Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for the ‘Povesti’ Category

Cei apropiaţi n-au oprit-o

Posted by daurel pe 15 februarie 2011

Doamna Mirea avea spre 60 de ani când a divorţat; motivul a fost infidelitatea soţului, doveditã cu fotografii fãcute de profesionisti; nici nu stiam cã existau si atunci un fel de paparazzi…;

Era inainte de ’89, rãmãsese fãrã domiciliu si trebuia sã-si preschimbe buletunul. Voia buletin de Bucuresti in continuare, desi avea posibilitatea sã-si declare domiciliul in  casa din satul natal, unde mai locuia mamã-sa. Din motive obscure in locuinţa de dinainte de divort a rãmas primului soţ.

Buletinul, spune ea acum, dupa peste doua decenii, a fost piatra de incercare a relaţiilor familiale.

Fiicã-sa, cãsãtoritã, insã fãrã copii, locuia intr-un apartament achitat in principal de doamna Mirea, care gâstigase binisor ca directoare adjuncta in industrie; fostul sot era un tehnician cu salariu modest, insã citea multe romane romantioase, avea si timp liber; cãzuse intr-un fel bovarism…

Fiica si ginerele n-au consimtit  s-o dea primeasca formal  in spatiu.

Doamna locuia de fapt, dupa divort, in satul natal si sustine cã nici nu avea de gând sa se mute la fiicã-sa…Avea autoturism, cãlãtorea in Ungaria si Polonia si facea un mic comert transfrontalier tolerat de comunisti; poate era si atunci spaga…

Mai existã un personaj: fratele mai mare, care locuia si locuieste tot in Bucuresti; era tot divorţat, pensionar de prin ’90, fãrã copii, posesor de garsoniera. Si fratele a refuzat sã-si dea acordul formal de primire in spatiu. A invocat ca are pisici…Pe acesta l-am cunoscut recent, are peste 80 de ani si venise la doamna Mirea sã se imprumute cu ceva bani pentru o pisica bolnava.

Doamna susţine cã n-a gãsit alta cale pentru buletin  decât o casatorie. A dat anunt la ziar si in decurs de câteva luni a gãsit un vãduv fãrã copii, insã cu spatiu locativ in Capitala.

In acest punct al povestii imi amintesc despre un fermier american care a dat anunt matrimonial astfel: „Caut sotie posesoare de tractor; rog sa trimiteti poza tractorului”

Afacerile cu traficul de mãrfuri au continuat si dupa 89;  i-au revenit si câteva terenuri dupa decesul mamei, iar acum la varsta de vreo 80 de ani are la banca peste un miliard de lei vechi si-i revin  dobânzi lunare spre 10 milioane; pensia doamnei este ceva peste 10, mai este pensia soţului…

Noua familie este bãnuita cã ar fi cu prea multi bani si nu toti curati… Bãnuiala vine in primul rând de la fiicã si ginere, care au infiiat doi orfani: un chinez si un tigan; doamna Mirea  nici nu concepe sã dea bani pentru „bastarzi”; de ce le spune astfel n-am inteles incã; or fi cei doi  infiati, care deja sunt studenti, o fi bastard ginerele… ; fiicã-sa…?

Pretenţii la bani are si fratele doamnei; cicã impãrţeala terenurilor pãrintesti n-a fost corecta, deoarece el merita mai mult; el a dat lunar jumãtate din salariu pentru studiile universitare ale surorii; asta era acum 60 de ani… Am fost solicitat sã revad calculul si reţin ca pretenţia fratelui se ridica la peste 100 de milioane lei vechi; i-am sugetat doamnei sã-i vireze in rate, deoarece tot asa i-a primit…

Bineinteles, persoana cea mai odioasa pentru consângenii  doamnei este sotul actual,  care este considerat creierul din umbra  al afacerilor; cica ar trage spuza spre nepotii lui…

