Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘palinca’

Canale de comunicare

Posted by daurel pe 2 august 2016

După ce am intâlnit imaginea cu palinca, m-am tot gandit ce tiltu să dau postării. In cele doua zile de cautare am mai gasit cateva canale.
Pălinca
Sursa:aici
.

maturi01
Sursa:aici

Dobașul
Sursa:Dobașul…
*
*

 

Posted in Blogareala, confidente, Mari romani | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Sf. Gheorghe

Posted by daurel pe 22 aprilie 2014


LA MULTI ANI SÃRBÃTORITILOR DE AZI !
*
Sângeorzul de altãdatã
(repostare)

Nu Floriile, nici Pastile (cf. BOR, in loc de Paste!), ci  Sângeorzul este sãrbatoarea religioasa a naturii, a vegetalului. Gheorghe este din grecescul  geo = teren, pãmânt.

In satele din nord- vestul Transilvaniei, in urma cu vreo 50 de ani, de Florii nu se pomenea de flori si persoane cu nume de flori; simbolul era salcia; crengile de salcie. Pur si simplu!

La Sângeorz – rostit sânjorz – se puneau  la poarta corzi inverzite de trandafir sãlbatic (rug), iar la Rusalii, in varã, ramuri de tei.
Sânjorzul era reperul de incepere a lucrãrilor agricole: sâmbra oilor, angajarea slugilor, ciurdarilor, purcarilor, stãvarilor (la pãzit caii).
In unele sate era sãrbatorita in aceste zile tânjeaua (ceva cu plugul), se stropeau feciorii cu apa…

La oras se negocia chiria de vara, care dura pana la Sf. Dumitru; deci vreo 6 luni.
Tiganii aveau o vorba de Sanjorz: “unparnou uncarnou socardenfoc!”
Erau sãrbatoriti, desigur, si cei cu numele de Gheorghe; nu stiu sa fie sarbatorite Gherghinele, Georgianele nu apãrusera…
Dimineata,  la adapatul vitelor, bãrbatii tineri cu  numele de Gheorghe erau udati de cãtre vecini cu gãleti de apa rece.
Era o repriza – considerata surpriza – de cca un sfert de ora. La ora 9 tot satul era la biserica , unde sarbatoritii erau felicitati chiar de preot la finalul predicii.
Dupa prânz,  bãrbatii se adunau prin livezi sau in parcul castelului  pentru a chefui cu vin; nu cu palincã…
Vinul era ieftin, cu floare, acrit…Vinul local nu rezista peste vara.
Mersul la crâsma / bufet(!) in zi de sarbatoare  era considerat necuviincios.
Nu se intindeau mese, nu se fãceau grãtare. Nu participau nici fete, nici neveste… Inainte de asfintit  chefurile se incheiau; gospodarii trebuiau sã-si ingrijeasca animalele.
Dacă sărbatoarea nu cădea in Postul Mare, la unele petreceri erau angajati  muzicanti tigani cu vioara sau acordeon…
E drept ca muzicantii se prezentau chiar nepoftiti…

Acum, o foarte veche gluma politica.

Pe vremea când România era condusa de  Gheorghe Gheorghiu-Dej (G.G.-D)  a avut loc o vizita la nivel inalt in China lui  Mao Zedong.  G.G.-D, conducatorul delegatiei i-a prezentat lui Mao restul delegatiei: “tovarasul Gheorghe Apostol, tovarasul Gheorghe Maurer, tovarasul Gheorghe Cioara …” 

Aici a intervenit admirativ Mao spunând: “asa tânar si este deja gheorghe ! ?”

