Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Andrei Plesu’

Noţiuni.Inginer

Posted by daurel pe 15 decembrie 2014

Mi se reproseaza destul de frecvent faptul cã nu mã pricep la anumite probleme tehnice. Nu e vorba de cine stie ce, doar treburi domestice: reglarea canalelor tv, a telefonului mobil, folosirea eficienta a laptopului, montarea cauciucurilor de iarna, degivrarea si dezaburirea atoturismului…
Răspund, după caz, iritat sau zâmbind: „da, sunt inginer, insă de unde stiti voi ce competente are un inginer? poate sunt inginer zootehnist, poate  sunt inginer silvic !
Realitatea este umătoarea: de câteva decenii am renuntat să apăr reputatia inginerilor; inclusiv ai celor din bransa mea, făurari de utilaje si aparate. Pe blog am tot incercat sa explic aceasta atitudine. Ideea este ca in anii formarii subsemnatului nu prea erau conditii de calificare temeinica. Poate voi reveni.
O discutie interesantă am avut-o recent cu Brudi din Brad (HD).
Brudi mi-a sugerat să-mi declin calificarea de inginer: „oricum, de vreo 10 ani nu esti salariat, esti un fel de şomer fara indemnizatie, iar peste un an vei fi  la pensie ca <fost inginer>” E o idee salvatoare.
&
PS. Recomand: Andrei Plesu, Iarăşi şi iarăşi despre „intelectuali“

Posted in confidente, Cultura | Etichetat: , , | 4 Comments »

Exista si discursuri sincere

Posted by daurel pe 24 mai 2011

Voi incepe cu autorii din blogrollul meu; initial am vrut sa fac nominalizari…Constat de doi ani ca toti au discursuri sincere.

Mai bine sa fac trimiteri la o postare proprie de acum un an; recitind-o am descoperit  un link valabil: Femeile, ipocrite cu prietenele. Stiind ca cititorii sunt grabiti, extrag cateva date statistice, deci incontestabile(?):

Cercetarea făcută pe 1.629 de femei arată că 38% din ele îşi mint prietenele în legătură cu vestimentaţia abordată de acestea doar pentru a căpăta mai multă stimă de sine. Dintre acestea, două treimi le-au spus prietenelor că arată bine în ceva care nu li se potrivea. Restul au admis că i-au spus cel puţin o dată unei prietene că nu-i stă bine într-o ţinută, deşi aceasta i se potrivea perfect, numai pentru a nu fi puse în inferioritate.

Una din zece femei a recunoscut că şi-a sabotat intenţionat prietena, vărsând ceva pe hainele acesteia, în timp ce 19% spun că i-au distrus ţinuta apelând la alte mijloace.

În plus, o cincime dintre femeile chestionate au recunoscut că nu le-au avertizat pe prietenele lor că şi-au prins fusta în chiloţi sau că au hârtie igienică lipită pe pantofi, jumătate dintre ele susţinând că au procedat astfel pentru că a fost distractiv.

Studiu făcut de britanici atrage atenţia asupra invidiei uriaşe pe care o putem isca din cauza hainelor pe care ni le cumpărăm, dar şi asupra limitei încrederii pe care ar trebui să le-o acordăm prietenilor noştri.

Experţii care au făcut cercetarea susţin că femeile sunt mai competitive decât bărbaţii, ba chiar că au în sânge spiritul de competiţie. „Totul ţine de lupta pentru supravieţuire şi pentru a atrage cel mai bun partener pentru sine”, explică Phillip Hodson, membru al Asociaţiei britanice pentru consiliere şi psihoterapie.

„Nu suntem fiinţe raţionale, ci emoţionale. Uneori ne dorim ca alţii să o dea în bară şi să arate ridicol. În plus, nu gândim mereu lucrurile pe care le spunem, aşa cum nu suntem atât de drăguţi pe cât vrem să părem”, adaugă acesta.

In timp ce copiam textul de mai sus, am observat ca este semnalizat Andrei Plesu cu un articol in alta publicatie patriciana.

