Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘daruri de Craciun’

De ce blog?

Posted by daurel pe 23 noiembrie 2012

Am ocazia de-a broda despre relatiile si legãturile mele.

Eu cred ca internetul este o legãtura,  blogul este un mijloc de relationare; o posibilitate de-a stabili relatii de comunicare.
Legatura e mai puternica decât relatia….

Am scris si pe pagina ABOUT  ( aflata pe bara de sus a blogului): am invãtat sã caut pe internet dupa ce am primit accesul la  un calculator in care era inclus un blog dedicat subsemnatului.

Prima postare a fost  in decembrie 2008; apoi am asteptat vreo doua luni sa apara  reactii.  A comentat doar fiica-mea Alexandra, care s-a bucurat ca functioneaza aplicatia implementata de ea…

In asteptarea comentatorilor am descoperit internetul si am cam uitat de blog…

Comentariile au inceput la 1 martie 2009, cand mi s-a comentat postarea Solutie pentru rromi/Publicat de daurel pe 15 februarie 2009(o redau mai jos)

In urma cu peste 1000 de ani, vikingii terorizau Europa. Regretatul  antropolog Cantemir Riscutia sustinea ca unii vikingi s-au stabilit in Maramures si in Muntii Apuseni. Sigur este ca,  inafara de Danemarca, urmasii lor sunt normanzii si aproape toata nobilimea rusa. Ce i-a stabilizat pe violentii vikingi?  Increstinarea!  Mi-am amintit de vikingi citind ( cu reala placere si surprindere ) ”Ziarul Lumina”,  cotidian al Patriarhiei Romane. Se relateaza in publicatie, sub semnatura lui Laurentiu Gheorghe, ca  in satele convertite de cultele crestine neoprotestante infractiunile rromilor au scazut la zero. Sper ca si BOR va gasi metodele potrivite de-a atrage rromii pe calea integrarii in societate. Ar fi momentul ca unii preoti sa renunte la simpla prestare de servicii .

One blogger likes this.
  • Zamfir POP

Acest articol a fost publicat pe 15 februarie 2009 la 5:32 PM şi e postată la Ganduri, istoria Romaniei, religie. Etichetat: , , , , , , , , , . Poţi urmări răspunsurile acestei însemnări prin RSS 2.0 feed. Puteti lasă un răspuns, sau trackback from your own site. Editează această intrare.

2 Răspunsuri to “Solutie pentru rromi”

Sandu spus

1 martie 2009 la 7:38 AM e

Romii au fost,  sunt si vor fi problema cea MARE. Noroc cu cei ce ne dau posibilitata sa comunicam.

Sandu

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..….

Dupa cumnatul Sandu, au urmat tot comentarii din familie: un frate si o nepoata. De data asta se refereau la prima postare, cea din 26 dec.2008: Daruri de Craciun:

licuta spus

13 martie 2009 la 5:41 PM e

Emotionat, dar se puteau folosi mai multe regionalisme pentru a fi mai autentic. Insa acest lucru, probabil ar fi limitat numarul celor care ar fi inteles sensul postarii.

roxana spus

23 martie 2009 la 8:08 PM e

sunt de acord cu tata… emotionant pana la lacrimi; e o istorisire frumoasa, mi-a facut placere sa o citesc

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ideea eate ca, datorita blogului,  in 2009 am descoperit internetul !

Imi convine sã mã pozitionez si sã cred cã sunt al  mileardelea utilizator al acestei nãscociri.

Numărul de utilizatori de Internet

Anul 2010[6] 2009[6] 2000[6]
milioane 2.080 1.086 250

………………………………………………………………………………….

Acum, dupa aproape patru ani, mi-ar fi greu sa revin la modul clasic de informare. Din  blogroll deschid radio, canale de televiziune, ziare, caut tratamente de pãcãlit diferite afectiuni, consult dictionare…

Cât pot, evit sa scriu mail-uri; n-as putea spune din ce motiv…

Pentru mine, a avea blog inseamna a fi legat la internet…Legat de cãutare !

Deoarece prin internet cineva imi ofera cu generozitate rãspunsuri  la o parte din intrebãri, imi imaginez cã prin articolele, comentariile si replicile mele, rãspund si eu la intrebarile  cuiva; in acest mod, in timp, am sanse sa fiu considerat  implicat, bineintentionat, generos, altruist, autoironic...

S-ar putea spune cã pentru comentarii  nu trebuie blog; pentru asta sunt forumurile. Posibil, insa, dupa cum tot repet, eu n-am lucrat deloc pe calculator inainte de-a primi cadou prezentul blog…

&

PS. Prin cele de mai sus    rãspund la o leapsa autoservita de pe blogurile Carmen din Germania, Dan Vaideanu, Minnie, Pandhoraa

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | 2 Comments »

Gazde mari

Posted by daurel pe 24 decembrie 2009

Ajunul Crãciunului, dacã nu cãdea duminica, era o zi lucrãtoare, deci gospodarii isi vedeau de treburi ajutati de copiii mai mãrisori; copiii din clasele primare corindau pe la vecini si neamuri de cãnd se lumina de ziua. Era de bun augur ca in aceasta zi, si in altele clar stabilite –  cum ar fi ziua unei nunti  – , primul cãruia i se deschide usa sã fie un bãiat, un bãrbat…

Asadar colindul copiilor.

