ştiam toate cele de mai sus despre soţii Cosma şi-mi imaginam că după 1989  «s-au orientat» spre pregătirea, pe bani, a elevilor pentru admitere şi/sau participarea remunerată în diferite consilii şi comisii locale sau naţionale. Am avut o surpriză plăcută şi o satisfacţie oarecum meschină, când am aflat că profesorii Cosma au iniţiat o activitate de scriere a monografiei comunei Pomi cu toate cele consacrate (geografie, istorie, religie, etnii/naţionalităţi, folclor, regionalisme, arhitectură, starea economică etc), dar şi cu numele, destinele, adresele şi numerele de telefon ale pomnienilor. Doream de mult să-mi apară şi mie scrise numele şi faptele (bune)  într-un letopiseţ. I-am întrebat imediat cine sunt colaboratorii, unde să trimit datele despre mine şi familie, dacă trebuie să sponsorizez. M-au privit cu înţelegere (sper că nu cu milă) şi mi-au răspuns, întâi despre sponsorizare, că mai este timp şi Domnul are grijă. Despre colaboratori mi-au spus că sunt toţi cei ce vor să relateze ce cunosc despre comuna Pomi şi judeţul Satu Mare. Soţii Cosma se angajau să adune relatările scrise, să caute indicii istorice (româneşti, austriece, ungureşti), să le selecteze, să le transcrie, corecteze, coreleze, comenteze, să suporte costurile tipăririi. Credeam  că este o întâmplare că soţii Cosma călătoreau spre Pomi, ca mine, cu o maşină de ocazie, dar am aflat că inginerul Vasile Dunca, proprietarul acelui Cielo vechi, este printre primii sponsori asigurând, în câte un  week-end, partea de dus spre terenul de documentare; întoarcerea zilnică în Satu Mare era o alta problemă. Singurul sprijin viguros, ce se profila atunci, era profesorul de istorie Ilie Sălceanu, director la ziarul Informaţia Zilei din Satu Mare, dar care nu este pomnean. Recunosc că n-am crezut în proiectul cărţii. N-am trimis familiei Cosma materialele promise, n-am fost solicitat să sponsorizez…

În 2002 a apărut monografia promisă cu titlul «Comuna Pomi, străveche vatră românească» la Editura Solstiţiu – Satu Mare, 260 de pagini, 83 trimiteri bibliografice, multe fotografii vechi, reproduceri după documente istorice. Ce mi se povestise în anul 2000 era publicat în totalitate, atrăgător, convingător, detaliat. Găsim, în plus, în monografie: acte de cultură şi de politică naţională specifice, problemele convieţuirii religioase, liste de intelectuali, primari, eroi etc., din comună, dar şi alte personalităţi din nord-vestul Transilvaniei. Numele subsemnatului apare în două locuri. A fost un succes comentat pe plan local, dar şi la Cluj Napoca, Oradea, Baia Mare. În mod firesc au apărut şi personalităţi nemulţumite de (ne)prezentarea lor. Răspunsul prompt al profesorului Cosma a fost o invitaţie publică către toţi cei ce doresc să dea replică sau să întregească monografia din 2002, să trimită materiale în vederea editării unei completări.

În 2007 autorii sătmăreni amintiţi lansează în Satu Mare şi Pomi cartea «Omagiu celor care au fost şi celor care sunt – POMI – 600 de ani» Editura Solstiţiu – Satu Mare. Cele 468 de pagini sunt dedicate cu sentimente nobile şi respect celor care : au menţinut focul, ani lungi,  în cele 450 de vetre,  n-au uitat de unde au plecat, au sosit în comună şi i-au înţeles rânduielile, au vizitat locurile noastre şi le promovează. Sunt menţionaţi, în ambele cărţi, peste două mii de persoane; numele tuturor locuitorilor, cu adrese poştale şi numere de telefon sunt actualizate la nivelul anului 2007. Soţii Cosma au trecut de cel puţin două ori pe la fiecare casă. Voi selecta, foarte subiectiv, câteva personalităţi sătmărene intrate în istorie.