Si de data aceasta este un discurs sincer, cu ironie fina:

(…)inflaţia noului poate deveni grav alienantă. Ea se converteşte rapid în şoc şi nevroză. Nu sîntem pregătiţi să traversăm senini experienţe de transfer în alt timp. Pînă şi cea mai ingenioasă şi flexibilă minte a secolului al XV-lea s-ar sminti prompt, dacă s-ar trezi dinaintea unui televizor, a unui telefon mobil sau a unei rachete spaţiale. Dar să nu mergem prea departe. Smintitoare poate fi, uneori, şi mica noutate, inovaţia de detaliu, practicată ca scop în sine, cu un fel de nelinişte ludică fără utilitate imediată. O mulţime de lucruri se „înnoiesc“ bezmetic, dincolo de orice imperativ al funcţionalităţii. Avem de-a face, în anii din urmă, cu un fel de furie a ingeniozităţii minore, cu o bucurie imatură a fabricării de gadget-uri, de dragul surprizei şi al „progresului“. E efectul unei ideologii a „îmbunătăţirii“ perpetui, de natură să-l aducă pe potenţialul beneficiar într-o stare de neputincioasă perplexitate. Sînt una din victime. Constat, din ce în ce mai des, că sînt depăşit de „unelte“, adică exact de ceea ce ar trebui să-mi fie de folos, „la îndemînă“, gîndit anume ca să-mi uşureze viaţa.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ca şi deschiderea unei conserve, duşul cotidian cere, în prealabil, un studiu temeinic, o competenţă de elită. Eşti urmărit toată ziua de eşecul din zori şi te culci cu angoasa reluării luptei a doua zi. Şi mai sînt şi alte „provocări“: sticle care se deschid „altfel“, bancomate cu şmecherii noi, frîne de mînă care nu se mai declanşează cu mîna, tirbuşoane suprarealiste, deodorante imprevizibile şi cîte şi mai cîte năzdrăvănii ale unor inşi cu incontinenţă de idei. Nu zic: oi fi şi eu de vină. Oi fi neîndemînatic, nătîng, expirat, lipsit de imaginaţie. Dar nici nu mi se poate cere să fiu un monument de inteligenţă ca să mă spăl sau să mănînc conţinutul unei cutii de conserve.

PS. Cititorii mei consecventi stiu de ce am apellat la Andrei Plesu: am astfel ocazia sa-l pomenesc pe Dinu Patriciu; n-oi fi eu mai putin oneros decat marele dilematic…

//

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , | 10 Comments »

Incã o veste asteptatã:plimbarea…

Posted by daurel pe 14 februarie 2011

…nu reduce stresul in aceeasi mãsura ca muzica sau un ceai; o confirmã un studiu elvetian;  in plus o spune frumos si dl. Plesu (prietenul lui Liiceanu)  intr-o discutie despre cãrti si lectura; nu mai gãsesc video pentru dezbaterea tv, insã am gãsit o postare cu procentele de reducere a stresului.

Pentru cei curiosi:
Psihologii sustin ca aceste efecte benefice apar prin concentrarea centrilor nervosi din creier asupra lecturii, iar plonjarea cititorului in universul literar contribuie la scaderea tensiunii din muschi si de la nivelul miocardului, informeaza Mediafax .

(…)Dintre toate aceste metode, lectura a fost cea mai eficienta metoda, reducand stresul cu pana la 68%. Voluntarii au trebuit doar sa citeasca, in liniste, timp de sase minute, pentru ca tensiunea din muschi si ritmul cardiac sa scada simtitor.

Ascultatul muzicii reduce stresul cu 61%, o ceasca de ceai il diminueaza cu 54%, iar o plimbare pe jos contribuie la scaderea lui cu 42%.

Jocurile video scad stresul cu 21%, dar ritmul cardiac al voluntarilor a ramas la acelasi nivel. (http://www.stilfeminin.ro/sanatate/Lectura-reduce-stresul.html)

In plus, citind se poate bea si ceai…

Despre cafea nu zice nimic…

Elvetieni zgarciti !

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | 10 Comments »

Suntem in trend?

Posted by daurel pe 4 decembrie 2010

Mã refer numai  la tãrile europene; din UE si dinafara acesteia.

