Povestioare. Coșul de nuiele

Coșul de nuiele

Un tânar, care se straduise foarte mult timp sa învete sa se roage, îsi dadu seama ca experienta rugaciunii nu avea nici un efect asupra lui. Ba mai mult, rugaciunea i se parea precum apa care se strecoara printre degete si care nu poate fi oprita. Fiind descurajat, voia sa abandoneze rugaciunea si meditatiile. Dar auzi de la un prieten de existenta unui întelept în pustiu, care era un maestru al rugaciunii si al meditatiei. Deci se hotarî sa porneasca la drum spre acest întelept. Ajuns aici, îi spuse:

– „De mult timp m-am apucat de rugaciune, dar n-am simtit nici un efect în viata mea. Si, auzind ca esti un maestru al rugaciunii, am venit la tine sa-mi dai un sfat. Spune-mi, te rog, cum trebuie sa ma rog ca sa simt plinatatea rugaciunii?”
– „Bine, prietene!  La cca. 100 m se vede un râu. Ia acest coș de nuiele, chiar daca este murdar, si adu-mi-l plin cu apa”.

Tânarul se duse la râu, umplu cosul, dar pâna sa ajunga la întelept, cosul se goli. Tânarul a fost trimis înca o data, dar si de data aceasta se întâmpla la fel. Fiind rugat sa mearga pentru a treia oara, tânarul îi spuse înteleptului:
-„Maestre, tu vezi doar ca nici un pic de apa nu se poate cara cu un asemenea cos. Cosul a ramas precum a fost”.
– „Prietene, îi replica înteleptul, acum cosul este curat. Tot asa se întâmpla si cu rugaciunea. Când te rogi, ai impresia ca ramâi cum ai fost înainte, dar în realitate nu este asa, pentru ca rugaciunea te face mai  curat. Ea curata sufletul omului„.
Sursa:aici
*
Am gasit si o varianta pentru cititorii mai retinuti in discutiile despre rugaciuni.
Iatã-o.
Un batran fermier care locuia in munti cu nepotelul sau obisnuia sa citeasca in fiecare dimineata. Intr-o buna zi, nepotelul il intreaba:
-„Bunicule, am incercat sa citesc cartea asa cum faci tu, dar nu am inteles-o si ce inteleg uit imediat cum inchid cartea. La ce bun atunci sa citesti o carte?”Bunicul se opreste atunci din treaba (arunca carbuni in soba) si ii spune:
– „Ia acest coș in care au fos carbuni si du-te la râu sa imi aduci cosul plin cu apa”.Baiatul face ceea ce i s-a spus,
[…]
[…]
La a treia incercare, baiatul stie deja ca este imposibil sa aduca apa in cos, dar mai face un drum, totusi, ca sa ii arate bunicului ca, oricat de repede ar alerga, apa tot se scurge din cos.– „Vezi bunicule, este inutil”.– „Deci, crezi ca este inutil?”, ii spune batranul. „Uita-te insa la coș”.Baiatul se uita cu atentie la cosul de carbuni si isi da seama ca este diferit fata de cand a facut primul drum. Fusese transformat dintr-un vechi cos plin de funingine intr-unul nou si pe afara si pe interior.
– „Baiete, asta se intampla si cand citesti o carte. Poate ca nu intelegi sau nu vei tine minte tot ce ai citit, dar cand citesti te vei schimba si pe interior si pe exterior”.
Sursa:aici

…