Vasile Lucaciu: preot, memorandist (1892), profesor de limba română, a  însufleţit pe sătmăreni în afirmarea naţională ; Alexandru Pteancu: născut în Pomi , devine protopop greco-catolic, inspector general pe întreaga Românie (1923), ataşat la Liga Naţiunilor; Eugen-Pavel Barbul: cu rădăcini nobiliare în Pomi, director al Bibliotecii Universitare din Budapesta înainte de Marea Unire, deputat în Parlamentul României în perioada interbelică (cartea din 2007 reproduce fragmente ample din memoriile Lucreţiei Barbu, soţia lui Eugen, întemniţată de comunişti); Aloisie L.Tăutu: sătmărean, profesor de teologie, membru al Legaţiei Române de la Vatican (1937-1947), documentele copiate din arhivele Vaticanului sunt la muzeul ce-i poartă numele în comuna Valea Vinului – Satu Mare.

Dintre cele douăsprezece personalităţi aflate în activitate ca profesori universitari voi aminti numai pe academicieni.

Gabriel Ştrempel : născut în Pomi la 8 septembrie 1926 ( de Sfântă Mărie, data hramului bisericii), directorul Bibliotecii Academiei, publică în cartea din 2007 un text autobiografic emoţionant ;  Maria Magdalena Zaharescu, cercetător ştiinţific în Cluj, este nepoata preotului greco-catolic Pelle amintit cu respect în Pomi.

Am încercat să semnalez că există speranţe de bine şi normalitate dincolo de ceea ce vedem la televizor. Persoanele instruite cu rădăcini  la ţară au interese directe în civilizarea mediului rural, rentabilizarea economiei săteşti şi, implicit, valorificarea moştenirii părinteşti. Am relatat la început că nu ştiam cum se rezolvă costurile materiale directe ale proiectelor private non-profit; au apărut sponsorizări din partea firmelor consătenilor; a contat determinant implicarea personală a familiei Cosma, care şi-a sacrificat circa zece ani acestei demonstraţii de real simţ civic şi românism în variantă ardelenească.

Posted in Cultura, istoria Romaniei | Etichetat: , , , , , , , , | 9 Comments »

Dirijorii

Posted by daurel pe 4 octombrie 2009

Dirijorii corurilor rurale sunt deja o raritate. Nu „corurile ” lipsesc, ci dirijorii. In satul care m-a format, corul era de pe vremea  cand,  Vasile Lucaciu era la inchisoare. Batranii mai cantau: „Zace Lucaci l-nchisoare/ De doi ani fara de soare/ Pentru sfanta libertate/ De care noi n-avem parte”. Sub Carol al II-lea, a fost o emulatie nationala privind cultura, iar corul a luat premiu la Bucuresti. In vreo suta de case se pastreaza, inca, fotografia corului  din 1938; in rama, alaturi de icoane. In 1940, la cedarea Transilvaniei de Nord, dirijorul, profesor de muzica,  nu s-a refugiat, a ramas sa apere drepturile satenilor…A fost arestat. Dupa 1945 a fost arestat de comunisti…Corul era mai mult decat muzica! Era o societate culturala. La repetitii satenii schimbau idei, inclusiv politice. Dirijorul arbitra, influenta, corija. Zeci de ani satenii au avut un sfatuitor autorizat, credibil. Oricum, petreceau mai putin timp in crasma…In noua situatie, cu liderul arestat, erau dezorientati. Corul, condus de o invatatoare mai adaptabila, canta, la noile sarbatori, pe terasa castelului nobilului local: „Vom iesi din noroi/ Vom zdrobi pe ciocoi/ Vom patrunde desculti in palate…” . Am invatat carte in castelul devenit scoala…Nu era nimeni descult!    Sub comunisti, legenda lui Lucaci  devenise colinda; se canta dupa miezul noptii, cand se presupunea ca dorm turnatorii…Colinde erau, deasemenea, Imnul regal, Pe-al nostru steag, Imnul eroilor, Trei culori…Prin 1960 dirijorul a fost reintegrat in invatamant, deci a preluat, din nou, corul. Cantecele erau de „tip nou”, neatractive. Era o alta generatie de coristi: colectivistii agricoli. Nu mai veneau cu drag la cor. Voiau recompense. Primaria si organizatia agricola au stabilit sa li se acorde zile- munca . Prin 1970 zilele- munca nu mai erau platite; contau numai ca drept pentru a pastra gradina. Nici dirijorul nu era platit; avea  obligatie de servici sa organizeze corul!  Nici nu se punea problema sa-si spuna parerile politice! Unii sustin ca activitatea culturala la sate s-a destramat dupa 1990. Eu cred ca s-a degradat, continuu, incepand cu 1940…

