Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘fosti legionari’

In podurile caselor…

Posted by daurel pe 18 ianuarie 2011

…de la sat nu se depozitau vechituri; deci, cu atât mai putin valori; din motive de incendiu.

Din aceste motive cei de la sat nu avem „documente” din copilãrie…Apoi a mai fost si implantarea obligatorie a  copiilor naivi de la sate printre orãseni, printre „reactionari”, printre fosti legionari, printre unguri, printre evrei; cei mai norocosi au cunoscut si nemţi…

Plecarea era considerata fãra intoarcere; probabil asa si trebuie; doar unii au sansa fiului risipitor…

De altfel, la sat nu prea se adunau lucruri nefolositoare; toate aveau rostul lor, unele doar o zi pe an: cum ar fi pistonul de facut cârnaţi si caltabosi…

Nu mã refer la  ultimii 30-40 de ani, când satele au devenit groapa de gunoi a oraselor, ci la satele clasice, care erau mai igenice decât orasele; in vremuri de molime orãsenii se refugiau in sate. Rufele se fierbeau cu lesie, paiele din saltele (strãjece, strujece) erau schimbate de doua ori pe an…; câti oraseni igenizeazã temeinic saltelele de douã ori pe an ?

Înțelegem ruinele atunci când ajungem și noi ruine.

Heinrich Hein (1797 – 1856) „Gedanken und Einfälle VI”

Alte poze: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/01/arta-fotografica.html

M-am luat cu manipularea pentru viata la ţara, dar gândul imi este la Tãnase Scatiu; iata ce voiam sã insinuez:

Podurile caselor sunt, pentru copii, un loc interzis. O usã interzisã, ar zice dl Liiceanu…

Podurile caselor ţãrãnesti conţin alimentele uscate necesare supravieţuirii, deci proiecteazã un viitor de foamete; ale celor de la oras sunt burdusite de trecut; poate si de secrete – cum ar fi carnetul de note a unchiului ajuns  salvatorul clanului –  sau cufarul  unei rude ce-a dezonorat familia…

Indrãznesc sã spun cã podurile caselor pot influenţa viitorul adolescentilor.

Este posibil ca tãnarul de la ţara sã-si viseze acces nelimitat la cârnaţi, iar copilul urbanizat sã-si doreascã  cariera de sef sau o viaţa aventuroasa; sau viceversa; oricum,  notoritate . Desigur,  aceste situatii sunt cazuri teoretice… Practic apar mixturi. Chiar caricaturi, cum ar fi: copilul de la tara ajunge, ca adult, un surogat de oraşan, cu acces la mezeluri si icre negre, iar persoana  get-beget urbanizata il consiliazã, cu aer de prinţ(esa) in exil… Despre copilãrie recomand ceva verificat;  (http://calinhera.wordpress.com/dor-de-tati/)

Sursa:http://daurel.wordpress.com/2009/08/09/podurile-caselor/

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , | 8 Comments »

Culturalizare

Posted by daurel pe 30 noiembrie 2009

Internetul oferã sansa culturalizãrii. Nu zic cultivãrii; cultura nu se poate face  ”pe sãrite”. Fiind campanie, nu am timp de demonstratii si referinte; voi devoala din ce am cunoscut pânã la aceastã vârstã…Pânã in 1990  am lucrat in  doua unitãti industriale mari si una foarte mare; cea foarte mare avea peste  300 de licentiati, printre cei vreo 4000 de angajati. Desigur majoritatea licentiatilor erau ingineri, dar erau si fizicieni, economisti, ciberneticieni, traducatori, medici, militari, securisti… Se discuta mult despre cultura; despre cultura generala, privind exprimarea coerenta, dar in principal scrierea inteligibila in instructiunile si documentele tehnice. Timpul era infinit…Am lãlãit o lucrare, peste termen,  mai mult de o luna, din cauza unui cuvânt. Era vorba daca este corect  „tesitura”, „sanfren”, „zencuire” sau „bizotare”. Lucrarea a fost indrumata spre biblioteca tehnica, unde erau incadrati filologi; nu mai stiu ce au decis…Dincolo de cultura generala si cultura de specialitate, am descoperit personalitati cu o cultura rafinata. Nu intotdeauna erau si cei mai potriviti pentru postul ce-l ocupau, adica nu aveau la baza studii tehnice, insa se achitau cu eleganta de indatoriri…Ii ajuta atitudinea fata de munca si rabdarea de-a citi orice documentatie, instructiune, pãna la capãt…S-au dat de gol prin umanismul lor; nu voiau sa fie ultimii depozitari ai unor valori… Voiau sa transmita cunostinte…Stiau ca in urma oricarui om ceea ce  ramane este influenta; buna sau rea…; ei au optat pentru influentarea in bine…Era in perioada când cãutam sa-mi instruiesc copiii, mai corect sã le ofer ce n-am asimilat eu când trebuia: muzica clasica, sporturi , dans, limbi straine…Asa am cunoscut, printre colegii de munca,  fosti preoti, fosti ofiteri in garda regala, compozitori si dirijori fosti legionari…Legionarii aveau  jumatate de norma la brigazile artistice… Nu fãceau paradã de cultura lor, nu râdeau de incultura nimãnui…Mi-au recomandat  si m-au recomandat…Era o categorie care trãia intr-o lume cu alte bucurii. Ii surprindeam vorbind despre spectacolele de la filarmonica, despre cântãretii de la opera, despre bridge si rugby…Ceilalti ne entuziasmam de Adrian Paunescu…

I-am inteles cât m-a dus mintea; nu credeam ca va cadea comunismul; credeam ca Ion Iliescu ca se va umaniza…

Cei cu care am discutat  dupa ’89 mi-au spus ca m-au creditat sperand sa ajung cineva si sa-i ajut candva pe copiii lor…; cã nu i-am insultat si nu le-am ingreunat dosarul; de altfel, nici nu mi s-a cerut niciodata de cãtre securitate sãdau declaratii despre ei; profitau si securistii destepti de cultura celor fãra drepturi de-a ocupa functii … N-am cumpãrat pianul recomandat de unul dintre ei; fiicele mele si l-ar fi dorit, deoarece avea scaun rotitor…

Am retinut o vorbã, care o aveau numai ei: „cred ca nu m-am facut inteles” ; ceilalti  ne insultam mereu  cu : „n-ai inteles nimic…”

Posted in confidente | Etichetat: , , , | 16 Comments »