Copiii nu intrau colindând. Navaleau in casa spunand „Buna zua lui Craciun” . Desigur, era nepotrivit, deoarece era Ajunul de Craciun…Grigore Lese spune ca ajun vine de la juni; dictionarele nu contrazic ipoteza…

Copiii erau primiti in camera incalzita, nu in curte,  tida, hol, antreu..

Nu conta ca aduceau zãpada, zloata, noroi…Faceau parte din eveniment.

Gospodina le introducea darul direct in trãistile ce le purtau atârnate de gât. Darurile erau diferentiate, chiar discriminatorii…Regula generala erau nucile si merele, insa copiii vecinilor apropiati si ai rudelo r primeau suplimentar colacei impletiti. La plecare se ura, dupa caz: „Câte paie pe casa, atâtea sute pe masa”; „Câte pene pe cocos, atâtia copilasi frumosi„;   Corindul copiilor, numit „piez”, se incheia imediat dupa prânz.

Asadar, copiii nu cântau ziua colinzi.

Trebuie sã spun cã se dãruiau si bani. Functionarii satului, salariati, locuind in chirie, in gazda la gazde,  nu numai cã  stricau obiceiul, dar creau mari probleme: copiii aveau bani necontrolati…Dacã i-ar fi cheltuit pe napolitane vãrsate sau „Eugenii”‘ ambalate era in regula, dar exista riscul de-a juca cãrti pe bani, de-a cumpara tigari…

Revin la dupa-amiaza Ajunului.  Urmau câteva ore de pregatire pentru noaptea cea mai lunga…Se aduceau lemne in casa, se fãcea focul in camera de la ulitã,  se stergea sticla de la lampã, se punea petrol…; se incãlzea apa pentru imbãierea tuturor…Se calcau cãmãsi, lustruiau pantofi, se fãceau noduri moderne la cravate; uneori cu ajutorul vecinilor…

Pe la ora sase bãtea clopotul; incepea litia. Dupa litie, cu binecuvântarea preotului, incepea marele corind.

Ca exemplu, o casa cu patru feciori si-0 fata era corindata astfel: de cãtre cele patru portíi (cete, formatii, gãsti)  cuprinzând, de obicei, colegii de clasa ai fiecarui flãcãu; apoi de colegii de clasa ai fetei;  de inca 3-4 cete formate din verisori ai fetei, portía prietenului/ logodnicul fetei. Un alt rând de colindatori erau familiile vecinilor, situatie in care veneau sot si sotie, eventual cu copiii prescolari (cei din clasele primare, care corindasera ziua, adormeau devreme). Insumând, se poate ajunge la o medie de zece rânduri de corindatori. Fiecare formatie avea, in medie, zece insi, deci printr-o casa puteau trece o suta de vizitatori, oaspeti…

La rândul ei portíile corindau la casele fiecarui membru, toate colegele de clasa, verisoarele, prietenele (dragutele); se corindau circa treizeci de gospodarii.

Nu se cerea acceptul gazdelor; se incepea corinda inca din ulita si se intra in curte. Corindele de intrare erau, dupa inspiratie, una dintre urmatoarele: „Buna seara lui Craciun/S-a Nascut Domnul Cel   Bun/„”, „”Buna, buna seara  la Mos Craciun/ Ne dati, ne dati…””/. Se intra cântând  in camera pregatita, iar dupa terminarea colinzii se astepta in picioare. Gazda multumea si-i invita sa se aseze la masa. Corindatorii erau intrebati ce beau. Se servea, dupa caz, vin si cozonac;  palinca si sãrãtele. Obligatoriu, trebuia cântatã incã o colinda;  maxim doua. Semnalul de plecare  era inceperea corinzii de incheiere: „”Da-ti pastori sa ne sculãm/ Degrab’ s-alergam/”” Dupã miezul noptii, colindatorii insurati, care cum ziceam, colindau intre vecini,  cântau, alãturi de colinzi, imnul regal, imnul eroilor, Trei culori,..., si alte cantece interzise.

Unii, mai veseli, spre dimineata, treceau si pe muzica populara, ba atacau si oalele cu sarmale…Sper cã s-a inteles:  fetele nu umblau la colindat...In vremurile despre care scriu, nu se obisnuia sã se faca cadouri de Craciun; innoirea era la Pasti….In ziua de Craciun era obligatoriu sã te prezinti treaz la liturghie; in acea zi nu se faceau vizite. Dupã masa de Crãciun, care continea mereu cele cuvenite, tata se relaxa si cânta incet, ca pentru el :

Intelegeti neamuri si va aplecati, cãci cu noi este Dumnezeu”

Bibliografie:http://www.informatia-zilei.ro/sm/locale/in-satele-din-jude%C8%9B-obiceiul-colindelor-nu-va-disparea-niciodata/comment-page-1/#comment-158898

Posted in confidente, Mari romani | Etichetat: , , , , | 23 Comments »