Voiam sa titrez protocronism, insã mi-am dat seama cã as supãra, incã, multa lume; totusi, zic ceva despre protocronisti: in general, acestia nu se pot abtine din etalarea  propriilor  protocronisme

Brudi din Brad mi-a recomandat un sit continând imagini cu biserici din Romania; probabil este rãspunsul lui la problema banilor publici alocati construirii de biserici…

Fürbacher Andrei-Francisc (Brad) – Editor – Fotograf a scris pe situl http://www.biserici.org/index.php (aflat si in blogrollul meu):

„dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea,şi se va abate de la căile lui rele,- îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.
Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.
Acum, aleg şi sfinţesc casa aceasta pentruca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo.”
2 CRONICI 7:14-16

Eu sustineam cã bisericile ar trebui sã se ocupe mai mult de ajutorarea materiala si instruirea celor sãraci; fãrã a face prozelitism; dupã modelul Maicii Tereza.

Nu sunt convins cã, pentru a fi mântuiti, este necesara o noua catedrala,  la concurenta cu mult prea costisitoarea  Casa a Poporului.              Ar fi cam prea simplu…

Nu pot verifica, insã am impresia cã numai in vremea lui Stefan cel Mare eram sincronizati cu popoarele europene prin vointa politica a unui domn pãmântean.  Pe atunci  in Europa, se construiau biserici in ritmul in care azi, aceleasi popoare isi  construiesc autostrãzile; nu ma refer la autostrazile românilor…

Brâncoveanu, si mai târziu Cuza, au fost in rând cu lumea, insã  erau sub mandat de la puterile strãine.

Chiar si rusii, prin Pavel Kisleff, au avut momentul lor bun in modernizarea Principatelor Românesti…(http://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Kiseleff)

Updatarea de duminica ora 12.30: Mos Nicolae pe glob, apoi la Zamfir, care desi se  aseamãna la fapte, nu-i invizibil precum Sânicoara: Dragă Moş Nicolae; tot pe acolo, m-am documentat despre ciudãteniile japonezilor; intr-o varianta inimitabila: Să râdem cu … Pleşu



Posted in Am primit de la..., Blogareala | Etichetat: , , , , , , , | 11 Comments »

Cârpealã

Posted by daurel pe 21 august 2010

Voi insãila o postare, bazându-mã pe achizitii publice de calitate.

Mai intâi  citez dintr-un articol scris de Andrei Plesu:

E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu „prestează“ strict două ore pe seară ocupîndu-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la cîini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cîndva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de „ore-cur“ petrecute la birou. E nevoie şi de „ore-cap“, greu cuantificabile. Ca să nu mai spunem că preşedintele nu plăteşte din salariul său nici chirie, nici întreţinere, nici combustibil, că are asigurate, pe gratis (respectiv pe fonduri de protocol), o sumedenie de servicii, pe care muritorii de rînd nici nu le viseaza.

Acum ar trebui  un text scris de C.T. Popescu, dar nu stiu daca mai scrie; la tv nu mai apare…

In articolul de azi publicat de Dinu Patriciu n-am gasit nimic original, insa din Adevarul on line am imprumutat poza de mai jos:

//

Despre dl Videanu este inutil sã scriu sau sa copiez vreun text; se leaga si dumnealui de profesori, parca la comanda…;  ii mãnâncã din  palma d-lui Basescu; precum un cãtelus…La averea ce-o are, putea sa stea deoparte si sã trãiasca bine…

Vãzând gafele lunecosului domn Videanu, naivul domn Boc imi devine simpatic…

Updatare: Recomand si eu ce recomanda dna Simona Ionescu: perspicacitatea patronilor  nostri.

PS. Nu mã zgarcesc, achizitionez numai „prize” de calitate

Posted in confidente | Etichetat: , , , , , , | 9 Comments »

Cultura te apara de matematica…

Posted by daurel pe 5 mai 2010

…ar fi spus  C. Noica. N-am instrumentele necesare sã filozofez, dar practic eu am fost agresat de matematici.  Multi nici n-or fi auzit cã existã matematici speciale, pentru uz ingineresc; dau solututii partiale, practice…Acestea se invata  dupa insusirea urmatoarelor discipline: analiza matematica, algebra superioara, geometrie analitica, trigonometrie…Se invatã cam degeaba…Dacã ai cultura tehnica, n-ai nevoie de matematica…Generalizez si eu odata cu Noica: cine are indrumatori culti, scapã de matematici!  Am zis si eu câte ceva, poate vrea cineva sa comenteze…Este vorba de o inregistrare video a unei conferinte a d-lui Andrei Plesu, cu tema  „La ce (mai) e buna cultura?‘. Cred cã este o inregistrare din seriile de conferinte unde insetatii de cultura platesc 25 lei. Am mai retinut: cultura nu este un scop, ci o cale; veti auzi spre ce…Am luat ideea si adresa de pe blogul Lady 67 ; iata linkul: http://www.erudio.ro/ro/conferinte/andrei_plesu_video.shtml.

