Fratele fiului risipitor

Căutând comentarii si predici pentru evanghelia zilei de azi, am găsit poezia de mai jos.
Nu s-a bucurat niciodată
Cu adevărat in casa Tatălui său,
Dusese o viaţă aşezată:
Nici mult spre bine, nici destul spre rău.

Auzind cântări din depărtare
Duhu-ntărâtatu-s-a în el…
Fratele-i cinstit cu o serbare,
El nu primise nici măcar un miel.

Nu desluşea in oarba sa mânie
Că searbăda trăire l-a-ngropat
Şi a uitat cereasca bucurie
De-a fi fost mort şi de-a fi înviat...
Sursa:aici
Tot intr-un februarie am postat, tot pe această temă, o alta poezie interesantă: https://daurel.wordpress.com/2011/02/20/fii-si-parinti/
*

O poezie creştină

Printre cele peste 1400 de articole publicate pe acest blog, am gãsit si o poezie crestinã (20. febr.2011):

Fiul nerisipitor

— Cu cel ce nu-i decât un ciob,
cu un hoinar te bucuri, tată.
Eu ţi-am dus greul ca un rob 
şi n-ai fost vesel niciodată.

— Da, fiul meu, tu ai robit,
dar eu te-aştept de-o veşnicie
ca să-mi slujeşti ca fiu iubit,
din dragoste, nu pe simbrie…

— Cu-acest fugar, cu-acest proclet
petreci sub viţă şi sub cetini.
Şi mie nu mi-ai dat un ied
ca să mă bucur cu prieteni.

— O, nu un ied, ci zeci de zeci
ţi i-aş fi dat, căci se cuvine.
dar tu voiai ca să petreci,
vai, cu prietenii, nu cu mine…

— I-ai dat inel împărătesc
şi mantie de in cu ciucuri.
Iar eu de ani şi ani trudesc,
şi tu de mine nu te bucuri.

— Tu eşti al meu. Dar eşti pustiu.
El s-a întors din foc şi gheaţă!
El a fost mort şi azi e viu,
iar tu trăieşti şi nu ai viaţă.

Costache Ioanid

Varianta audio: aici (Costel Hofer) 

P.S. Biografia poetului Costache Ioanid o gãsiti aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Ioanid
…

Fii şi părinţi

Fiul nerisipitor

— Cu cel ce nu-i decât un ciob,
cu un hoinar te bucuri, tată.
Eu ţi-am dus greul ca un rob
şi n-ai fost vesel niciodată.

— Da, fiul meu, tu ai robit,
dar eu te-aştept de-o veşnicie
ca să-mi slujeşti ca fiu iubit,
din dragoste, nu pe simbrie…

— Cu-acest fugar, cu-acest proclet
petreci sub viţă şi sub cetini.
Şi mie nu mi-ai dat un ied
ca să mă bucur cu prieteni.

— O, nu un ied, ci zeci de zeci
ţi i-aş fi dat, căci se cuvine.
dar tu voiai ca să petreci,
vai, cu prietenii, nu cu mine…

— I-ai dat inel împărătesc
şi mantie de in cu ciucuri.
Iar eu de ani şi ani trudesc,
şi tu de mine nu te bucuri.

— Tu eşti al meu. Dar eşti pustiu.
El s-a întors din foc şi gheaţă!
El a fost mort şi azi e viu,
iar tu trăieşti şi nu ai viaţă.

Costache Ioanid

Am gasit si audio:

Autor: Costel Hofer  

Consecvent

Am recitit, la fel de contrariat, poezia „Fiul risipitor” de R. Kipling, (1856-1936) pe blogul d-lui Usca, ( http://ivanuska.wordpress.com/2009/08/29/ultimul-mitropolit-31/). Iata teribilele versuri: „Intorsu-m- am, iata, iar acasa, /…/ Ii las sa ma stranga la san./ Din vitelul cel gras in blid mi-au pus/ Dar roscovele-mi par mai presus./ Si ei blanzi ca porcii mei blanzi parca nu–s,/ Asa ca plec iar la stapan.”