Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘prietenii si banii’

„Dacă banii nu te fac fericit, atunci, probabil,…

Posted by daurel pe 22 septembrie 2019

…nu sunt cheltuiţi corect”.
Acest titlu lung a fost dat mai multor articole apărute in urma cu câtiva ani cu ocazia prezentarii studiilor despre fericire ale lui Daniel Gilbert (un universitatar american).
De fapt eu căutam ce mai scrie despre specificul poporului român profesorul universitar  dr. Daniel David (clujean, cu origini sătmărene- https://danieldavidubb.wordpress.com).
*
Asadar, azi  prezint varianta americana a zicalei  „banii n-aduc fericirea”.
Puteam să intitulez prezenta postare „Prietenii si banii”, deoarece eu mă consult sistematic cu persoane care experimentează, dar mi se pare mai de impact titlul consacrat de presă.
Preiau pasaje ample din ziarul „Gândul”, desi  intentionam să omit principiile 3, 4 si 5 deoarece sunt arhicunoascute.

[…]
De fapt, Daniel Gilbert şi colegii săi de la Universitatea din British Columbia şi de la Universitatea din Virginia spun că banii nu cumpără “mai multă” fericire. “[Banii] sunt o oportunitate pe care oamenii o risipesc în mod obişnuit pentru că lucrurile despre care cred că îi vor face fericiţi de multe ori nu îi fac fericiţi”, spun autorii.

Astfel, “dacă banii nu te fac fericit, atunci, probabil, nu sunt cheltuiţi corect”, spun psihologii.

Gilbert sugerează următoarele principii de ghidare a cheltuirii banilor, după cum urmează:

1. Cumpără experienţe în loc de lucruri. Într-un sondaj la care au participat peste 1.000 de americani, 57% din respondenţi au declarat că au trăit o fericire mai mare făcând o achiziţie de genul unei excursii, unui concert sau alte evenimente, în dauna unei achiziţii materiale, cum ar fi o maşină, un aparat sau un alt obiect. Ne plac experienţele mai mult pentru că vom ajunge să le rememorăm şi le apreciem mai mult.

2. Cheltuirea banilor pentru a-i ajuta pe alţii. Fericirea noastră este îmbogăţită prin conexiunile noastre sociale. Scanarea creierului arată că cheltuirea banilor pentru alte persoane activează centrele de recompensă ale creierului.

3. Cumpără mai multe plăceri mici în loc de câteva mari. După un timp, marile achiziţii devin lucruri normale. Noul iPhone scump se va dovedi, în mod inevitabil, în câteva săptămâni, doar un smartphone.

4.  Cumpără mai puţine asigurări. Vestea proastă este că ne adaptăm la lucruri bune. Vestea bună este că ne adaptăm la lucruri rele. Deci, cumpără mai puţine asigurări. “Oamenii caută garanţii extinse şi politici generoase de returnare, cu scopul de a exclude posibilitatea de regret în viitor”, spun autorii, “dar cercetarea sugerează că garanţiile pot fi inutile pentru fericire şi politicile de returnare le pot submina, de fapt.”

5. Plăteşte acum, consumă mai târziu. Sistemul nostru economic – plin de cărţi de credit şi promisiuni de “nu cu banii jos”— crează stimulente pentru a consuma acum şi a plăti mai târziu. Acesta “conduce la un comportament miop“, spun autorii, dar “în cele din urmă, piperul trebuie plătit, iar atunci când acest lucru se întâmplă, viaţa este de multe ori ruinată“. Aşa că mai bine cumpărati acum şi bucuraţi-vă mai târziu.

6. Gândiţi-vă cum e într-adevăr să deţineţi lucru pe care doriţi să îl cumpăraţi. Când ne imaginam cât de minunat ar fi să deţinem ceva, avem tendinţa de a uita detaliile. Iar fericirea, spun psihologii, este în detalii. Deci, înainte de a face o achiziţie mare, luaţi în considerare toate durerile de cap care ar putea veni odată cu ea: ţânţarii care vor intra în căsuţa din pădure, modificările de la croitorie pe care va trebui să le faci pentru noul costum.

7. Fără comparaţie la cumpărături. Avem un mod ciudat de a ne prosti pe noi înşine făcând comparaţii la cumpărături, susţin psihologii. “Prin modificarea contextului psihologic în care sunt luate deciziile”, spun autorii, “comparatorul de cumpărături poate distrage atenţia consumatorilor de la atributele unui produs, care vor fi importante pentru fericirea lor”.

8. Întrebaţi-vă prietenii. “Cercetările sugerează că cel mai bun mod de a prezice cât de mult ne vom bucura de o experienţă este de a vedea cât de mult s-a bucurat altcineva”, spun autorii. Deci,  consultaţi-vă prietenii. Şi imaginaţi-vă toate lucrurile care ar putea merge prost şi bine.

