Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Mfc.Împreună

Posted by daurel pe 11 Mai 2016

Particip la Miercurea fără cuvinte, eveniment săptămânal inițiat de Carmen și continuat de Călin Hera.

*

Sursa:http://www.evz.ro/imagini-dramatice-care-surprind-una-din-cele-mai-cumplite-perioade-din-istoria-romaniei-imgid-48.html
*
Comentariul meu: Situațiile de mai sus  le-am trăit până pe la mijlocul anilor ’90. Eram împreunã cu cei din autobuz; nu aveam suficienta cultura  pentru a mã lamenta...
*

5 Răspunsuri to “Mfc.Împreună”

  1. CalinH said

    Un mod original de a aborda subiectul „Împreună”. Mulțumesc, am râsu-plânsu.
    Happy WW!

  2. Mai impreuna decat atat nu se poate! Strins uniti. Am trait si eu acele vremuri. Tin minte ca m-am suit odata intr-un troileibuz, 81 parca, de la Casa Scanteii spre centru si am simtit ca nu mai puteai sa arunci un ac in el. Nu a pornit din statie mult timp, si in acele vremuri circulau si trenuri cu oameni pe scara, pentru ca era lumea in si pe el ciorchine. Pana la urma a pornit dupa ce s-au dat jos cei de pe bara troleibuzului. Au fost vremuri grele. Nu numai anii „90 ci si „80, dupa parerea mea, si cei dinainte. Dar la pozele astea am ras copios si apoi mi-am amintit cu tristete de acei ani.

  3. Suzana said

    Nici daca m-ar urmari apocalipsa, nu as urca intr-o masina aglomerata!
    Happy WW, Daurel!

  4. Diana said

    Triste vremuri!
    La autobuzul care duce spre Poiana BV era mare aglomeratie in acei ani (desi, cica, se statea la rand), asa ca, impreuna cu amicii, ne-am dezvoltat o „metoda” imbatabila pentru a fi siguri ca urcam in autobuz: ne strecuram in multime la mijloc si cei de pe margine, imbulzindu-se, ne urcau fara ca noi sa mai atingem vreo treapta.🙂 Eram pustani si, in special, sambata (se lucra in ziua de sambata pe atunci) si duminica, seara, voiam sa fim in Poiana, nu ne interesa aglomeratia din autobuz.🙂

  5. daurel said

    @CalinH,
    multumesc pentru apreciere si pentru efortul de a continua MfC.

    @Ileana-Carmen,
    unii spun ca atunci era bine…Eu nu mai stiu cum sa-i trezesc!

    @Suzana,
    mergeam, cu o naiva si inexplicabila responsabilitate, la munca…

    @Diana,
    ajunsesem si eu, impreuna cu 3-4 colegi de munca, la niste performante: pontam unul pentru toti cartelele la firma unde intarziam sistematic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: