Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘concediu’

Civilizaţie (1)

Posted by daurel pe 27 septembrie 2016

Sub titlul acesta imi propun să postez articole despre fapte bune. Fapte bune de ieri sau de azi. Inclusiv găsite pe bloguri.
Dacă va fi necesar voi scrie si despre civilizatie vs cultură; am găsit pe internet teorii interesante.
Azi, pornind de la două extrase  din presa, voi relata o initiativă lăudabila legată de vacanţe si concedii.
Incep cu doua surse statistice referitoare la anul 2015:
[…]  13,1% din gospodării „nu şi-au permis menţinerea unei temperaturi adecvate în locuinţă”, iar 69,2% „nu şi-au permis plata unei săptămâni de vacanţă”.
(…săracii Europei)
[…]În 2015, potrivit datelor INS, 17% dintre gospodării și-au permis o săptămână de concediu în afara casei, circa 6% au putut să își înlocuiască mobilă uzată și/sau demodată. Numai 12% din familii și-au cumpărat produse electrocasnice, aproape 29% și-au achiziționat haine noi, 10,6% au mers la teatru și cinema, și peste 15% și-au cumpărat cărți, ziare și reviste.(http://www.puterea.ro/economie/o-treime-din-familiile-din-romania-nu-au-bani-pentru-)
Trecând peste neconcordanta procentelor referitoare la gospodariile ale căror membri nu si-au permis plata unei săptămâni de vacanţă,  rămâne, totusi, o  problema culturala:  numărul mare de români lipsiti de posibilitatea de a-si lărgi si verifica orizontul cultural.
Sunt multe consecinte negative ale sărăciei; nu vreau să le inventariez…
Trec la povestirea faptei bune:
Este vorba despre o intâmplare minunată din judeţul Satu Mare.
O familie din categoria celor ce călătoresc avea obiceiul de-a darui copiilor din vecini mici atentii din locurile vizitate in Romania sau in străinătate.  Văzând cu cât interes ascultau copiii discutiile despre lumea largă, in recenta vacantă de vară familia amintită s-a  decis să suporte cheltuielile necesare pentru doua eleve intr-o călătorie turistică in circuit până in zona Brasovului.
*
P.S. Plănuiesc de câteva săptămâni postarea despre fapta sătmărenilor.
Trebuie să mentionez că excursia s-a făcut cu masina familiei initiatoare si a durat mai mult de o săptămană.
Eram tentat să dau o multime de detalii emotionante si concrete: despre nepotii lor de la Cluj, unde au facut un popas, despre situatia familiala si scolara a celor doua eleve care sunt din vecini, despre cheltuieli neprevăzute.
Esentialul este că ideea acestor cetăteni sătmăreni s-a materializat, a fost o reusită si, sunt convins, sub o forma sau alta, va continua. Va continua prin familia amintită, va continua prin cei ce vor afla despre aceasta fapta; inclusiv prin cei care vor citi această postare…
*

 

Posted in confidente | Etichetat: , , , | 2 Comments »

20 de ani de vacanta

Posted by daurel pe 4 august 2010

De când mã stiu, luna august a fost cea mai stresanta luna; chiar si in anii cand reuseam sã prind programarea concediului in aceasta luna…; de vreo 2-3 ori in 14 ani, când imi erau mici copiii, deci inainte de ’89. La plecarea in concediu trebuia sã predau lucrãrile unui coleg; dacã nu plecam, preluam eu problemele altora. Insã nu la concediu vreau sã mã refer, ci la marile vacante.

As vrea sa le reamintesc nostalgicilor si sa-i informez pe tineri, ca sub comunisti copiii munceau ca salahori; am primit bani pe stat de plata, deci oficial si legal, incepand cu vacanta dintre clasele a VI-a si VII-a, când am refuzat sa muncesc pe degeaba la colectiva agricola…Colectiva nu deconta cu bani, ci cu produse; o data pe an…

Indiferent, cã lucram la intretinerea  caii ferate,  la  Fructexport,  in constructii…, programul era de 10 ore; sâmbãta pânã la ora 14…Era program de santierist; mai putin cel de cârciuma…

De unde venea stresul acelor vremuri? De la concurenta; de la ceilalti tineri, ca intotdeauna…Vara, satul era plin de tineri orãseni veniti in vacanta. Trebuia ca si noi, aspirantii la urbanitate, sã dovedim cã suntem in rândul lumii. S-a inceput cu modernizarea numelor: Gheorghe<Ghita; Ion< Ionica, Nelu, Ionel; Ana<Any; Mãriuca<Mary; Floarea<Ica, Flory...Eu am rãmas Aurel; despre Auricã am auzit zece ani mai târziu, in Bucuresti; si azi, dupa zeci de ani de sudist, sunt surprins când bãrbatii sunt apelati cu Auricã; prea seamanã cu numele feminin…;  fratii Petre si Vasile au rãmas si ei cu numele din buletin…

Apoi au apãrut radiourile cu tranzistori, bicicletele, motoretele…; insa, eu nu aspiram atât de sus; m-am multumit ca in fiecare vara sã-mi cumpãr o tinutã de vara; iarna era buna uniforma scolarã…

Parada tinerilor prin sat era zilnica; asemãnatoare cu iesirea pe corso in unele orase. In perioada Postului Sfintei Marii era un motiv suplimentar de-a iesi seara la „drumul tzãrii”: erau in fiecare seara cântari la biserica; participau toti locuitorii.

Poate ar mai fi de zis, dar aud cã si dl Basescu s-a referit azi la anii de debut in muncã; nu-l pot concura.

De aproape 20 de ani mã simt ca in vacantele scolare; adica nu am concediu. N-am cui preda lucrãrile; nu vreau sã predau lucrãrile…Daca as pleca, s-ar putea sesiza cineva ca treaba merge si fara mine!

Posted in confidente, istoria Romaniei | Etichetat: , , , | 9 Comments »

Calatorii culturale

Posted by daurel pe 29 iulie 2009

Unele concedii pot fi calatorii culturale. Probabil ca trebuie programate si pregatite diferit fata de concediile de odihna. Documentarea prealabila este facila. Conservarea impresiilor as vedea-o mai degraba inregistrata pe reportofon, ca sa nu zic in jurnal. Cred ca trebuie facuta de unul singur si fara aparat de inregistrat imagini. Fotografiile, filmele sunt bune doar pentru vizitatorii familiei, ca sa nu se plictiseasca in timpul cat facem cafeaua si nu avem poze de la nunta sau/si cu copiii/ nepotii. Iluminare mea, privind aceast subiect, este recenta, deci neconsolidata. Azi am citit in „Ziarul Lumina” un articol despre poetul Rilke. Teoria poetului era  : a fi cult inseamna a fi eliberat, iar arta este drumul spre cultura, adica spre libertate. Rilke era la Florenta si-i scrie logodnicei, cam in felul urmator: ca nu-i vorbeste si nu-i va vorbi nici in viitor despre Botticelli sau despre Michelangelo, ci : „aduc doar o singura solie – despre mine insumi, si vestile sunt bune”. Probabil poetul asimilase arta italiana si se simtea mai liber. Nu, n-a rupt logodna;  logodnica i-a devenit sotie…Mai zice Rilke: „Dar daca ati fi doar o zi nemoderni, atunci ati vedea cata vesnicie se afla in voi”. Acest ultim citat mi se pare incurajator pentru un concediu in Romania cu bilet subventionat.

Posted in metaliteratura, turism | Etichetat: , , , , , , , , , , | 18 Comments »