De câteva ori, mai ales de când soţul ii este imobilizat in casã, doamna a recunoscut cã deja ii este greu, poate nu trebuia sã se recãsãtoreascã; se pare cã simte ceva ostilitate a soţului faţa de  fiicã-sa; poate-i este mila si de fratele cu pisici, mai ales cã intre timp a devenit si ea iubitoare de pisici; sub influenta actualului sot…Oricum, fratele si actualul soţ nu-si vorbesc de multa vreme…

Doamna ar vrea sã fie compãtimita de cãtre cei apropiati, insa acestia au alte sentimente…Uneori am impresia cã ii considera vinovati;  o data s-a exprimat astfel:

„Dupa ce l-am gãsit pe actualul, i-am adunat pe toti la ţarã  in casa natala si l-am prezentat: erau mama, fratele, fiica-mea; stiau cã am indoieli, insã au tãcut, nu m-au oprit…”

Alta data, când sotul era in spital mi-a spus cã dacã rãmâne vãduvã se reintoarce la primul sot; singura invinuire ce si-o mentine ar fi cã acesta s-a lãsat smintit de prea multele cãrti citite…

Posted in glume reincalzite, Povesti | Etichetat: , | 7 Comments »

Ultimul act

Posted by daurel pe 13 noiembrie 2010

Moto

Dacã in primul act ai un pistol pe perete, in ultimul act acel pistol trebuie sa traga” (A.P. Cehov)

Actul I

Cabinetul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Cercetarea Terenurilor  (ANCT)

Presedintele Eremia Ilean (E.I.), singur,  se relaxa cu picioarele pe birou, savura o bãutura direct din sticla, desi pe birou erau cuburi de gheata si doua pahare.

Sunã telefonul, E.I. ridica receptorul, asculta indispus.

E.I.: Ii primesc peste câteva minute…

E.I. isi retrage unul câte unul picioarele de pe birou,  ascunde sticla, paharele si gheata in dulapiorul biroului, apoi apasã pe un buton al telefonului.

Scena II

Intru eu dupã functionara Ela, o doamna  in vârsta de vreo 40 de ani.

Ela: Ti-l prezint pe domnul Daurel, care a venit cu niste dosare din judetul J T si doreste sã-ti  inmâneze  personal niste palinca; suntem prieteni de familie, sã stii cã este o bãutura veritabila...

Vãzând cã am mâinile ocupate si privirile-mi cãutau  un loc unde sã depun palinca, E.I. nu mi-a intins mâna; s-a asezat in fotoliu si ne-a fãcut semn sã ne asezãm pe scaunele surprinzãtor de joase din fata biroului.

E.I.: Mãi ardelenilor, când o sã intrati si voi in Europa? Si tu Ela, tot turdeancã ai rãmas; tot ca acum 20 de ani când ne-am cunoscut in facultate…

Daurel: Eu sunt bucurestean. Frate-meu Petre, aici de fata, este angajatul in teritoriu al ANCT…

E.I.: La fix ai venit, Daurele ! Te tutuiesc, nu te supãra, suntem cam de aceeasi vârsta. Am posturi libere. Cred cã esti la fel de serios cum e  frate-tãu, pe care nu-l cunosc personal; Ela a fost in judet la numire…Stii o limba strãina? Ce pãrere ai de Iliescu?

Daurel: Nu…Sunt inginer specializat in optica si mecanicã finãEu sunt mai mult cu Coposu…

Ela: Remi,  poate Daurel ar fi bun la intretinere, aprovizionare

E.I.: Mai vedem, mai discutam…Acum o sã vã arat cum se bea whisky...

E.I., pentru cei apropiati Remi,  a scos ce ascunsese in dulãpiorul biroului, a pus gheatã pânã a acoperit fundul a trei pahare, apoi a turnat whisky cât sã acopere gheata.

E.I.: Serviti ! Hai noroc ! Mai lãsati palinca, ceapa si slana, mai ardelenilor…Voi beti palinca ca (sic!) apa…

ACTUL II

Dupã un an in biroul lui Petre, in mansarda prefecturii judetului JT. O masa si un scaun sprijinit pe trei picioare si pe un teanc de dosare. O doamnã, purtând haine scumpe, gesticula indignatã.