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

Despre ceai

Posted by daurel pe 25 martie 2014

Mi-am propus să scriu si eu despre subiectul analizat in   Clubul Condeielor Parfumate.
Dacă nu reciteam cu atentie articolul recomandat de Mirela, riscam să mă limitez la dimensiunea casnica si/sau individuala a ceaiului medicinal. In realitate, tema e gândită in ideea de-a marca functia estetica si sociala a ceaiului.
Nu m-as aventura sa vorbesc despre functia estetica …
Functia sociala o sesizez, insa nu o practic. Ca fapt divers, cred ca am mai scris despre o cunostinta care, mergând in vizite, insista sã nu se deranjeze gazdele intinzând masa: poate, doar un ceai negru cu un biscuit si ceva unt de arahide…; cred ca aveti pe acolo un ceai „English Breakfast” sau „Irish Breakfast”…In 99,99 din cazuri gazdele dădeau din colț in colț. Pâna la urma  se descurcau, deoarece erau intre români:  o palică, ceva slănina, o ceapă, brânză, jumări, ouă
Totusi, la funcția sociala s-ar putea incadra si  ceaiul de la cantina; uneori era de doua ori pe zi…Iată ce comentarii am găsit la un articol al lui Adi Hadean:

Vladimir

Intotdeauna mi-am dorit sa pot reproduce sosul de rosii cu “gust de cantina” care se mananca impreuna cu piure de cartofi si chifelute. Ai putea sa imi spui ingredientele ce se folosesc la sosul din prima imagine a postarii?

Multumesc

&

Foxcrawl

Articolul asta imi aduce aminte de perioada liceului cand stateam la camin si aveam tichete (obligatorii) la cantina unde mi se parea cea mai ca lumea mancare. Culmea e ca ne inghesuiam chiar si la ceaiul ce ni-l faceau aia, desi cred era un ceai normal cum putea sa faca oricine:)

*

Vă spun sigur că bucurestenii nu prea le aveau cu ceaiurile in anii ’70-’80  când am ajuns eu la ei. Redau o discutie, din acei ani, dintre
Zsolt Kerestely (n. 12 mai 1934, Șiclod, județul Harghita) si Aurelian Andreescu (n. 12 mai 1942, București – d. 22 iulie 1986, Constanța):

[…]

Cu Aurică (Aurelian Andreescu) eram bun prieten, venea la mine acasa. Noi suntem mari bautori de ceaiuri. Si nevasta-mea l-a intrebat daca vrea ceai si el a zis: Da’ ce, sunt bolnav ?[…]
(http://www.dcnews.ro/jolt-kerestely-despre-motivul-pentru-care-copacul-nu-a-locul-1-la-mamaia_439520.html)

*
Trebuie să scriu ceva si despre englezi; e bine să-i cunoastem, să ajungem  la standardul lor. Apoi, daca va fi cazul, la cel al japonezilor.

”Cu Aurică (Aurelian Andreescu – n.r) eram bun prieten, venea la mine acasă. Noi suntem mari bautori de ceaiuri. Și nevasta l-a întrebat dacă vrea ceai și el a zis: Da ce sunt bolnav?”, își amintește cu plăcere Kerestely de vremurile în care făcea, ceea ce consideră el, muzică adevărată. – See more at: http://www.dcnews.ro/jolt-kerestely-despre-motivul-pentru-care-copacul-nu-a-locul-1-la-mamaia_439520.html#sthash.Nn5C2Zn5.dpuf
”Cu Aurică (Aurelian Andreescu – n.r) eram bun prieten, venea la mine acasă. Noi suntem mari bautori de ceaiuri. Și nevasta l-a întrebat dacă vrea ceai și el a zis: Da ce sunt bolnav?”, își amintește cu plăcere Kerestely de vremurile în care făcea, ceea ce consideră el, muzică adevărată. – See more at: http://www.dcnews.ro/jolt-kerestely-despre-motivul-pentru-care-copacul-nu-a-locul-1-la-mamaia_439520.html#sthash.Nn5C2Zn5.dpuf
”Cu Aurică (Aurelian Andreescu – n.r) eram bun prieten, venea la mine acasă. Noi suntem mari bautori de ceaiuri. Și nevasta l-a întrebat dacă vrea ceai și el a zis: Da ce sunt bolnav?”, își amintește cu plăcere Kerestely de vremurile în care făcea, ceea ce consideră el, muzică adevărată. – See more at: http://www.dcnews.ro/jolt-kerestely-despre-motivul-pentru-care-copacul-nu-a-locul-1-la-mamaia_439520.html#sthash.Nn5C2Zn5.dpuf