Posted in Cultura | Etichetat: , , , , , , , , | 16 Comments »

DESTINE SI PERSONALITĂŢI SĂTMĂRENE

Posted by daurel pe 25 iunie 2009

Cunosc câteva familii de intelectuali care, de multi ani, işi dedică comunităţii,  binemeritatul timp liber.
Mă refer la iniţiative private, non-profit, având ca scop cunoaşterea şi promovarea valorilor româneşti.  Voi prezenta o familie din nord-vestul Transilvaniei.
Este vorba de soţii Cosma, Gheorghe şi Rozalia.
Ca profesori la Liceul «Mihai Eminescu» din Satu Mare au «livrat» facultăţilor peste 30 de promoţii de absolvenţi; în ultimii cincizeci de ani se menţin în primele 10 personalităţi ale judeţului Satu Mare; în plan naţional profesoara Rozalia Cosma a fost distinsă cu Ordinul Naţional pentru Serviciu Credincios, iar profesorul Gheorghe Cosma a fost membru în Comitetul Naţionalal Societăţii de Ştiinţe Matematice între anii 1956-1993.

În anul 2000, când le-am fost prezentat, ştiam toate cele de mai sus despre soţii Cosma şi-mi imaginam că după 1989  «s-au orientat» spre pregătirea, pe bani, a elevilor pentru admitere şi/sau participarea remunerată în diferite consilii şi comisii locale sau naţionale. Am avut o surpriză plăcută şi un interes personal, când am aflat că profesorii Cosma au iniţiat o activitate de scriere a monografiei comunei Pomi- comuna mea natala.
Se proiecta o lucrare complexa: geografie, istorie, religie, etnii/naţionalităţi, folclor, regionalisme, arhitectură, starea economică…Totodata, se intocmeau anexe  cu numele, adresele, telefoanele si destinele consatenilor mei. Doream de mult să-mi apară şi mie scrise numele şi faptele (bune)  într-un letopiseţ.
I-am întrebat imediat cine sunt colaboratorii, unde să trimit datele despre mine şi familie, dacă trebuie să sponsorizez. M-au privit cu înţelegere (sper că nu cu milă) şi mi-au răspuns: întâi despre sponsorizare: că mai este timp şi Domnul are grijă. Despre colaboratori mi-au spus că sunt toţi cei ce vor să relateze ce cunosc despre comuna Pomi şi judeţul Satu Mare.
Soţii Cosma se angajau să adune relatările scrise, să caute indicii istorice (româneşti, austriece, ungureşti), să le selecteze, să le transcrie, corecteze, coreleze, comenteze, să suporte costurile tipăririi. Credeam  că este o întâmplare că soţii Cosma călătoreau spre Pomi, ca mine, cu o maşină de ocazie, dar am aflat că inginerul Vasile Dunca, proprietarul acelui Cielo vechi, este printre primii sponsori asigurând, în câte un  week-end, partea de dus spre terenul de documentare; întoarcerea zilnică în Satu Mare era o alta problemă. Singurul sprijin viguros, ce se profila atunci, era profesorul de istorie Ilie Sălceanu, director la ziarul Informaţia Zilei din Satu Mare, dar care nu este pomnean. Recunosc că n-am crezut în proiectul cărţii. N-am trimis familiei Cosma materialele promise, n-am fost solicitat să sponsorizez…