Doamna: De ce nu rãspunzi la telefon? Unde-ai trimis-o pe secretara? Asa sunteti voi fostii directori comunisti, folositi angajatii sã vã rezolve problemele personale...

Petre: N-am telefon. In schemã nu este post de secretara. Eu imi scriu la masina…Pânã la Revolutie am fost tehnolog de sectie la debitare la fabrica de prãjitoare de cafea. Dupa Revolutie, când l-au dat jos pe directorul comercial, sindicatul m-a instalat pe mine…Apoi fabrica a fost vânduta pe cupoane de privatizare date de  Vacaroiu…A venit unul cu zeci de mii de cupoane cumpãrate la coltul strazii; un fost chelner…Cuponarul a dãrâmat halele ca sã facã primãria sala de sport…Stiti si dumneavoastra, doar este un mare scandal…

Pentru post am dat concurs la Bucuresti !

Doamna: Inseamnã cã esti de-a FSN-ului…Vi s-a terminat ! Acum suntem noi, Conventia…Il terminãm noi si pe seful tãu betiv  de la Bucuresti…

Doamna iese lãsând usa deschisa. Dupa câteva momente intrãm in scena eu si cumnata Magda.

Scena II

Magda: Ce-a vrut bolunda asta?

Petre: O cunosti?

Magda: E sefa PNTCD-ului pe judet; o apucata rãzbunatoare; schimba sefii din toata administratia.

Vezi Aurele, v-a trebuit sã faceti revolutie; acum au luat fabricile niste smekeri, care s-au tinut de invârteli si sub comunisti; si doamna asta a dus-o bine sub comunisti…

Daurel: Io cred cã n-o sã le tihneasca de averea adunata din furãciuni: Dumnezeu vede…

Magda : Pâna la Dumnezeu te mãnâncã sfintii !

Petre: A zis cã-l dã jos si pe seful meu cu care-ai bãut tu Aurel whisky…Haideti acasa, cã avem treaba.

ACTUL III

Eu, in noiembrie 2010, acasã, vorbesc pe telefonul fix, in weck-end când este mai ieftin, cu cumnata Magda

Daurel: Unde-i frate-meu? Vreau sã-i povestesc despre fostul lui sef din Bucuresti; am vorbit cu Ela, doamna aceea de treaba de la autoritatea cu terenurile…

Magda: Azi este cu Vasilicã, mecanicul auto, stii tu l-ai cunoscut, la bãi termale in Ungaria; mâine merg eu si  sotia lui Vasilicã…Ce vrei sã-i transmit?

Daurel: E bine sã afli si tu, chiar voiam sã-ti reamintesc de ceea ce am discutat despre averile adunate cu smekerii.

Stii ca domnul E.I. a fost dat afara de la autoritate pe vremea lui Ciorbea; l-au angajat imediat  firma strãinã care a fost plãtita de ANCT cu bani grei sã cerceteze… A scris si in ziare acum vreo cinci ani; este un proces; sotia lui si bãiatul, economist, au avut bãnuialã cã se va lãsa cu confiscarea averii. Era o avere mare pentru un bugetar: casa noua intr-o zona bunã din Capitala, teren de câteva hectare pe soseaua de centurã, concesionat unui hipermarket si unei benzinarii, douã apartamente, vila lânga un lac si pãdure…Ceva intre opt si zece milioane de euro…

Sotia a intentat divort  si i-a propus lui E.I. o treime din avere; el a cerut si a obtinut jumãtate in numerar; deci vreo 4-5 milioane de euroi…Se pare cã au vândut ceva imobile…

Asta stie Ela...

