Mi se reproseaza destul de frecvent faptul cã nu mã pricep la anumite probleme tehnice. Nu e vorba de cine stie ce, doar treburi domestice: reglarea canalelor tv, a telefonului mobil, folosirea eficienta a laptopului, montarea cauciucurilor de iarna, degivrarea si dezaburirea atoturismului…
Răspund, după caz, iritat sau zâmbind: „da, sunt inginer, insă de unde stiti voi ce competente are un inginer? poate sunt inginer zootehnist, poate sunt inginer silvic !
Realitatea este umătoarea: de câteva decenii am renuntat să apăr reputatia inginerilor; inclusiv ai celor din bransa mea, făurari de utilaje si aparate. Pe blog am tot incercat sa explic aceasta atitudine. Ideea este ca in anii formarii subsemnatului nu prea erau conditii de calificare temeinica. Poate voi reveni.
O discutie interesantă am avut-o recent cu Brudi din Brad (HD).
Brudi mi-a sugerat să-mi declin calificarea de inginer: „oricum, de vreo 10 ani nu esti salariat, esti un fel de şomer fara indemnizatie, iar peste un an vei fi la pensie ca <fost inginer>” E o idee salvatoare.
&
PS. Recomand: Andrei Plesu, Iarăşi şi iarăşi despre „intelectuali“
…