Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘serenade’

New window

Posted by daurel pe 29 decembrie 2011

Inca n-am reluat invatarea englezei dupa noua metoda pregatita in urma cu 2-3 ani cand am primit laptopul…

Mi-am amintit  de ferestre cand am hotarat sa repostez articolul despre serenadele de Anul Nou (https://daurel.wordpress.com/2009/12/31/serenadele-de-anul-nou/)

Cele mai vechi amintiri despre revelion sunt legate de serenade…

Era un spectacol de sunet si lumina…Deoarece serenadele  incepeau dupa miezul noptii, balul de revelion nu dura pânã dimineata, ca alte baluri. Copil fiind, adormeam imbrãcat asteptând cântãretii; mã trezeau serenadele si agitatia din casa;  gazdele trebuiau sã rãspundã rotind lumina unor bete de chibrit in fata ferestrei. Uneori tinerii erau primiti in casã si serviti cu bãuturã si prajituri. Desigur, fetele se lãudau mult timp, chiar dupa mãritis, cu  serenadele ce le-au fost dedicate. Prin anii ’70 , când ar fi trebuit sa dau si eu serende, balul dura toata noaptea, deci fetele nu erau la locul adecvat serenadelor. Fetele mai beneficiau de serenade si la onomastici, ziua de nastere sau alte evenimente ce-mi scapã…

Unii trubaduri ai copilariei mele erau insotiti de câte un tigan cu vioara, altii aveau gramofon…Nu se cântau productii populare. Acum nu-mi vin in minte decât  versuri in varianta copilãreasca:

“”Sub balcon, eu ti-am cântat o serenadã

sã fiu al dracu’ de ti-o mai cânt

Mi-au ingheţat picioarele-n zãpada

Iar mucii-mi atârnau pân’ la pãmânt…”

 

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , | 5 Comments »

Serenadele de Anul Nou

Posted by daurel pe 31 decembrie 2009

Cele mai vechi amintiri despre revelion sunt legate de serenade…

Era un spectacol de sunet si lumina…Deoarece serenadele  incepeau dupa miezul noptii, balul de revelion nu dura pânã dimineata, ca alte baluri. Copil fiind, adormeam imbrãcat asteptând cântãretii; mã trezeau serenadele si agitatia din casa;  gazdele trebuiau sã rãspundã rotind lumina unor bete de chibrit in fata ferestrei. Uneori tinerii erau primiti in casã si serviti cu bãuturã si prajituri. Desigur, fetele se lãudau mult timp, chiar dupa mãritis, cu  serenadele ce le-au fost dedicate. Prin anii ’70 , când ar fi trebuit sa dau si eu serende, balul dura toata noaptea, deci fetele nu erau la locul adecvat serenadelor. Fetele mai beneficiau de serenade si la onomastici, ziua de nastere sau alte evenimente ce-mi scapã…

Unii trubaduri ai copilariei mele erau insotiti de câte un tigan cu vioara, altii aveau gramofon…Nu se cântau productii populare. Acum nu-mi vin in minte decât  versuri in varianta copilãreasca:

„”Sub balcon, eu ti-am cântat o serenadã

sã fiu al dracu’ de ti-o mai cânt

Mi-au ingheţat picioarele-n zãpada

Iar mucii-mi atârnau pân’ la pãmânt…”

Posted in istoria Romaniei | Etichetat: , , | 23 Comments »