Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Kafka’

Sunt nevoit sã revin,…

Posted by daurel pe 25 iulie 2011

.. simt cã trebuie sã completez postarea din 2011/07/22.

Iata ce scrie dl. Cãrtãrescu, iar de data asta nu pot sa-l suspectez de naivitati:

În anii ’70, însă, versurile sale au creat prima breşă prin care un nou continent poetic se arăta în zare. Noi, optzeciştii, ca şi cei mai tineri decât noi, am fost într-un fel copiii săi. Mircea Ivănescu a fost unul dintre vârfurile triunghiului de aur al poeziei româneşti de după război, alături de prietenul său Leonid Dimov şi de Nichita Stănescu.

Suntem de asemenea îndatoraţi lui şi prin faptul că i-a îmbrăcat pe Joyce şi pe Musil, pe Kafka şi pe Faulkner, pe T.S. Eliot şi pe Scott Fitzgerald în haina splendidă a limbii române. Poate comit o blasfemie, dar, subiectiv vorbind, savoarea lui „Ulise” în româneşte mi s-a părut adeseori că depăşeşte originalul. În orice caz, pentru mine epopeea lui Leopold Bloom se leagă în primul rând de incredibila versiune ivănesciană, pe care-o ştiam pe vremuri ca pe propriile mele buzunare.

Mi se pare potrivita si poezia selectata de dl. Cartarescu:

 Dar sunt şi amintiri adevărate
Şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în braţe – (şi ma gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-şi
drumul). şi parcă nu e tot una?
(Mircea Ivanescu)

PS. Asadar, Mircea Ivanescu inchide  triunghiul de aur care-l include pe Nichita…

De altfel, a fost propus pentru premiul Nobel, insa, culmea ironiei, el cunoscatorul a sapte limbi, nu prea avea  poezii traduse in limbi de circulatie…

Posted in Cultura | Etichetat: , | 4 Comments »

Metaliteratura (2)

Posted by daurel pe 7 martie 2009

Nu am studii de arta, ba dimpotriva, asa ca l-am descoperit abia acum cativa ani pe Vl. Nabokov (23 apr. 1899-1977).  S-a afirmat tarziu ,in 1955 . Practic a dat demonstrativ lovitura  cu cartea  „LOLITA”, mai precis in 1962 cu filmul facut de S. Kubrick. Nu vreau sa citesc, nu vreau sa vad „LOLITA”, deoarece , cel putin cartea, nu cred ca sunt capodopere. La fel ca  G. Calinescu, pastrand proportiile, Nabokov a cautat sa fie notoriu. Ca profesor de literatura universala stia  ca succesul in vanzari este asigurat prin socarea bunului simt al  cititorilor. A reusit sa atraga apoi atentia asupra ideilor lui  despre literatura, dar s-a si imbogatit. A ramas in constiinta urmasilor ca si critic  literar, poate cel mai mare din secolul XX. N-are aceasi sansa  N. Manolescu , din doua motive: 1) n-a scris un roman si  b) (sic)  nu-i original, ci smecher de capitala, cam ca primarul Oprescu. Voi insira cateva  romane -din cele12 neamericane- considerate  de Vl. Nabokov reprezentative ptr. a fi studiate de copiii americanilor :Ana Karenina, Mantaua -de Gogol, Doamna Bovary, Swann-Proust, Metamorfoza–  Kafka, Ulise-Joyce.

Posted in Ganduri, metaliteratura | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »