Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘bacalaureat’

Discursuri nerostite

Posted by daurel pe 4 iunie 2012

Constat ca este un nou sezon de  reintâlniri ale promotiilor de absolventi.

Zamfir a relatat despre asemenea eveniment desfasurat in Turda; cu imagini filmate si vorbe putine;… insa bine cumpãnite.

Carmen va avea, probabil, ceva relatari de la Sibiu

Redau mai jos câteva gânduri pe care n-am avut niciodata curajul sã le rostesc in prezenta venerabililor mei profesori.

Nu mi-a   plãcut in mod special vreo disciplina scoalarã…Dacã mã gandesc bine, nu mi-a plãcut niciuna; daca mi-ar fi plãcut, as fi citit lectiile inainte de predare; in mod sigur, n-am fãcut asta niciodata …

… imi amintesc cu plãcere de un singur profesor; este Omul  care a intervenit la momentul potrivit si ne-a fãcut  sa vedem rostul unor discipline de spaima:  obositoarea matematica,  coroziva chimie…

Este vorba despre dirigintele  din perioada claselor V-VIII: profesorul Ionel Barbul, licentiat in muzica si teologie. Inafarã de muzicã, dirigintele  preda si cunostinte agricole; asta insemna ca  avea in grija si lotul scolar.

In clasã sau pe lotul scolar am inteles unitãtile de mãsurare ale suprafetelor, sistemul de greutati cu multiplii si submultiplii sãi, calculul volumelor si procentelor in alcatuirea solutiilor aplicate in protectia plantelor, chimia azotului si carbonului in frunze, deci  fotosinteza…Nu mai amintesc despre fizica osmozei si capilaritate…Ne-a explicat mecanismul spãlãrii rufelor folosind lesia, o alcalie obtinuta   cenusa anumitor plante; cenusa de pãducel (?) nu este buna: arde rufele.

…stiind din pruncie toate acestea, si considerandu-le suficiente, nu am mai fost interesat de  chimie si agricultura.

Asadar, pentru scoala din satul natal as avea un discurs admirativ.

Au urmat ani grei la un liceu rural. Avea internat, insã toamna, pâna se acordau gratuitatile pentru copiii colectivistilor,  fãceam naveta cu bicicleta. Când ploua mergeam pe jos, insa era alt avantaj: luntrasului de la Somes îi era lene sã iasa din bordei;  ne lãsa pe elevi sã câstigãm  ceva bani trecând putinii cãlãtori intâmplãtori; din nefericire, cei mai multi  erau navetisti, deci plãteau luntrasului „la salariu”.

Problema principala in liceu a fost mentinerea gratuitatii pentru cazarea la internat; aceasta gratuitate era conditionata de media generala peste 8,5. Familiei mele ii promisese  directorul liceului, consãtean, cã vor avea grijã, dumnealui si sotia,   sã mã umple de note mari…N-a fost sa fie; profesorii pe care se bazau pãrintii mei mã tineau la geografie, istorie si stiinte sociale numai in note de 6 si 7; astfel,  am fost nevoit sã iau note mari la materii imposibile:  fizica si matematica …

Dupã un timp  s-a scornit cã as fi bun de politehnica; pe aceasta baza ceilalti profesori, exceptându-i pe director si sotia, au inceput sã-mi dea note de 8 si 9; inclusiv la muzicã si la rusã…

Acum, ati putea spune: lasã-i pe profesori, intâlnirile sunt pentru a-ti revedea colegii !

Asa-i, insa atmosfera instaurata in acei ani in liceul despre care vorbesc a deteriorat grav relatiile dintre colegii mei de clasa; fiecare ne descurcam cum puteam: pãrintii instãriti dãdeau mitã pentru note,  elevii ii ajutam pe profesori in treburi gospodãresti si activitati didactice care contau pentru gradele lor; mai socializam cu cârnati, vin si palincã in excursii sau când ne controlau disciplina din internat…

Liceenii de atunci, din mediul despre care vorbesc, nu tinteau spre facultate; se mai credea ca absolventii de liceu scapa de munca de jos. Toti colegii am atins acest deziderat…Ceea ce ne dezbina sunt unele convingeri; convingeri  pe care le-am transmis deja copiilor nostri, deci, generatiilor viitoare.

Dragii mei colegi imi  aduc  mereu argumente cã dacã te-ai nãscut intr-o familie fãrã legãturi cu puterea  nu poti supravietui decât apelând la mitã si la umilinte; pentru cei proveniti din familii bazate pe putere si influenta verdictul colegilor mei a fost si  este: coruptie…Tertium non datur !

PS. Totusi, nu pot incheia fãrã nici o speranta…Cineva poate ca are nevoie de  idei in pregatirea acestor evenimente.

E simplu: ne cumpãram haine noi, nu ne bazãm sa  fim cazati la colegi, comandãm flori din timp, ne luam mâncare la pachet…

Discursul?

…. au dificultati doar primii din catalog.

Posted in confidente | Etichetat: , , , | 10 Comments »

Nici nu-si imagineaza ce …

Posted by daurel pe 18 iulie 2011

…li se pregateste.

In unul dintre ziarele preferate, am citit urmatoarele date statistice:

În România, conform EUROSTAT, ponderea persoanelor cu studii superioare, de 11,2%, este cea mai scăzută din Europa. Peste 40% din adolescenţii de 15 ani citesc cu dificultate şi 41% din elevii români au acasă mai puţin de 10 cărţi. Cu aceste cifre în faţă şi cu o continuă hemoragie a elitelor, ar fi o glumă proastă să vorbim despre un viitor succes economic românesc şi despre recuperarea decalajelor istorice care ne separă de Occident – scopul modernizării României, de 150 de ani încoace.

Si, tot acolo, un fel de concluzie partial optimista: natia (?) româna nu va disparea:

Mai degrabă putem vorbi despre viitoarea generaţie de pălmaşi necalificaţi ai Europei. Poate că asta va ajuta naţia să nu moară de foame. Dar nu va face niciodată din România o ţară de succes.

In proximitatea articolului din care am citat, se exprima si dl. Cristoiu; mai precis face o reclama la o carte a unui alt politruc comunistoid:

„Mai există şi poporul familiei noastre…“

Desigur, despre dl. Cristoiu nu se poate afirma cã a tras spuza spre familia dumnealui, insa neastâmparatul romancier despre care vorbeste a facut-o si o face mereu; despre fiica-sa Ruxandra au auzit, inevitabil, unii dintre noi…; un inevitabil creat de gãstile nemuritoare din cultura oficiala; fenomen pe care dl. Cristoiu il ocoleste…Cred cã se viseaza viitor academician…; de fapt  nu-i  cu nimic mai prejos decat majoritatea academicienilor aflati in pâine…

Citind cele doua articole din ziarul mogulului meu preferat, mi-a venit urmatoarea idee:

Conducerea societatilor, fie dictaturi, fie democratii, sunt determinate de atitudinea majoritatii; ca sa fiu mai clar, spun cã in dictaturi se profita de lasitatea majoritatii…Pe ce se sprijina democratia, nu stiu, inca n-am trait asa ceva…Totusi, banuiesc cã democratile au avut la baza biserici dezinteresate material, deci foarte apropiate de popor.

Acum, cu rezultatele de la bacalaureat se profileaza o majoritate care nu prea citeste; pãcat…

Daca acele familii cu 10 carti  ar (si) citi, ar ajunge cumva si pe blogul meu pentru a afla o veste buna:

viitorul le apartine, ei vor forma noua majoritate romaneasca, indiferent unde slujeste; de actiunea si neactiunea lor depinde alegerea viitorilor conducatori; sunt convins cã, deja, sunt curtati si  organizati de cãtre marii regizori…

Care regizori?

Regizorii dintotdeauna !

Posted in confidente | Etichetat: , , , , | 5 Comments »

Bacalaureatul meu

Posted by daurel pe 5 iulie 2011

Sper sã nu cad in capcana de-a povesti despre scoala de odinioara sau despre diplomele mele si ale odrazlelor mele. Tinerii de azi n-au, si pe buna dreptate, mare admiratie pentru titlurile celor vârstnici; peste cei scoliti in comunism planeaza niste suspiciuni; daca Elena Ceausescu a fost academician, este posibil sã mai fi fost câtiva titrati „pe puncte” politice…

M-am lecuit de  meteahna de-a etala studiile, incã din anii de liceu, când un sef de pe santierul unde lucram in vacante ne cerea sa scriem noi, salahorii, documentele care intrau in atributiile lui; motivatia subtila era amintita de mai multe ori pe zi: deoarece a studiat la Moscova, nu mai are obisnuinta literelor latine.

Bietul de el, cã era cãtre pensie, nu era orientat politic; n-a inteles cã Ceausescu ii marginaliza pe agentii KGB…

Pe de alta parte, prietenii mei erau deja pe salariu, deoarece fãcusera scoli profesionale; nu aveau nici un chef sa asculte povestile mele despre Napoleon, pe care-l descoperisem in Mizerabilii; prietenii mei voiau sa fie remarcati ca au bicicleta, ceas, radio portativ Mamaia sau Selena. Acum, cu „miercurea fara cuvinte„, constat faptul cã n-am avut prieteni pasionati de fotografii, deci nu prea am poze din acele timpuri…Eu cred n-am fost dat  scoala profesionala din motiv foarte intemeiat: nu dovedisem nici o  indemanare in munca…

Nici prietenul meu fost coleg de liceu nu avea disponibilitatea de-a vorbi despre bacalaureat, deoarece avea doua corigente.

Familiei i se parea firesc ca liceenii sã-si ia diploma, deci nu era nimic de apreciat, de povestit vecinilor; nefirescul consta in continuarea studiilor la zi, când toti functionarii si majoritatea dascalilor din comuna erau cu clasele „puse” la seral…

Ce voiam sa spun, ca m-am luat cu lauda ?

Ideea ce o mestec de un timp este:  scoala obligatorie, de „cultura generala” (sintagma discutabila) ar trebui sa dureze 7-8 ani cu programa lejera, fãrã stres, fãrã repetenti…; apoi, tot obligatoriu, deci fãrã platã, 1-3 ani, dupã caz, sã fie clase profilate clar spre anumite profesii.

Sã spun, vorba lui Marga,  foarte clar: liceul, colegiul de cultura generala mi se pare un non-sens; chiar profesorii universitari, luati in parte fiecare, n-ar putea trece bacalaureatul actual; atunci despre ce vorbim?

PS. Profesorii de liceu ar reusi sa treaca bacalaureatul actual, daca s-ar regãsi de la toate specialitatile in aceasi sala; cu sau fãrã camere de monitorizare…

Posted in Blogareala, Cultura | Etichetat: , , , , | 5 Comments »

Unde ni sunt cititorii

Posted by daurel pe 24 mai 2010

Stabilisem titlul inainte de-a reciti ultimul(!)  articol de pe blogul Cella;  altfel, titram: INTRE CONJUNCTIVITA SI CLAUSTROFOBIE…Vreau sã zic ceva despre audienta. Audienta mea pe blog… Incep cu o glumã rãsuflatã: fiind intrebat despre  ‘cum mai merge scoala’ , un copil a sintetizat: „Doamna invãtãtoare vorbeste cu peretii…” Asadar, claustrofobie si usturime la ochi…Vãzând  scãderea numãrului de cititori, am fãcut ceva investigatii. Se pare cã, este un fenomen; mã refer la  bloggerii  care m-au agreat, cei de pe blogrollul meu; se trece spre altceva; nu stiu spre ce, dar stiu cine; Cristian, Lady si Sebra.  Ultimul blog mentionat are o postare cu adresa la jumãtate dintre români…

