Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘emigrare’

Mulţumirea faţă de viaţă

Posted by daurel pe 20 martie 2015

Am postat recent câteva constatări banale despre importanta vestilor bune.
Azi, 20 martie, dupa depăsirea perioadei unei nesesizabile eclipse, pe siturile de stiri s-au stârnit  discutii despre procentul de contemporani fericiti.
Printre tot felul de procente, am descoperit si o veste bunã:
Mulţumirea faţă de viaţă tinde să descrească pe măsura înaintării în vârstă. Excepţie de la această tendinţă face grupa de vârstă 65-74 de ani, care reprezintă persoanele recent pensionate.”
Sursa:aici, respectiv  Evenimentul zilei;  am si acest ziar in blogroll la litera z.
*
Comentariul meu:  deja mă interesez in ce ţară sunt cei mai mulţi pensionari mulţumiţi.
Apreciez ca (mai) am timp si determinare să organizez o emigrare…
&
Recomand:
MULŢUMESC EDITURII ADENIUM !
Fără impozite ori taxe

Posted in confidente | Etichetat: , | 7 Comments »

Emigrare sau dezertare

Posted by daurel pe 13 octombrie 2011

Scriu cât mai putin, ori de câte ori am ocazia; azi am gãsit un subiect la care mã gândeam mai demult.

Copiez titlul intocmai: Tulburătoarea poveste a bugetarului care a decis: Pleacă în Canada; mai „tulburatoare”, chiar turbulente mi-au pãrut comentariile de pe forumul ziarului, unde au dat replici si replici la replici multi profesori, deoarece bugetarul este un tânãr cadru didactic; este cam de vârsta fiicelor mele, deci m-am simtit implicat…

Pãrerea mea, de cetatean care a schimbat, din proprie vointa, trei locuri de munca in cei 15 ani de dinainte de ’89,  este ca dezertare ar fi  atunci când iti lasi la necaz familia sau prietenii…

Cred  cã regula trebuie sã fie plecarea…Cea mai interesanta este varianta plecarii având visul de a-i lua peste un timp si pe cei dragi…(Iosif si fratii sai)

Nu neapãrat in strãinatate…

Cunosc un caz, al unei tinere singura la pãrinti, care a plecat declarând cã nu mai suporta atmosfera din casa unde taicã-sãu era imobilizat la pat de cativa ani…Acum, când s-au stins ambii parinti, s-a intors definitiv; se pare ca regreta…

In articolul mentionat m-a amuzat :

România 2007. Noi, dascălii, suntem obligaţi a urma un curs de Consiliere şi orientare fără de care nu mai puteam fi diriginţi. Deh, ne vom alinia standardelor europene. Ce am aflat la acest curs? Printre altele, ni s-a spus … profesorul nu are voie niciodată să contrazică elevul.  Am cerut nişte lămuriri, deoarece nu mi se părea chiar în regulă. Ni s-a reprodus citatul de mai sus, cu unele amănunte: când un elev spune un lucru greşit, începi să-l iei prin metoda învăluirii

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , , | 8 Comments »