Magda: Chiar si asa, sotia si bãiatul au rãmas tot cu atât, deci tot in top…

Daurel: Stai sã vezi; el a urmat câteva tratamente de dezalcoolizare, incã dinainte de divort; daca E.I. ar fi invocat boala, poate cã instanta nu accepta divortul, insa E.I. avea deja o prietena care-l consilia…Prietena l-a gãzduit in vila proprie, vila care avea nevoie de piscina, sauna, jacuzi, debarcader, gazon…

Magda: Si-a bãgat dracul coada ! E.I. are  59 de ani…

Daurel: Cam asa ceva…Acum câteva luni prietena lui E.I.,i-a  aruncat lucrurile in ulita comunei suburbane, l-a fost lovit cu o sticla in cap, ocazie cu care i s-au spart si ochelarii…E.I. a rugat un vecin sã-l sune pe fiu-sãu sã vina sã-l ia. Bãiatul l-a dus direct la balamuc…

Cortina

Updatarea de duminica: recomand articolul Roxanei Iordache despre Corneliu Coposu, la 15 ani de când ne-a parasit. Seniorul era iubitor de câini si pisici; animalele  apropiate l-au urmat imediat…
Merita, ca de fiecare data cand posteaza, ba si cand nu posteaza, vizitat cetateanul implicat; verificati daca dezinformez …

Posted in Politica, Povesti | Etichetat: , , , , | 11 Comments »

Atitudini fatã de FeMeI

Posted by daurel pe 9 octombrie 2010

Azi functioneaza mai bine internetul si WordPress-ul.

Astfel, mi-au aparut graficele indicând cã am avut zilnic, in medie, 100 de vizitatori; functioneaza si etichetarea…; totodata, pe panoul de control, mi-au apãrut si blogurile cu cele mai mari cresteri; printre ele,  blogul lui Adrian Nastase, care ii reproseaza cu delicatete lui Mugur Isarescu cã n-a spus la timp totul despre FMI; respectiv cã este bine sã te ai bine cu FMI...

Mi-am permis jocul de cuvinte ca un exercitiu pentru o eventualã descifrare a subtilitãtilor de pe blogul CELLA; insa, dupa cum n-am mai zis, dar zic astazi, fiecare este bine sã-si foloseasca talentul cu care a fost dãruit.

Am auzit ieri doua glume despre femei; incerc sã le redau cu vorbele mele, deci cumva si cu atitudinea mea…

O doamna si-a avariat, din culpã, masina cea nouã. A coborât tremurând, repetând mereu ceva despre cât de frica ii este de reactia sotului, care mereu i-a spus sã fie atentã…Nici nu stia dacã are la ea documentele…Politia a cãutat in torpedou si, alãturi de acte, la vedere, era un bilet pe care scria: Draga mea, orice ti s-ar intâmpla, sentimentele mele rãmân neschimbate !

Si, urmãtoarea, o replica dintr-un film.

O doamna, se alinta, in fata sotului, cã-i este frica noaptea singura in casa…

-Poate vin hotii…, zise ea

-Nu-ti fie teama, daca reusesti sã fii demacheata si aprinzi lumina…

Posted in glume reincalzite, Politica, Povesti | Etichetat: , , , , , | 7 Comments »

Daca aflam…

Posted by daurel pe 2 august 2010

…acum 6-7 ani, n-as fi crezut.Iata povestea citita dintr-0 publicatie crestina.

Un foarte bogat patron de ziare din SUA , cum ar fi pe la noi mogulii, ajungand la o anumita vârstã  intentiona sã vândã afacerea si sã doneze banii la biserica.  Apoi sã se instruiasca pentru a pleca cu sotia, ca simpli misionari, in tãri ostile crestinilor. Pâna aici nu-i nimic extraordinar; si contele Lev Tolstoi a incercat asta, dar l-a oprit sotia; ceea ce-i ordinar…

Biserica vizata de mogulul american  n-a fost de acord cu ideea;  l-au convins sã facã ceea ce stie foarte bine: sã conduca  edituri. L-au sfãtuit sã le orienteze spre editarea de publicatii crestine.