Un englez de familie bună este întrebat care e diferenta dintre Anglia, Irlanda si Scotia.
El răspunde cu următorul exemplu:
-Daca o persoana în Anglia este invitata la ceai si cere mai mult zahar, va primi de la stapâna casei o bucatica foarte mica.
În Irlanda stapâna casei îi va întinde zaharnita si o va ruga sa serveasca.
Daca în Scotia ar fi formulata o astfel de dorinta stăpâna casei îi va spune încetisor: “nu ati amestecat destul ceaiul”.

*

Au mai scris recent, cu mult talent, despre ceai:
Mirela, Maya, Elly, Vania, Vienela, Gabi, Diana, Tina, Irealia, Silving, Mala, Adriana,Vavaly

&

PS. De câteva zile, mai ales spre seară , imi prepar ceai aromat din mere verzi si melisa (roinita, iarba stupilor). Desigur, folosesc pliculete din comert, desi am roinita in gradina

 

Posted in Blogareala | Etichetat: , , , , , , , | 10 Comments »

Intr-o zi de septembrie,…

Posted by daurel pe 8 septembrie 2010

…sub nucul cel nou, crescut  pe locul fostelor anexe gospodãresti, in urma cu vreo 10 de ani, am auzit o poveste asemãnãtoare cu cea postata de Gabriela, deci se confirma reciproc…

Povestea e demult, de pe vremea comunistilor. As fi surprins neplacut daca n-ar fi valabila si azi.

Stii, ca sofer de sef, mergeam duminica sã recrutãm salahori, sãpãtori, prin satele de pe lânga Baia Mare; mai prin zona de munte, spre Sighet. Io nu aveam nici o treaba dupa ce ajungem acolo; mã hodineam, fumam, stam mai  deoparte. Treaba era a sefului. Când ies oamenii de la biserica seful se urca pe capota masinii sau pe piatra podetului bisericii si-si striga chemarile.

In duminica de care-ti spui, am ajuns mai devreme si seful, ca sef, stii tu, a adormit pe canapeaua din spate a masinii; era un IMS, apoi am avut ARO…

Masina era oprita lânga o casã cu câteva trepte de piatra spre o usã ce da spre ulita. O bãtrâna, da gârbovita de bãtrânã, incerca  si nu reusea,  sa urce treptele spre usa casei de care am zis ….  M-am gândit cã este o casa de rugãciune de-a pocãitilor, cã nu era nici o firmã, dar nici nu pãrea casa de oameni…Bãtrâna parca nici nu vedea bine…Am coborât din masina si am ajutat-o pânã la usã.

Foarte frumos, dar unde-i poanta? am intrebat eu.

Tot el intreabã:Ce crezi ca era?  Nu stii, ce stiti voi cum trãiesc oamenii?   Fii atent, ce-mi zice bãtrana: “Multam fecioras cã m-ai ajutat sa ajung si io la birtul ãstora; o sã beu si  o pãlincuta, cã doarã e duminicã…”. Te-ai prins?

Nu m-am prins, nu reusesc sã mã amuz de o vreme incoace .

Posted in civilizatie, confidente | Etichetat: , | 14 Comments »

Cauze si efecte

Posted by daurel pe 19 iulie 2010

Din diferite motive, sunt zile in care merg de 2-3 ori la piata. O tura pe zi prin piata, pentru mine, este tonica.  La berãrie ii revad pe artistii care plãnuiesc de câtiva ani sã picteze biserici, mai schimb o vorba cu apicultorul din Peris sau cu vânzãtorul de bors originar din Carei…Artistii se tot laudã cã vine zilnic si scriitorul Fãnus Neagu…;  eu nu l-am vãzut acolo in ultimii 20 de ani…Trebuie sã spun cã in principal cumpãr hrana pentru câini si pisicã; pentru câine adult de talie mica, câini adulti de talie mare, cãtea operata si pisica castratã…N-o sã vã obosesc despre listele cu alte cumpãrãturi, ci voi enumera  motivele pentru care nu cumpãr anumite produse. Ideea mi-a venit când am vãzut pretul la prune: peste 6 lei/kg ! Bananele sunt cu 4-5 lei…;portocalele la fel.