Sursa: Gandul.Info

*
*

Posted in Blogareala, confidente, Cultura | Etichetat: , | 8 Comments »

Nimic nu-i nou

Posted by daurel pe 18 aprilie 2010

Am auzit cã bãncile vor fi nevoite sã-i execute silit pe pensionarii care nu-si pot plãti ratele. Asta mi-a amintit de o poveste auzitã in copilãrie: conversiunea lui Iorga

Dar, cu toate că depresiunea economică din 1929-1933 a lovit extrem de puternic agricultura, datorită particularităţilor economice ale exploatărilor agricole rurale din aceste state, ţăranii au fost capabili să îşi asigure cel puţin hrana zilnică din propriile gospodării. Însă, dacă populaţia rurală a putut să se ajute singură prin mijloace drastice de a înceta de a mai fi consumatori ai pieţii, prin acelaşi proces ea a tras în jos, în mocirlă, restul locuitorilor. Situaţia internaţională a făcut ca industria să devină în totalitatea ei dependentă de piaţa locală. Or, acum, cu o proporţie de 80 % din totalul locuitorilor încetând a mai fi consumatori ai pieţii, producţia industrială a scăzut rapid, iar şomajul urban a sporit în mod alarmant. Fenomenul a condus la întoarcerea la sate a multora dintre muncitorii industriali, care îşi pierduseră locurile de muncă din fabrici, în special a acelora cu rude în mediul rural ori a persoanelor angajate cu puţin timp înainte în diferite întreprinderi urbane.

Reducerea puterii de cumpărare, cauzată de criza economică mondială, a sporit şi alte poveri. În anii anteriori, de comparativă prosperitate, când preţurile obţinute de agricultori pe produsele agricole fuseseră încurajatoare, mulţi ţărani mai înstăriţi s-au îndepărtat de sistemul tradiţional de agricultură făcut pentru subzistenţă.  Ei au împrumutat bani de la bănci ori de la persoane particulare cu care şi-au sporit suprafeţele de pământ pe care le-au ameliorat, au cumpărat maşini agricole, animale de rasă, seminţe selecţionate sau au plătit forţa de muncă închiriată. Cei mai săraci dintre săteni au împrumutat, de asemenea, bani dar pentru a cumpăra alimente în perioadele critice ale anului, în lunile de dinaintea recoltării, când rezervele lor din recolta precedentă erau epuizate, pentru care au plătit, de regulă, dobânzi uzuare, de până la 50% sau chiar mai mari. Odată cu scăderea preţurilor produselor agricole toţi aceşti ţărani datornici au devenit insolvabili.

Creditorilor le stătea la dispoziţie soluţia legală a scoaterii la vânzare silită a bunurilor persoanelor rău platnice. Însă diminuarea preţului pământului a fost atunci atât de mare încât, în foarte multe cazuri nu mai acoperea valoarea creanţei restante. În plus, deposedarea debitorilor de averea avută în proprietate devenea o operaţie extrem de riscantă, atâta vreme cât numărul celor datornici dintr-o anumită localitate era destul de mare. Împotrivirile acestora din urmă faţă de încercările creditorilor de a le prelua bunurile devenise o acţiune extrem de riscantă pentru executorii trimişi la sate. Cum neliniştea socială se extindea continuu, guvernanţii s-au văzut nevoiţi să intervină pe căi legale pentru a stopa executările silite. Apoi, s-a încercat prin patru legi de conversiune reducerea datoriilor agricole şi urbane. Ultima, cea din 7 aprilie 1934, care a devenit operantă, a redus datoriile agricole şi urbane la un cuantum de 50% şi la plata lor eşalonată în decurs de 17 ani, cu o dobândă de numai 1% pe an .

Povestea conversiunii am auzit-o de zeci de ori; cred cã povestitorul stia cã mã plictisesc, dar insista…Trecusera vreo treizeci de ani de la eveniment; era epoca de glorie a lui Ceausescu; nu se mai faceau confiscari, fusesera eliberati detinutii politici…Nu incepusera nici demolarile, deci era inainte de cutremurul din 1977…Atunci credeam cã vrea sã se justifice de ce  n-are bani si casa noua, dar acum stiu cã voia sã transmitã câteva principii morale si economice. Probabil a fost singurul taran care a pierdut cu ocazia conversiunii lui Iorga; asta l-o fi impins  spre implicare politica intr-un partid foarte critic fatã de profesorul Regelui Mihai I…Povestitorul, ca orfan, iesise de sub tutela inainte de marea criza, iar administratorii averii trebuiau sã-i inmâneze, conform legii,  suma adunata in vreo 20 de ani; s-au prevalat de legile lui Iorga si nu i-au dat nimic…Nici 50% in 17 ani, deoarece au promis cã-l vor compensa cu terenuri…Apoi a venit alt rãzboi, alta reforma agrara, deportari, colectivizari…Situatia povestitorului, in anii lui Iorga, era dramatica: trebuia sã-si lucreze cele vreo 5 hectare, dar nu avea animale si utilaje; a fost nevoit sã arendeze pãmântul si sã lucreze zilier la nobilul local. Intotdeauna termina povestea cu relatãri despre nobil; boierul ungur ajunsese chiar mai rãu: statul român ii confiscase aproape toatã mosia; boieroaica trãia cu administratorul evreu; conacul, sera pescãria, cripta si cetatea de pe insulã se degradau, se ruinau…Principiul ce cauta sa mi-l transmita povestitorul taran era sã nu mã imprumut, sã nu imprumut („ca-ti pierzi si prietenii si banii”), dar mai ales cã, averile sunt relative si nesigure…Cine vrea sã transmita ceva important, va repeta povestea fãrã sã oboseascã, fãrã sa-i pese…Este principiul aplicat si de cãtre religii… PS. Am facut trimiterea la satul arãdean Chier, de care am aflat azi, deoarece situatia este asemanatoare; satul de care vorbesc eu este in jud. Satu Mare.

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , | 5 Comments »