Editorul a acceptat, a donat editurile unei fundatii umanitare  si s-a supus scopurilor acesteia. A devenit si mai renumit; nu numai cã dovedise si dovedea caritate, dar devenise si un reper de moralitate…

Când  a fost invitat la Casa Alba, la o anumita ora intr-o zi de sâmbata, pentru a-l consilia pe presedinte intr-o problema financiara, a trimis o telegrama prin care a multumit si a explicat cã are alt program; le promisese nepotilor cã ii duce la circ…

In memorii, a comentat astfel: „Au trecut niste ani, este un alt presedinte, America a dãinuit si va dãinui si fãrã sfatul meu; poate nici nu conta; chiar daca conta, azi ar fi  fost uitat; insã nepotii si-ar fi  amintit toata viata cã  bunicul lor si-a incãlcat o promisiune.”

Posted in Povesti, religie | Etichetat: , , , , , , , | 11 Comments »

Meditatiile

Posted by daurel pe 22 iunie 2010

In ultimul timp am tot auzit cuvantul internat; nu internarea la spital, Doamne fereste, ci internatul scolii. Totodata, au aparut monografii ale unor licee, unde apar referinte si la internatele acestora.  Amintesc doua monografii aparute in 2009: Liceul Avram Iancu din Brad, Hunedoara si Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare. Sustin cã, impresiile, amintirile, despre cunoscutii din perioada scolarã au dubla mãsurã: colegii de la internat si ceilalti colegi…Ar fi multe de spus, dar mã voi limita, azi, la notiunea din titlu; apelez si la DEX:

MEDITÁȚIE, meditații, s.f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția umană. 3. Pregătire a lecțiilor, a examenelor cu un meditator; lecție particulară dată de un meditator; preparator (3). ♢ (Sală de) meditație = sală într-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile. ♦ Perioadă de timp, în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) își pregătesc temele. – Din lat. meditatio, fr. méditation.
Sursa: DEX ’98

Si acum, dupa zeci de ani, notiunea de meditatie, pentru mine inseamnã un program impus de cãtre cineva; fiind program impus, presupun mereu cã se face formal, deci se decade in altceva; eu decãdeam in reverie… Cumva, varianta lirica despre conditia umana:  mã intrebam ce-or fi fãcut fratii Jderi dupa bãtãlia de la Podul Inalt si Ilie Moromete dupa ce copiii i-au furat caii…Cu cei 3-4 muschetari francezi m-am linistit cand am gasit romanul Dupã douazeci de ani; dacã accesati linkul veti citi ca este o nuvela...; cred ca au dreptate cei cu Wikipedia…

Incep cu orele de meditatii de la internat. Erau multe, nu insist… In mod sigur, meditatiile de dimineata, de la 6.00 la 7.00, când invatam in disperare, isi aveau rostul rostuit; ingrãsam porcul in Ajunul Craciunului; era ora cãnd intuiam pericolul de-a fi ascultat si notat…; deci, dimineata  nu aveam reverii… Tot fãra reverii erau ora de meditatii de noapte, de la 19.30 la 20.30; era ora când pedagogul ne lãsa nesupravegheati, iar noi povesteam povesti nemuritoare; cu stafii, moroi, vrajitoare, banditi…Erau multe ore de sala, in bãnci, dupa masa, sâmbata, duminica…Ce sã inveti? De ce sã inveti? De la cine sã inveti? Erau multe modele… Am avut sansa sã am si dascãli intelegatori; multi erau scoliti inainte de comunism…Am invatat, am retinut ce am vrut…Nu intotdeauna ce mi-a plãcut… La Seini, zonã distincta intre Oas, Maramures si Sãtmar, se puteau invãta multe…; am avut si 2-3  colegi evrei…

Despre meditatiile cu meditator am auzit dupa terminarea liceului; cei din internat nu aveam cum sã urmãm un alt program…Sotia imi spune cã nici in zona lor, cei de la internat nu erau meditati. Consecinta a fost cã nici fiicele noastre n-au primit meditatii…Am gresit: trebuia sã le trimitem la meditatii la sporturi de echipã si individuale, la balet, la ceva muzicã…