Nu cumpãr niciodatã:

– prune, deoarece, in copilarie, din august pânã in octombrie, trebuia sã culeg zilnic prune, pere mãrunte si mere cu viermi pentru palinca;

– mere de varã, deoarece n-am mai vãzut niciodata mere mari, galbene si zemoase, aidoma celor de-acasa;  se coceau la secere… Totusi,  mã pãcãlesc de 2-3 ori pe varã;  cumpãr pere zemoase si tãmâioase, sperând cã vor fi  precum cele din curtea vecinei Paulina; nu sunt, n-au mai fost niciodata…

– struguri, deoarece am in curte; pânã la urmã, nu mãnânc nici din curte; sunt cu miros de smog…

– palinca vândutã pe soptite de lãptãresele maramuresene, sosite joia cu comenzi pentru doamnele generalilor si fostilor nomenclaturisti din cartier; palinca este contrafãcutã…Oricum, dãuneaza…. blogãrelii. Cã veni vorba de lactate, nu cumpãr de la tãrãnci dubioase; toate maramuresencele sustin cã sunt din sat cu taragotistul Dumitru Farcas, iar cele de pe lângã Bucuresti se laudã cã sunt mãtusile lui Gigi Becali…

– vin, deoarece mi-l trimite o cunostinta de la Blaj;

Inchei cu inca o referire  la prune si palinca. Prunele erau numai pentru palinca. Nu prea se vindeau pentru consum. Cei mai bogati si cu influenta dintre gospodari erau cei ce administrau cazanele de fabricat palinca; sub comunisti, in satele colectivizate, nu existau proprietari de cazane , ci imputerniciti ai regimului asupra cazanelor confiscate. Uiumul si impozitul aferent fabricatiei se achitau cu pãlinca. Dupa lege, trebuia sã preia statul mai mult de jumãtate, dar se negocia…

Cu damigene de palinca se treceau examene, se primea repartitie pentru apartamente, pentru Dacii, frigidere, televizor color…Când tãranul mergea sã solicite ceva, undeva, se spune cã deschidea usa stabilor cu piciorul; trebuia sã aiba in ambele mâini damigene…

Posted in confidente | Etichetat: , , , , , , | 6 Comments »

About nem tudom

Posted by daurel pe 5 septembrie 2009

De un timp imi propun sa n-am regrete, decat pentru faptul ca i-am suparat pe unii care nu meritau; este un fel de rusine…Ziceam: imi propun, deci inca n-am sters lista. Regretele le inteleg raportate la ceva ce se putea face usor, dar am neglijat nejustificat realizarea; nejustificat cu mintea de acum, atunci aveam toate argumentele posibile…Puteam sa invat la nivel acceptabil limba maghiara, adica vorbit si citit. De la 15 la 25 de ani am invatat  alaturi de maghiari si secui;  mai mult, am fost cazat, neintamplator, in camere cu ei. Unii romani isi amintesc de palinca, slana si zacusca ungureasca. Eu nu, fiindca imi place ca la masa sa inteleg ce se vorbeste, conversatia face parte din meniu…N-am mancat si baut cu ei, dar am discutat multe teorii socio- filozofice. Politica si istorie nu se discuta…Pana spre 35  de ani n-am simtit lipsa unei limbi straine, dar  in  anii  ’80 doream sa stiu incotro merge politica. Mi-ar fi folosit si maghiara, deoarece radioul din  Budapesta transmitea mai mult decat cel din Bucuresti. In actualitatea politica de azi, mi-ar prinde bine sa citesc ce scriu ungurii si maghiarii despre istoria Transilvaniei. Le zic unguri cetatenilor Ungariei. Poate ca as avea ocazia sa si public traduceri scandaloase, deci ar fi si ceva oneros.  Oricum, romanii si maghiarii ne ignoram elegant  si reciproc limbile. N-ar trebui sa ignoram ce crede  fiecare despre istoria comuna. In final un fel de gluma: un parinte isi indemna odrasla sa invete engleza, justificand si prin faptul ca jumatate din populatia lumii  stie aceasta limba; copilul a intrebat: „Si nu-s de ajuns?”.

