Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘povesti politiste’

Repostare

Posted by daurel pe 10 noiembrie 2010

Reeditez un articol din noiembrie 2009; este mai  simplu, pânã-mi cumpãr alti ochelari de citit; ochelarii de tv ii  am in stare buna…Am (re)descoperit, pe niste posturi,  povesti politiste palpitante…Inclusiv Colombo…Niste scenaristi de invidiat…

Posted by daurel pe noiembrie 30, 2009

Internetul oferã sansa culturalizãrii. Nu zic cultivãrii; cultura nu se poate face  ”pe sãrite”; nu se poate face la orice varsta. Eu recunosc asta; ce s-a ratat, ratat ramane !

Fiind campanie, nu am timp de demonstratii si referinte; voi devoala din ce am cunoscut pânã la aceastã vârstã…Pânã in 1990  am lucrat in  doua unitãti industriale mari si una foarte mare; cea foarte mare avea peste  300 de licentiati, printre cei vreo 4000 de angajati. Desigur majoritatea licentiatilor erau ingineri, dar erau si fizicieni, economisti, ciberneticieni, traducatori, medici, militari, securisti… Se discuta mult despre cultura; despre cultura generala, privind exprimarea coerenta, dar in principal scrierea inteligibila in instructiunile si documentele tehnice. Timpul era infinit…Am lãlãit o lucrare  mai mult de o luna peste termen, din cauza unui cuvânt. Era vorba daca este corect  ”tesitura”, “sanfren”, “zencuire” sau “bizotare”. Lucrarea a fost indrumata spre biblioteca tehnica, unde erau incadrati filologi; nu mai stiu ce au decis…Dincolo de cultura generala si cultura de specialitate, am descoperit personalitati cu o cultura rafinata. Nu intotdeauna erau si cei mai potriviti pentru postul ce-l ocupau, adica nu aveau la baza studii tehnice, insa se achitau cu eleganta de indatoriri…Ii ajuta atitudinea fata de munca si rãbdarea de-a citi orice documentatie, instructiune, pãna la capãt…S-au dat de gol prin umanismul lor; nu voiau sa fie ultimii depozitari ai unor valori… Voiau sa transmita cunostinte…Stiau ca in urma oricarui om ceea ce  ramane este influenta; buna sau rea…; ei au optat pentru influentarea in bine…Era in perioada când cãutam sa-mi instruiesc copiii, mai corect sã le ofer ce n-am asimilat eu când trebuia: muzica clasica, sporturi , dans, limbi straine…Asa am cunoscut, printre colegii de munca,  fosti preoti, fosti ofiteri in garda regala, compozitori si dirijori fosti legionari…Legionarii aveau  jumatate de norma la brigazile artistice… Nu fãceau paradã de cultura lor, nu râdeau de incultura nimãnui…Mi-au recomandat  si m-au recomandat…Era o categorie care trãia intr-o lume cu alte bucurii. Ii surprindeam vorbind despre spectacolele de la filarmonica, despre cântãretii de la opera, despre bridge si rugby…Ceilalti ne entuziasmam de Adrian Paunescu…

I-am inteles cât m-a dus mintea; nu credeam ca va cadea comunismul; credeam ca Ion Iliescu ca se va umaniza…

Cu cativa dintre acei oameni manierati am discutat si dupa  ’89;  mi-au spus cã nu  m-au creditat  din bunãtate, ca au fost si ei  pervertiti de sistem ; au sperat sã ajung cineva si sã-i ajut, cândva, pe copiii lor…Ei nu stiau ca nu aveam nici o sansa la functii…

N-am cumpãrat pianul recomandat de unul dintre ei; fiicele mele si l-ar fi dorit, deoarece avea scaun rotitor…

Am retinut o vorbã, care o aveau numai ei: “cred ca nu m-am facut inteles” ; ceilalti  ne insultam mereu  cu : ”n-ai inteles nimic

Posted in confidente | Etichetat: , | 10 Comments »