Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Morometii’

Din istoricul zilei de 2 august…

Posted by daurel pe 2 august 2020

…am ales doua zile de nastere:
– 1932: Peter O’Toole, actor britanic

–  1943: Stere Gulea, regizor de film român



Peter O'Toole - poza 1
Sursa si multe alte poze:https://www.cinemagia.ro/actori/peter-o-toole-5523/poze/




Sursa:https://life.ro/stere-gulea-regizor-morometii-1si-2-pesemne-ca-voiam-sa-ma-definesc-o-data-sa-stiu-cine-sunt-si-cred-ca-am-reusit/


Sursa:https://www.stirilekanald.ro/satul-lui-moromete-la-aproape-30-de-ani-dupa-apar/
&
https://www.agerpres.ro/cultura/2018/11/11/stere-gulea-cetatean-de-onoare-al-comunei/
*
**
*

Posted in Blogareala, Cultura | Etichetat: , , , | 10 Comments »

Salcâmul Morometilor…

Posted by daurel pe 15 aprilie 2011

…m-a contrariat de când am auzit de el.

Mai intâi, pe la noi, prin Nord-Vest, nu salcâmii sunt cei mai inalti copaci; stejarii, brazii si teii sunt cu mult mai evidenti. Apoi, nu intelegeam cum un salcâm poate fi „axis mundi”, iar tãierea acestuia „anunţa simbolic destrămarea lumii sale.

Desigur, satele asezate aveau o axa verticala: turnul bisericii; nu doresc, de data asta, sa intru intr-o discutie despre rolul parohiilor si parohilor, dar am impresia ca satul Morometilor nu avea biserica; oricum, Marin Preda n-a povestit despre acest simbol; mai mult a insistat pe parastasele din cimitir…

Nu stiu sa vorbeasca despre vreun mosier local, deci locul  nu era prea atractiv; mosierii erau investitorii; au si ei rostul lor…Adesea acestia demonstreaza ca se poate; ei ii demasca pe cei care au ingropat talantul

Multi români mai cred ca Morometii  descrie soarta satului românesc; chiar si Marin Preda credea asta; a scris si volumul II…

Criticul Daniel Cristea-Enache, in Dilema, sugereaza ca problema lui Ilie Moromete nu era atât cea de taran de campie necajit, cât de cap de familie cu opt copii proveniti din trei cãsnicii; când a scris romanul, Marin Preda era la prima casnicie; au mai urmat doua…Nu si-a inteles soarta destinului genetic…Sau soarta de copil sarac ?

As vrea, totusi, sa ajung (si)  la agricultura româneasca; Cati Lupascu a scris mult si documentat despre situatia actuala; desigur, nu-i treaba jurnalistilor sa dea solutii…Eu, ca si (co) proprietar de terenuri agricole sunt obligat sã caut solutii; deocamdata stiu cã Marin Preda n-a dat rezolvarea corecta. Voi reveni…

Pânã sã revin cu ceva utopii ruralo- agrare, recomand postarea Repere, din care citez:

Prin anii  ’70, când tata avea peste saizeci de ani si mama avea probleme serioase cu deplasarea, s-a luat decizia cã  trebuie doborât stejarul; au mai trecut vreo doi ani pâna a fost organizata claca necesara unui asemenea eveniment; n-am fost atunci acasa , n-am participat…

Desigur, socul disparitiei stejarului il am de fiecare data când ajung in preajma casei natale…

Imi este greu sã apreciez cât de inalt era, asa cã spun: era cel mai mare stejar crescut vreodata in vreun sat…

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , | 3 Comments »

Vina pensionarilor

Posted by daurel pe 9 iunie 2010

Am dat titlul acesta, deoarece sunã incitant; acum va trebui s-o scot cumva la capãt, fãrã sã-mi pun in cap o categorie sociala onorabila.

Mã grãbesc sã declar cã, nu eu condamn pensionarii, ci Puterea. Desi nu a formulat capetele de acuzare, Puterea incearca sã-i penalizeze. Vina pensionarilor este aceeasi dintotdeauna: intretin luxul si consumul tinerilor peste puterea reala de cumpãrare.

Inca din prima mea tinerete, am fost surprins de traiul bun al multor colegi de muncã. Si-au cumpãrat repede autoturisme, plecau sãptãmânal in statiuni, organizau petreceri…Eu trãgeam de bani de la avans la lichidare; apelam frecvent la imprumuturi de la colegi; maistrul electrician Popeanga Dumitru poate sa confirme… Timpul liber mi-l petreceam la cozile pentru alimente…

Luat cu treaba, n-am cãutat explicatii sofisticate; am acceptat cã nu sunt suficient de chibzuit…

Nu stiu cât mai este valabil azi, dupa 20 de ani, dar stiu  cã,  multi colegi  se bazau financiar pe pãrinti si socri. Pensiile in comunism erau mari, prin raportare la preturile mãrfurilor; pensionarilor de stat le prisoseau banii…Nici marfuri nu se prea gaseau…Alta era situatia pensionarilor din fostele cooperative agricole, dar asta era problema mea si altor câtiva…; nu stiu câti eram cei care trimiteam bani pãrintilor; nu se plângea nimeni de acest aspect…; cred cã ne era cumva jena cã provenim dintr-un mediu atât de sãrac…; in realitate era un mediu sãrãcit, adus la ruina, depãsit noua situatie…Vorba cuiva: eu am trait povestea din  „Morometii”; povestea din vol II…; incompleta…

Ziceam intr-o postare cã, mi-ar conveni sã fiu inafara statisticii..; cred cã nici o statistica nu consemneaza câti pensionari sustin tinerele familii, nici câte familii tinere isi intretin bãtrânii. Nu mã refer la ingrijire, ci la finantare…Am promis cã voi urmãri si alte posturi de stiri, inafara de Realitatea si Antena 3…. L-am ascultat, dupa multi ani, pe Moraru, Nasul…La un alt post, un tanar Gava discuta cu Silvian Ionescu, care se mira cata lume se intorcea in Capitala duminica seara, cu masini luxoase…A tras concluzia ca, desi nu se munceste, lumea are bani, lumea risipeste bani…Silvian Ionescu a subliniat ca, duminica seara, dumnealui muncea: se indrepta spre Snagov la intâlnirea cu Presedintele…

In concluzie, fac un proces de intentie Puterii: se pare cã loveste in veniturile pensionarilor obisnuiti, dar vinovati cã stimuleaza nemunca tinerilor…Cât priveste pensiile fostilor tãrani, am impresia cã dl Boc le considera  o greseala…; tãranii s-au descurcat intotdeauna; are si un exemplu: pãrintii lui din Rachitele, com. Mãrgãu…

Posted in confidente, Politica | Etichetat: , , , , , , , , , | 7 Comments »