Posted in Ganduri, glume reincalzite | Etichetat: , , , , , , | 20 Comments »

Ceaiul verde…

Posted by daurel pe 4 august 2009

…este un fel de panaceu universal: slabire, digestie, ten, antistres etc. Neaparat cu paine prajita. Cand nu aveam alte ierburi, ma multumeam si cu acesta… Fara paine prajita, deoarece la ultima reparatie a prajitorului, model „Electroaparataj”, m-am prajit. M-a costat cat unul nou, dar s-a defectat in timp scurt. De o vreme studiez piata toasterelor. Astept ieftinirile de criza…In aceste conditii m-a vizitat, intr-o seara ,o ruda care  venise cu treburi la oras. Stiind ca vine la cina, si stiindu-l gurmand rafinat, m-am aprovizionat cu cele cuvenite. De cum a intrat in casa ne-a anuntat  sa nu ne agitam, deoarece vine de la o foarte reusita masa de protocol. „Doar un ceai verde si paine prajita”, a spus oaspetele, crezand ca ne elibereaza de corvoada.  „N-avem ceai verde, iar prajitorul este defect de cateva luni”,  a punctat cu bucurie abia stapanita nevasta-mea. Oaspetele n-a sesizat intepaturile sotiei si a inceput o dizertatie despre alimentatia rationala. In timp ce povestea cat rau face  alcoolul in organism si familie, am adus palinca, slanina, pita si ceapa. Inainte sa scot a doua sticla de palinca am obtinut promisiunea ca imi trimite el, cu prima ocazie, un prajitor de paine ucrainean, nu turcisme de unica folosinta. Ceaiul verde il cumpara sotia, deci reintru in randul lumii. Hai noroc!

Posted in confidente, Faliment, Povesti | Etichetat: , , , , , | 12 Comments »

Dupa 20 de ani (1)

Posted by daurel pe 3 martie 2009

O cunoscuta ziarista, Crina Dunca, (http://satmareanca.wordpress.com/) lansat recent pe blogul mentionat o tema despre ce faceau, simteau, sperau satmarenii in 1989. Au raspuns multi tineri; numai tineri. Sunt doua ziare centrale care publica zilnic asa -zise facsimile din 1989, dar sunt false autolaudative, plictisitoare. Revin la blog-ul mentionat. Deci tinerii de azi se vad cum erau copii in 1989; este tonic, optimist. Sper sa nu uite de aparatele video player/recorder. Nu sunt multe sanse sa intre pe blog adultii din 1989- nu au blog, nu au chef, sunt/ suntem egoisti. Acum eu profit, ca am cuvantul, si-mi reamintesc de dragii satmareni pe care ii asteptam in Gara de Nord, cam saptamanal, cam aceiasi, curieri ai firmelor, sositi cu cadouri pentru ministere. Eu nu lucram in ministere, dar fiindca ii ajutam cu cârca si uneori cu cazarea, primeam si eu bunatati originale: slana, palinca, caltabosi, cafea, ciocolata. La plecare imi era cam rusine ca nu le puteam da si eu ceva. Chiar era problema cand mergeam in vizita in Nord-Vest, ca nu -mi imaginam ce le-ar putea lipsi; si azi cred ca nu le-a lipsit niciodata nimic, nici material, nici spiritual. Acum, dupa o gramada de ani, cred ca nici nu s-au bucurat enorm, la Revolutie (nu gasesc alt cuvant). Ei aveau de toate…,a

Posted in Ganduri | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »