Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘ultimul bal’

Nici nu-mi vine sã cred…

Posted by daurel pe 5 septembrie 2011

…câtã dreptate am avut, acum un an, când am scris intr-un final de articol:

PS. Emil Boc va fi privit de sus de catre Elena Udrea incã vreo doi ani, apoi mai vedem. Pãrerea mea…

(Informatorii unora…Posted by daurel pe 9 septembrie 2010)

Ponta promite ca 2011 este ultimul bal pentru PDL…Sper sa fie de acord si Crin…

Posted in Blogareala, Politica | Etichetat: , | 11 Comments »

Litera legii la ultimul bal

Posted by daurel pe 19 octombrie 2009

Traditia este  lege. In Romania traditia este sfanta, deci abaterile sunt dublu sanctionate: atat de catre  comunitate, cat si de biserica. Multe evenimente erau/sunt supuse traditiei. Acum imi vin in minte  balurile. In perioadele permise de biserica, duminica, dupa vecernie incepea balul. Sala  de bal era licitata de la primarie de catre diverse gasti de tineri. Pana la lasarea serii, fetele erau insotite de prieteni sau frati. In  a doua parte a balului, dupa cina, fetele erau insotite si de mame sau matusi. Reprizele de bal incepeau cu valsuri, urmau tangouri si se incheiau cu muzica populara. In pauze, cand se aerisea sala si se stropea podeaua  pentru  a aseza praful , dansatorii erau rasplatiti  de catre mamele fetelor cu vin si prajituri. Daca se incingea vreo bataie, se lua pauza ad-hoc…In pauze fetele erau conduse si predate mamelor; cu multumiri…Dupa caz  si dupa cum era tratat, partenerul revenea dupa pauza. Eu am prins perioada de tranzitie cand carnetele de bal ieseau din uz, dar inca se respecta regula schimbarii partenerilor numai dupa terminarea melodiei. Nu se obisnuia sa vina fete din alte localitati, insa veneau baieti curajosi si cu comportamente putin diferite. Se faceau prezentari, se nasteau sperante, se lansau promisiuni…  Ne amuzam pe atunci cu  povestea unui astfel de baiat manierat, un domnisor in devenire,  care a intrebat-o pe o localnica:  „Domnisoara, sunteti singurã, ori esti cu mã-ta?”  Balul se termina inainte de-a se lumina de ziua. Era rusinos ca fetele sa fie inca in sala de bal, cand se canta Radetzki Marsch…Cam aceasta era traditia, legea nescrisa. Voi descrie aici cum ne–am jucat eu si prietenii mei rolurile la un bal. Probabil ultimul bal…Era in vara de dinainte de clasa a XII-a. O vara a hotãrârilor decisive, a marilor sperante, a pozelor memorabile… Eu si un coleg de clasa, Marinel, am nimerit la balul dintr-un sat vecin. Speram sa gasim ceva cunostinte, pentru a nu intra in belele. Spre seara ne-a recunoscut un baiat din alta clasa si ne-a invitat la cina.  Cand sa plecam la bal, mama baiatului a pretins sa vina si sora cunostintei noastre cu noi. Adica in grija noastra, deoarece doamna avea nu stiu ce treburi. Pe tanara o chema Tita, terminase clasa a VIII-a, era cam sleampata, dar serioasa. Deoarece tanara era cum era, nu a venit nimeni sa ma elibereze de ea, dupa terminarea dansurilor; nu era nici mama-sa ca s-o depun la margine, cand se terminau reprizele (cred ca era alta denumire…) . Nu era rost nici de vin, nici de prajituri…Marinel, care cred ca a gasit ceva de baut, a fost eroul balului. A pornit o cearta, apoi o bataie. A spart balul!  Desi am discutat mult subiectul, in tot decursul ultimului an de liceu, nici azi nu stiu exact cine a avut dreptate.  Marinel sustinea ca a luat apararea unei domnisoare agresata de catre un dansator nerespectuos si abuziv; adica n-a luat in seama ce scria in carnetelul de bal. Colegul care ne-a gazduit avea varianta ca Marinel n-a vrut sa cedeze partenera unui solicitant  politicos, la terminarea melodiei. Tita, care era deja liceeana,  stia ca de mai multi ani nu se mai tinea seama de carnetel;  traditia se aplica in spirit, nu in litera depasita de realitate, de modernitate… Partea neplacuta a discutiilor despre acel ultim bal, era ca, de fiecare data , Tita isi amintea  hodoronc-tronc, cum s- a distrat atunci alaturi de mine.

Posted in confidente | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 9 Comments »