Citate favorite(107)

Despre viata si opera poetului Vasile Voiculescu am aflat in anii de după 1989. Nici profesoara care mi-a predat cu răbdare literatura română in liceu – desi a devenit ulterior poetă – nu învătase in facultate despre acest poet…
Nu doresc să abuzez cu linkurile, dar  trebuie să mentionez că V. Voiculescu  avea 74 de ani când a fost condamnat la 5 ani de inchisoare pentru  faptul că a frecventat organizația culturală ”Rugul Aprins”, denumită și „Grupul de la Mănăstirea Antim”. Desi e de prisos, spun că in acele vremuri toate condamnările erau cu executare…
*

”

Sursa:https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/un-martir-vasile-voiculescu-/
**
”Cerească floare, albă, stralucită,
Cu blând miros de rai e Poezia,
Sământa ei de îngeri e zvârlita
Si brazda caldă-i e copilăria.”
(Vasile Voiculescu, Poezia)

**
”M-am băgat surugiu la cuvinte:
Le momesc cu văpăi, le hrănesc cu jăratec,
Le strunesc în ham de gând, când lin, când sălbatec,
Le-ncing cu harapnicul dorului şi mână-nainte.

Ca să nu zboare la cer ca puricii din basm, pripite,
Mă plec la fiecare, migălos faur,
Şi-ncalţ agerile versuri la copite
Cu potcoavele rimelor de aur.
Oprim în nori, la palatul de cleştaruri
Să furăm umbra frumoasei din vis fără trup, nici sânge,
Dar scorpia-i după noi. Arunc în urmă zaruri;
Coif şi buzdugan, toate grelele-mi daruri :
Inima, sufletul, minţile nătânge.

Loc, loc! Rădvanul coboară pe pământ,
Dar aci se destramă crăiasa de imagini,
Amuţesc, speriaţi,zurgălăii de rime-n vânt,
Chingile se rup, caii răzvrătiţi, cuvânt de cuvânt,
Strâng aripile şi fug înapoi prin paragini.
Rămân, negre, dârele roţilor pe albele pagini.”
(Vasile Voiculescu, Poezie)

**

”Nu am putut ajunge năpraznica-ţi mărire!
Am cutezat atuncea, îngenuncheat umil,
Să te cobor… jos… până-n adânca mea smerire…
De-am tălmăcit cu umbre lumina ta regească
De lacrimi, ca şi ochii, mi-s versurile ude.
Te-am îngânat ca pruncul ce-nvaţă să vorbească
Şi-n râvna-i scâlciază cuvintele ce-aude…
Dar tu eşti soare veşnic: o clipă poţi ierta
Să fiu-o biată gâză jucând în raza ta.”
(Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară)
**
Vasile Voiculescu s-a născut la 27 noiembrie 1884 în comuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Şcoala a început-o în satul Pleşcoi, Buzău în 1890 (…) şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti.
(…)
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 – 1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910.

S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov..
Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912). A practicat medicina la ţară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul ”Din ţara zimbrului şi alte poezii” (1918).

A a decedat în anul 1963, dupa o grea suferinta provocata de anii grei de temnita la care l-a supus regimul comunist...
La Pârscov există „Casa Memorială Vasile Voiculescu”
(https://www.goodreads.com/book/show/2429438.Ultimele_sonete_nchipuite_ale_lui_Shakespeare/)
*
**
Particip la serialul Citate favorite găzduit de Suzana.
*