În 2002 a apărut monografia promisă cu titlul «Comuna Pomi, străveche vatră românească» la Editura Solstiţiu – Satu Mare, 260 de pagini, 83 trimiteri bibliografice, multe fotografii vechi, reproduceri după documente istorice. Ce mi se povestise în anul 2000 era publicat în totalitate, atrăgător, convingător, detaliat. Găsim, în plus, în monografie: acte de cultură şi de politică naţională specifice, problemele convieţuirii religioase, liste de intelectuali, primari, eroi etc., din comună, dar şi alte personalităţi din nord-vestul Transilvaniei. Numele subsemnatului apare în două locuri. A fost un succes comentat pe plan local, dar şi la Cluj Napoca, Oradea, Baia Mare. În mod firesc au apărut şi personalităţi nemulţumite de (ne)prezentarea lor. Răspunsul prompt al profesorului Cosma a fost o invitaţie publică către toţi cei ce doresc să dea replică sau să întregească monografia din 2002, să trimită materiale în vederea editării unei completări.

În 2007 autorii sătmăreni amintiţi lansează în Satu Mare şi Pomi cartea «Omagiu celor care au fost şi celor care sunt – POMI – 600 de ani» Editura Solstiţiu – Satu Mare. Cele 468 de pagini sunt dedicate cu sentimente nobile şi respect celor care : au menţinut focul, ani lungi,  în cele 450 de vetre,  n-au uitat de unde au plecat, au sosit în comună şi i-au înţeles rânduielile, au vizitat locurile noastre şi le promovează. Sunt menţionaţi, în ambele cărţi, peste două mii de persoane; numele tuturor locuitorilor, cu adrese poştale şi numere de telefon sunt actualizate la nivelul anului 2007. Soţii Cosma au trecut de cel puţin două ori pe la fiecare casă. Voi selecta, foarte subiectiv, câteva personalităţi sătmărene intrate în istorie.

         Vasile Lucaciu: preot, memorandist (1892), profesor de limba română, a  însufleţit pe sătmăreni în afirmarea naţională ; Alexandru Pteancu: născut în Pomi , devine protopop greco-catolic, inspector general pe întreaga Românie (1923), ataşat la Liga Naţiunilor; Eugen-Pavel Barbul: cu rădăcini nobiliare în Pomi, director al Bibliotecii Universitare din Budapesta înainte de Marea Unire, deputat în Parlamentul României în perioada interbelică (cartea din 2007 reproduce fragmente ample din memoriile Lucreţiei Barbu, soţia lui Eugen, întemniţată de comunişti); Aloisie L.Tăutu: sătmărean, profesor de teologie, membru al Legaţiei Române de la Vatican (1937-1947), documentele copiate din arhivele Vaticanului sunt la muzeul ce-i poartă numele în comuna Valea Vinului – Satu Mare.

          Dintre cele douăsprezece personalităţi aflate în activitate ca profesori universitari voi aminti numai pe academicieni.

Gabriel Ştrempel : născut în Pomi la 8 septembrie 1926 ( de Sfântă Mărie, data hramului bisericii), directorul Bibliotecii Academiei, publică în cartea din 2007 un text autobiografic emoţionant ;  Maria Magdalena Zaharescu, cercetător ştiinţific în Cluj, este nepoata preotului greco-catolic Pelle amintit cu respect în Pomi.

Am încercat să semnalez că există speranţe de bine şi normalitate dincolo de ceea ce vedem la televizor. Persoanele instruite cu rădăcini  la ţară au interese directe în civilizarea mediului rural, rentabilizarea economiei săteşti şi, implicit, valorificarea moştenirii părinteşti. Am relatat la început că nu ştiam cum se rezolvă costurile materiale directe ale proiectelor private non-profit; au apărut sponsorizări din partea firmelor consătenilor; a contat determinant implicarea personală a familiei Cosma, care şi-a sacrificat circa zece ani acestei demonstraţii de real simţ civic şi românism în variantă ardelenească.

Posted in Cultura, istoria Romaniei, Mari romani | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 11 Comments »