Altã explicatie: oamenii au si alte treburi… Frate-meu Petre isi face un mic concediu in Turcia, frate-meu Vasile este de vineri la Cluj si la Bistrita, sora-mea Mia este in pelerinaj religios la Baia Mare…Cumnatii, Sandu din Sighisoara si Brudy din Brad (HD) sunt preocupati care cum…Sandu asteaptã sezonul de pescuit, Brudi este implicat in treburile comunitãtii. Despre/dinspre tineretul familiei: isi vãd de cariere, si bine fac!

In fine, baza mea electorala, cãutatorii de pe internet, au mai rãrit-o cu pretul fierului vechi, dar conduc detasat in frecventa; azi am avut o surpriza de proportii:  trei internauti cãutau COHUGEA SLABUL; o fi ceva cu bacalaureatul…

O ultimã remarcã: cititorii din Satu Mare citesc in piata publicã; insã nu bloguri; dovada: pozele de la Adrian SM si apelul Sãtmarencei.

Update: Pentru amatorii de istorii povestite frumos: azi, dar si in viitor, Casandra, profeta pe care n-o crede nimeni…

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , , , , , , , , | 15 Comments »

Rezultatele cautarii

Posted by daurel pe 23 mai 2010

Navigând (!) pe internet, uneori apare expresia din titlu. Pentru cei preocupati de ontologie,  postarea va fi o dezamãgire…; dar dacã tot au ostenit pâna aici, le recomand ceva consistent: Andrei Plesu pe site  http://www.erudio.ro/. Imi place umorul bonom al dlui Plesu, care zice undeva: „Când folosesc cuvântul ontologie, câteva doamne din salã cad in transa…”

Mã incurc in cãutarea propriilor mele articole; le rãscolesc pentru a reposta ceva potrivit; de obicei, am mai multe rãspunsuri, decat eventuale intrebãri…; desigur, am rãspunsuri mai mult pentru intrebãrile altora! De obicei nu pun intrebari, ci dau sentinte/solutii…; oricum nu le ispãseste/urmeaza nimeni… Cred cã am gãsit un articol potrivit pentru un sfârsit de an scolar; contine si o intrebare.

Instructiuni de folosire

Scris pe mai 28, 2009

Inainte de a pune in functiune primul televizor, primul autoturism, primul telefon mobil,…, am citit instructiunile de folosire.  Ba am sunat, chemat, si un prieten. Dupã un timp,  am inlocuit bunurile amintite cu altele mai complicate. N-am mai citit instructiunile de folosire, n-am consultat pe nimeni… M-am descurcat, dar nu le-am folosit la capacitatea lor maximã. Nu numai cã am plãtit niste functii pe care nu le folosesc, dar simt cã insult inteligenta acelor inventatori, din lumea largã, care s-au gândit sã-mi facã viata mai usoarã; ….dacã nu mai fericitã…  Televizorul are jumãtate canalele nefolosite, teletext etc …; telefonul mobil are si el…. stiti dumneavoastra câte posibilitati; calculatorul si internetul nu va mai spun câte pot face…N-am intalnit oameni preocupati  sã cunoascã toate functiile bunurilor folosite. Admit cã exista asemenea oameni. Nu cred ca cineva foloseste toate functiile aparatelor, deoarece este nepractic; oricum mai inainte ar trebui sa le cunoasca! Acum ar trebui sã zic o glumã, o desteptãciune, cum incheiam de obicei. Azi apare o intrebare (/o/) .  Primeste cineva la majorat sau dupã bacalaureat, instructiunile de folosire a vietii? Dacã raspunsul  e  “da!”, mai sunt valabile instructiunile?

Posted in confidente, Cultura | Etichetat: , , , , | 8 Comments »