Pentru cei practici, trebuie sã zic ceva si despre cum ne gospodãream. Pedagogul, pedagoga si directorul internatului stabileau tabele cu responsabilitati privind cãratul apei de la fântâna unui vecin, stocarea, incãlzirea, economisirea…; erau reguli stricte de pregãtire si indeplinire ordonata a spãlarii de dimineatã si searã. Si multe alte reguli…Ar trebui sã spun cã nici in armata n-am umblat atât de mult incolonat…Regrete? Ar trebui si oarece regrete… Puteam sã invãt ungureste, fiind la paritate români neaosi si unguri neaosi; poate prea neaosi…

Inchei cu o meditatie despre olteni. O mãtusa, care fusese la  internat in perioada interbelica, când incepusera sã vinã in contact ardelenii cu oltenii, povestea cã, seara, pedagoga olteancã o intreba:  „Domnisoara Terezia Barbu, te spãlasi pe picioare?”, iar mãtusa rãspundea: „Da, mã spãlasi pe picioare…

Recomand:  daca accesati corespondentii mei din blogroll, sã incepeti si cu Z; cel putin la doua zile; acolo sunt cei ce posteaza zilnic: Zamfir, Ulise, Ziarul Lumina, Zalmoxys32 cu istoria zilei

Posted in confidente, Ganduri, Povesti | Etichetat: , , , , , , | 5 Comments »

Premiile scolare

Posted by daurel pe 15 mai 2010

Zilnic  sunt accesat (si) de cãtre cãutatori de „serbari scolare”; nu au ponderea celor interesati de pretul fierului vechi, dar imi sunt la fel de dragi…Am mai scris  de  vreo doua ori despre pãrelnica fericire a excelentei scolare; mã refer la Calea Victoriei si Ultima serbare scolara, pe care le recomand mereu; fãrã falsa modestie…Asadar, din nou despre scoala… Pãrintii sunt/suntem nerãbdãtori sã fie omologate oficial darurile, talentele, copiilor…Dacã sunt premianti pe linie, nu este tocmai bine; stim cã ar trebui sã i se descopere o inclinare dominanta…; daca este codas, e de rãu…; este posibil sã se inhãiteze cu unii…Unde-ar fi optimul? Recent mi-a cãzut in mâna o brosura de popularizare a binelui; acolo am citit o poveste asemanatoare cu tema  din postãrile mentionate.  Este vorba despre o scoala din lumea anglofona, deoarece elevul se numeste Gordon. Tatãl elevului fusese convocat la serbarea de terminare a liceului; nu era cazul de premiu; se astepta la amânarea  acordarii atestatului; in public, de fatã cu comunitatea…Tatã de elev mediocru…Parcã-l vãd  plictisit de elogiile aduse premiantilor… Fiecare absolvent excela la una, maxim doua discipline; desigur,  acolo contau mult si disciplinele sportive…  Dupã ce au fost caracterizati pozitiv toti absolventii, cu exceptia lui Gordon, dirigintele a anuntat cã, in final, are cuvantul directorul. Deja, tatal lui Gordon regreta si mai mult prezenta lui la  acel eveniment… Intradevãr, directorul a vorbit despre Gordon; i se acorda premiul pentru integritate, hãrnicie si decenta…Gordon era declarat mândria scolii;  a primit cele mai multe premii…

Mai recomand:  sistemul educativ din Suedia;  arte: la Cluj si Bucuresti; istoria  mea… si-a altor cativa…

Posted in educatie, Povesti | Etichetat: , , , , , | 13 Comments »

