Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘facultate’

Mai bine nu stiam

Posted by daurel pe 21 iulie 2009

Am discutat cu putin timp in urma cu un tânãr, bãiatul unor cunostinte. Tânãrul este functionar public, cu salariu mic si sporuri multe. Stiind cã a lucrat in timpul studiilor, l-am intrebat cum s-a descurcat, daca i-a fost greu cu pregatirea examenelor…
Vorbe de discutii conventionale…
Mi-a rãspuns, putin surprins: „Ce,  parca nu stiti?  Aveti doua fiice licentiate!  Tata si mama s-au ocupat de facultate, ei stiau ce diplome si specializari imi trebuie ca sã rãman pe post si sa fiu acum avansat!  Nu v-au spus ? 
Nu-mi spusesera. Cred ca pãrintii lui stiau ca nu procedeaza bine, deci mai exista rusine in Romania…Sau mi se pare mie?

Posted in confidente, Cultura | Etichetat: , , , , , , | 6 Comments »

Reglare de conturi

Posted by daurel pe 18 iunie 2009

Doamna Popescu, licentiata in comert inainte de 1989, s-a privatizat  in primul val de viitori patroni. Cand se intalnea cu fosti colegi de facultate,  se scuza ca n-are timp de taclale, dar  se interesa daca mai preda la comert profesorul Contu.   Contu era porecla profesorului de contabilitate. Doamna Popescu nu mergea la intalnirile anuale ale colegilor, motivand ca acolo va fi si  prof. Contu. Nimeni nu mai insista;  parea ceva intim, delicat. Prin anul 2000, fostii colegi voiau s-o atraga pe Popeasca la intruniri; era deja bogata, si putea sa ajute alti colegi mai fara noroc. In sfarsit, dupa atatia ani, au intrebat-o ce are cu prof. Contu. ” Cum,  ati uitat ca m-a picat la examen?  Mi-a stricat o vara, m-a facut de ras in familie si in oras!  Si nu este numai asta!  In zece ani de profesie nu am avut nevoie niciodata sa fac balante contabile; voi ati facut balante?” . Dupa mai multe discutii,  organizatorii au cazut de acord ca  Popeasca  are dreptate. I-a chinuit pe degeaba Contu cu contabilitatea;  nici ei, ca oameni de marketing, nu au intocmit niciodata balante contabile. Balantele sunt in raspunderea contabililor si finantistilor. Popeasca s-a  bucurat ca a fost inteleasa, dar acum voia ca proful Contu sa nu mai fie invitat la intrunire. Au cazut de acord sa nu fie invitat la restaurant; la intrunirea de la facultate nu putea fi oprit, mai ales ca era decan! Popeasca s-a pregatit indelung pentru marea intalnire cu fostii colegi; voia sa fie admirata pentru toate: firma,  automobil, tinuta, bijuterii…Nu s-a dus la strigarea catalogului, s-a prezentat direct la restaurant, fara  sot,  mai spre seara, cu ceva intarziere fata de ora stabilita.  Cand a intrat doamna Popescu in restaurant, decanul Contu tinea un discurs,  avand intr-o mana paharul cu sampanie, iar in cealalta o hartie. Fara nici un cuvant, doamna s-a repezit la decan sa-i ia hartia; se pare ca omul s-a aparat cu paharul. Figura lui Contu, stergandu-si cu hartia sampania de pe costum, va fi  ultima imagine despre facultate  retinuta de Popeasca. Colegii i-au spus, in toate ocaziile anilor urmatori, ca dupa ce a scrasnit cuvantul  „Viermilor!” s-a indreptat cu demnitate spre usa, asemanator cu plecarea batranei doamne spre automobil, in filmul  „Vizita”.

Posted in Povesti | Etichetat: , , , , , , | 13 Comments »