Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘felicitari’

Incã mai cred cã …

Posted by daurel pe 17 aprilie 2012

…ne bucurã rãspunsurile care ne consolideaza convingerile; mai mult: nici nu ne intereseaza altceva !

In ideea de la inceputul postãrii, am luat atitudini multiple in conversatiile aferente felicitarilor primite in aceste zile.

– pentru cei care mi-au trimis SMS-uri, am avut cuvinte admirative pentru modernitate si dexteritatea lor in IT; le-am raspuns tuturor prin voce…

– celor doi vecini care mi-au lãsat vineri si sâmbãta in cutia postala felicitarile in plic, le-am telefonat luni rãspunsul la mesaj si aprecierile noastre pentru pãstrarea traditiei. Poate ar trebui sa procedam identic; pânã acum am tot amânat…; e prea complicat…

– cam 50% din apelurile receptionate la telefonul mobil m-au prins in situatii neadecvate, deci am reactionat lamentabil; va trebui sã-i contactez, sa  remediez. In plus, pe mobil mai am o multime de apeluri nepreluate; unele neidentificate…

– telefonul fix nu mi-a creat neplaceri; desigur, este o apreciere subiectiva: n-are memorie, nu mã face de râs in biserica,  mã costa mai putin…

–  toti  cei cu care m-am salutat  faţa-n faţa au spus simultan cu mine Cristos a inviat !; a urmat, tot simultan: Adevarat a inviat !…Apoi, ne-am zâmbit; cu unii am continuat discutii lejere pe teme despre vreme…La despãrtire le-am urat sã aiba bucurii; suna pozitiv comparativ cu  formulele care amintesc de  sãnãtate

N-am mai auzit demult rãspunsul jmekeresc: Mercy, am fost informat…

Eu spun cã sunt sperante.

Posted in confidente | Etichetat: , , , | 10 Comments »

Presupun cã…

Posted by daurel pe 28 decembrie 2011

…majoritatea cunostintelor mele au auzit la radio: felicitarile prin SMS nu mai sunt la modã !

Totusi, am primit un SMS; mai trist este ca incepe  astfel: „Fie ca …”

Tot la radio l-am auzit pe Tudor Chirila spunând: daca achizitionarea cadourile te streseaza, e bine sa renunti; am simtit imediat si efectul acestei opinii…Sper sa fie ceva temporar.

Desigur, ar  fi si intrebarea daca eu ma stresez cãutând cadouri; nu mã stresez…

dar  mai bine sa vorbim despre vorbe.

In copilarie salutul era standardizat prin grija preotilor; peste an ne salutam cu „Laudam pe Isus Cristos„; nu mai stiu rãspunsul…Nici pe preoti nu mai stiu cum sã-i salut; unii sunt prevenitori si mã intâmpina cu Buna ziua in curtea sau usa bisericii…

La Craciun era Craciun fericit ! Profesorul meu de matematica, Bârle Ioan, a inventat Boboteaza fericita!; ideea a prins: cam de atunci, din anii ’70, urarile a devenit dificile, cu mai multe intelesuri, subintelesuri; inclusiv cu multa bascalie…

Am scris aceasta postare sub emotia unei intamplari de azi.

Venind spre casa am observat ca cineva imi pune o scrisoare in cutia postala si se indeparteaza spre celalalt capat al strazii. In cateva secunde am constatat ca un fost coleg, ceva mai in varsta, a venit din alt sector ca sa-mi puna in cutie o felicitare; daca n-ar fi fost timbrata as fi alergat sa-l ajung si sa-l invit in casa…Sper sa ma pot recompensa invitandu-l in zilele urmatoare la o cafea sau scriindu-i si eu o felicitare…

Uite asa se escaladeaza situatiile !

Sa trãiti …multumiti si multumitori !

Posted in confidente | Etichetat: , , | 9 Comments »

Felicitari

Posted by daurel pe 22 decembrie 2010

La vreo 2-3 ani de când nu mai trimitem felicitari prin posta, primim din ce in ce mai multe felicitari ambalate clasic; pânâ azi sunt cinci… Una loco, una din Cipru, una confectionata artizanal de o nepoata talentata…  Este emotionant si putin stânjenitor…

Cumva suntem vinovati; in urma cu vreo 5-6 ani scriam multe scrisori si felicitari clientilor; era o lista cu adrese; am fãcut si o lista cu rude si cunostinte; ce mai contau 20 in plus?  Zic „am fãcut”, insã eu n-am participat decât cu dusul  la posta…

Odata cu lichidarea firmei s-au piedut si listele…

Iata ce am postat cândva despre scrisori:

Posted by daurel pe septembrie 16, 2009

De cate ori primesc plicuri, imi revin in memorie emotii de demult. Acele emotii dureaza  cateva secunde, deoarece plicurile din ziua de azi contin, mai in toate zilele,  facturi si publicitate. Multe plicuri le aruncam fara sa le deschidem… Plicurile cu scrisori adevarate sunt scrise de mâna.

Azi am primit asemenea scrisoare. Ceva, totusi, nu era in stilul clasic: lipsea expeditorul  de pe plic. Am avut o presimtire de veste neplacuta. N-am recunoscut scrisul, deci am citit direct finalul celor patru pagini: reprosuri cu scuze de deranj, Este vorba de un cadru didactic din tinutul meu natal. Iata povestea: la un Craciun i-am laudat, cu sinceritate, talentul cu care colinda.

Cu o luna in urma, am primit, tot prin scrisoare, CD-uri de la cadrul didactic amintit. Mi-a spus, prin telefon, cã nu sunt colinzi, deci nu m-am grabit sa le ascult. Mai este pâna la Craciun…Nici nu le puteam asculta pe calculatorul meu…Eu sunt inginer, iar la muzica nu ma pricep nici cat Grigore Lese, cel de la institutia culturala lui Patapievici (tot un fel de inginer!).  In scrisoarea de azi lasa sa se inteleaga ca sunt arogant, deoarece nu m-am interesat  care ar fi drumul spre lansare nationala. Toata ziua m-am perpelit. Oricum mâine imi cer scuze…Dar lânga scuze trebuie sa mai adaug ceva. Ceva socant: declar cã renunt la ortodoxie si trec la o secta; la mormoni, despre care a postat Oana-romanciera.

Posted in confidente | Etichetat: , , | 27 Comments »