Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘deadline’

Deadline

Posted by daurel pe 6 decembrie 2010

Inca nu am inceput lectiile de englezã, desi am multe documentatii cu asigurari ferme de reusita; toate insistã pe studiul sistematic, ordonat, procedurat…Deci, mi-ar  impune zilnic incã un deadline

Dupã aproape 20 de ani de la demisia mea de la IOR, atitudine de care sunt mândru, este al doilea an consecutiv când sunt invitat la intâlnirea cu fostii colegi; inclusiv cu vreo doi  sefi…

Mi-am amintit de teroarea termenelor de predare a lucrãrilor; de câteva ori am fost analizat si sanctionat in sedinta de grupa sindicala pentru  neincadrarea in grafic; pâna la urmã, am intrat in atmosfera industriei militare;  bugete nelimitate, insã termene ferme; am insãilat pe hârtie si am urmãrit in executie tocarea a tone de metal; erau prime  consistente, mãririle de salariu veneau la timp; criteriul era tone de metal / cap de angajat;  poate cã este singurul adevãr economic rostit de dl Petre Roman: mormane de fier vechi…

Nici nu mã gândesc sã merg sâmbãta cu fosta gascã la restaurantul Rucãr; cu unii dintre ei am mai comunicat; sunt toti nostalgici; partial ii inteleg: atunci s-au câstigat banii destul de usor; acum, câstiga patronul centrului de cercetare proiectare: Flooriin Cãliiinescuuu !! El incheie contracte, deci le asigura de lucru celor din ciotul de  fabricã  rãmas in proprietatea statului.

Iatã ce povesteam in urmã cu un an:

(Posted by daurel pe decembrie 11, 2009)

Am prevazut pe blog categoria „faliment”, insa n-am prea folosit-o. Când am pornit blogul, acum aproape un an, incepuse criza si prevedeam multe falimente. Intâmplãtor (sau nu ) stiu multe despre faliment. Mai intâi vreau sã sustin cã este  o institutie de igiena pentru economia unui stat sau grupuri de state, cum este cazul UE. Firmele falimentare  creaza mari incurcãturi si pericole…Inclusiv stres pentru angajati.

Inainte de revolutie, si un an dupã, am lucrat la trei firme; mai existã una. Dupa 1991 am lucrat la cinci firme si nu mai existã niciuna. Patronii le-au lichidat  din proprie initiativa, stiind cã nu vor putea traversa criza…

Cât este contributia mea la falimentul acelor firme? Nu vreau sã mã gândesc la asta…Nu vreau sã devin patron; imi convine sa dorm linistit; si pe perna mea…

Ieri am primit o scrisoare cu poze de la intâlnirea fostilor colegi cu care am lucrat pâna prin 1991; Firma  n-a dat faliment, deoarece este proprietate de stat; sustinuta din bani publici…

Cred cã este un semnal sã mã intorc la ei; poate au aflat cã n-am slujbã…; sã le spun eu teoria falimentului si falitilor?

Este periculos sã angajezi pe cineva care a lucrat la o firmã falimentatã…Cei ce au trecut prin asta poarta în ei ceva transmisibil: fatalismul…


Posted in Faliment | Etichetat: , | 6 Comments »