Despre prieteni si prietenie

Posted by daurel pe 18 februarie 2010

Am titrat  mai lung,  pentru o verificare privind efectul etichetelor (tags) atasate postãrilor. Si azi, spre nemultumirea unora, mã inspir  din publicatiile  Fundatiei SEER  România. Stiam câte ceva despre prietenie, dar nu puteam sã le pun într-un discurs…Încerc acum. Primul lucru este cã prietenul te ajutã, dar nu trebuie sã-i ceri sã ducã bãtãliile tale. Înainte de-a incepe o luptã,  trebuie sã ai câtiva potentiali prieteni pe care i-ai ajutat; nu unul, cât mai multi… Martin Luther King Jr. a zis:  „La sfârsit, ne vom aminti nu de vorbele dusmanilor, ci de tãcea prietenilor„.  Ajunsi în acest punct, cred cã puteti aprecia o povestioarã. O fetitã de vreo sase ani a stat mai mult cu  o  jumatate de ora la joacã;  la o fetitã din vecini.  Când pãrintii au certat-o cã nu s-a intors la timp acasã, a explicat: „Pãpusa prietenei mele s-a stricat chiar când trebuia sa plec…”  Tatãl:  „...si ai ajutat-o  s-o repare?… ” .  ” Nu, am ajutat-o sã plângã; o jumãtate de orã...”.  Al doilea lucru în prietenie este disponibilitatea;  disponibil  sa te lasi ajutat, dar si sã fii mereu pregãtit sa ajuti...Cel mai sugestiv mi se pare exemplul dintr-o armatã prietenã:  infanteristii sunt sfãtuiti sã-si sape adãposturi atât de largi incât sã incapã cel putin incã un prieten; pentru a-l/a-i  ajuta sau pentru a te ajuta cineva…Este rational  sã ai mai multi prieteni; este mai sigur, efortul unitar este mai mic…Ultima poveste are ca personaj principal un antrenor de handbal  deprimat dupã un sezon catastrofal.  Antrenorul i-a amintit sotiei cã orice om are nevoie de cel putin doi prieteni. Aceasta i-a mai cumpãrat un câine…

Posted in Povesti, religie | Etichetat: , , | 26 Comments »

Ultima serbare scolara

Posted by daurel pe 24 ianuarie 2010

Nu intotdeauna pãrintii au experientã, insa sotii Escu mai aveau un copil, mai mare, care a refuzat sã meargã la serbarea de sfârsit de an scolar.Dacã n-ar fi pãlãvragit cu vecinii in curte scolii, domnul si doamna Escu ar fi observat cã sunt prea putini copii, ca ceva nu este in regula…

Discursuri, cor, solisti, recitatori…Premiile la clasa I-a A, apoi clasa copilului lor. Premiul I, premiul II, premiul III, mentiuni…Cei premiati alergau veseli spre grupul pãrintilor.  Erau sãrutati, imbrãtisati, fotografiati…Nu mai urmareau festivitatea; paraseau imediat curtea scolii>
Copiii ce-si asteptau inca premiile, fãceau câte un pas mai in fatã.
Nemaiavand cu cine discuta, sotii Escu si-au cãutat, din ochi, odrasla.
Deja erau premiati elevii clasei a I-a C, iar copilul lor stãtea singur si derutat…Nu i-a spus nimeni ce mai urmeazã…
Ce sã facã cu buchetul de flori, dacã  doamna invãtãtoare  nu i-a strigat numele?…
Atunci, doamna Escu a inteles drama. A alergat prin careu, s-a uitat cu repros la corpul profesoral, si-a luat copilul in brate, si cu lacrimi in ochi i-a zis: „Hai puiule, cã-ti cumpãr eu cãrti, bomboane si coronite…”

Posted in Povesti | Etichetat: , | 22 Comments »

Habar n-am…

Posted by daurel pe 14 ianuarie 2010

…cum se trãieste azi in satele României, dar voi continua sã scriu despre ele, deoarece stiu cã cele mai frumoase pagini despre sat s-au scris la oras…De când mã stiu,  nu cred cã am intrat in mai mult de zece gospodãrii din maxim zece sate…N-am mai dormit in case tãrãnesti de foarte multi ani…Cred cã stiu mai multe despre satele romanesti Charles, Print de Wales si William Henry „Bill” Gates III…Ultimul amintit, in varsta de 55 de ani, prin fundatia ce poarta numele lui si-a sotiei, va dona calculatoare si programe pentru 1600 de sate din România. Primarii trebuie sã asigure sãlile, curentul electric si personalul de supraveghere. In ziarul „Adevarul ” scrie ca 64% dintre români nu au folosit niciodata internetul… Programul, in valoare de aproape 50 milioane de dolari se numeste „Biblionet”. Primele 250 de biblioteci comunale din 12 judete sunt deja functionale. Mi-a atras atentia o stire din jud. Vâlcea, sat Sirineasa; (este unul dintre cele zece sate unde am fost cândva omenit; este vorba de  familia Nitescu…).  Consilierii locali s-au cam opus ideii de internet gratuit, deoarece cele patru calculatoare trebuie alimentate cu electricitate in contul comunei…O tânãra din Sirineasa a declarat pentru ziarul mentionat: „Chiar dacã e pe gratis, eu ce sã mai caut pe internet, cã acuma sunt mãritatã…” PS. In ziar se relateaza cu foarte multa simpatie despre implicarea bibliotecarelor de la sate in acest program. Doamne ajuta!