Posted in confidente, Cultura | Etichetat: , , | 8 Comments »

Reabilitare

Posted by daurel pe 6 aprilie 2010

Imi place cuvântul din titlu, chiar mã amuzã. Se foloseste, cu mari sperante, de cãtre posesorii de apartamente la bloc. Toti asteptãm reabilitarea termicã pentru a beneficia si de termopane…Inclusiv la balcoan… Zicem cã le „reabilitam”, ca si cum ar fi fost cândva in regulã cu pierderile de cãldurã …In zona mea de interes,  reabilitarea termicã o va face primãria, aproape gratis; numai cã nu se stie când…Am abordat acest aspect pentru cititorii apolitici… Intentia principala de azi este sã vorbesc despre reabilitarea unor persoane; zic reabilitare in sensul ca le (re)recunosc abilitãtile. Intr-o vreme nu-l mai citeam pe dl Plesu; bineinteles, dumnealui n-a sesizat protestul meu, desi a durat câteva luni…De vreo doi ani,  nu mã mai interesa ce spune si scrie Dan Puric (actor, n. 1959, Buzãu); prea îi imita pe Nae Ionescu si Petre Tutea; prea insista pe ortodoxie,  ca  ceva superior altor  culte crestine…Exact nici nu stiu ce mã plictisea, deranja…L-am reascultat, intâmplãtor, duminicã seara…; inainte de filmul cu amiralul Kolceak, vãzut tot intâmplator…Mici surprize… S-a adeverit, din nou,  zicerea: nu cred in minuni, ci mã bazez pe ele…Ideea este cã,  Dan Puric a fost convingator in demonstratia lui privind legitimitatea si necesitatea monarhiei in  România actualã.  Zic si eu asta pe blog, si-mi dispar jumatate dintre cititori…Domnul Dan Puric s-a reabilitat; nu l-am reabilitat eu, ci s-a dovedit abil; mai are un adept: pe mine…; plus jumãtate dintre cititorii mei…Asta nu inseamnã cã-i voi cumpãra cãrtile…; nu merg atât de departe cu intimitãtile…

Posted in confidente, Mari romani, Politica | Etichetat: , , , , | 16 Comments »

Optimism moderat

Posted by daurel pe 1 ianuarie 2010

Initial mã gândeam sa scriu optimism ponderat, dar cãutand expresia pe internet, am gãsit-o la comentatorii sportivi, ceea ce nu este cazul meu…Asocierea din titlu am preluat-o din articole politice si economice, deci se potriveste trendului preocuparilor mele (mi-a iesit trendy, cum ar zice d-na Lucia Verona, care mi-a promis cã-mi publica postarea cu Revolutia!). Era sã uit de cealaltã sperantã care mã bântuie… Am dat 3,5 lei pe revista  „”Dilema veche””, dar meritã. Asteptam, urmãream de mai mult timp,  mai precis de 17 ani, sã se produca in serie panouri solare fotovoltaice – sper cã nu-i pleonasm – pentru a-mi asigura independenta energeticã; vreau sã le montez pe acoperisul casei cu ocazia mult-amânatei reparatii. Dacã dl Andrei Plesu scrie, in sãptãmanalul amintit,  despre virtutile Trabantului, ceilalti colaboratori au atacat tot subiecte asemãnãtoare. Astfel, am gãsit un articol amplu despre o fostã fabricã Ford din SUA adaptata la productia de panouri solare; nu numai cã i-a angajat pe cei 1600 de muncitori concediati din industria auto, dar mai are nevoie de câteva sute…Deci este o afacere de viitor…Dacã am curent electric si sap o fântânã, scap de grija a patru facturi. Sunt sanse ca, pânã montez eu panourile sã fie si internetul gratuit; niste tineri din vecini mi-au spus cã se prind semnale valabile prin zonã. Dacã cineva se gândeste la cel ce a gãsit o potcoava, sã stiti cã stiu si eu urmarea…

Posted in Ganduri | Etichetat: , , , , , , , | 12 Comments »