Posted in civilizatie, Povesti | Etichetat: , , , | 17 Comments »

…dupa buget, coane…

Posted by daurel pe 10 ianuarie 2010

Pânã sã apara acest articol, sper sa avem  si buget. Aprobarea bugetului este un reper mai important decât era cândva tãiatul porcului. Anul se imparte in perioade cu jaloane bugetare: inainte si dupa, aprobarea, rectificarea, suplimentarea, reducerea bugetului…Dupã ce s-au desfiintat peste 100.000 de firme, au rãmas mai putine surse de venit la buget, mai multi someri de plãtit. Dacã cheltuielile cu functionarea statului nu scad, trebuie sa creasca taxele aplicate celor ce-si declarã cinstit veniturile; sau ale celor ce n-au cum sã-si ascundã veniturile…S-au mai spus aceste teorii, dar trebuia sã fac o introducere… cât de cât . Am mai scris cã patronii m-au delegat sã modernizez si modific un imobil…Am cunoscut/cunosc afacerile din constructii. Imobilul nu era pe firma, ci pe persoane fizice; nu prezenta prea mare interes facturarea lucrarilor de constructie, dar eu le faceam rapoarte despre ce si cum…. Iatã ce-am aflat: firmele de constructii  prezintã un deviz umflat, ca sã aibã de unde negocia. De la inceput firmele atentioneazã: dacã se vrea facturã pe toata lucrarea, pretul creste dupã cum urmeazã:  1.se aplica, 19 % TVA  calculat la valoarea totalã, adicã la salarii si materialele cumparate; 2. se aplica CAS la valoarea manoperei; 3. se aplica 15% profitul firmei; 8 % din valoarea materialelor, cota de aprovizionare; 2-3% impozitul pe venitul firmei…Se observã cã  suma ce o plateste beneficiarul de facturã este cu cca 50 % mai mare…Se ajunge la un compromis: 30-50 % la suta se factureaza…Prin aceasta modalitate bugetul statului pierde mai mult de jumatate din TVA, CAS, impozit pe venit (profit). De obicei constructorul pãstreaza facturile de aprovizionare cu materiale si-si deduce TVA-ul pe firmã; deducerea inseamna cã nu mai varsa TVA la stat; uneori chiar reuseste ca sa-i restituie/ramburseze  statul TVA de la buget, deoarece ar fi dat mai mult TVA pe materiale, decât a incasat de la clienti…Dupã cum se stie, din declaratiile de avere ale demnitarilor si functionarilor, tocmai cei ce ar trebui sa legifereze si sa controleze incasãrile la buget, sunt implicati pânã peste cap in afaceri cu imobile si firme de constructii…Trebuie sã spun, pentru cei neimplicati in afaceri: TVA-ul firmelor este deductibil, de la cafea pânã la autoturisme si combustibil, deci costul final este cu 1/5 mai mic decat al cetatenilor fara firma…; din aceasta cauzã s-au cumpãrat atâtea masini pe firma; TVA-ul achitat la achizitionare, este dedus; uneori este restituit/rambursat firmelor de la buget; se pare ca din 2009 sunt anumite restrictii…Nu se aplica TVA la lucrarile funerare, la comertul bisericilor…

Posted in Povesti, Uncategorized | Etichetat: , , | 15 Comments »