Cu doi ani in urma…

…am postat urmatorele:

Inca nu am pozele de la nunta la care am fost sâmbãtã, deci si  articolul de azi va fi cu text.

Mai intâi, câteva glume primite ieri pe e-mail tocmai de la unul dintre socrii acelei nunti, profesorul Sandu din Sighisoara:

1.

– Dacã stiam cât esti de sarac, nu mã mãritam cu tine!
– Eu am fost sincer când iti ziceam cã esti tot ce am pe lume. De ce nu ma luai in serios?

2.

– Cine ti-a facut cunostinta cu sotia ta?
– Ah, ne-am intâlnit intâmplator, nu pot da vina pe nimeni.

3.

– Doctore, sotul meu are grave tulburari psihice. Uneori, ore intregi, ii povestesc câte ceva, ca sã constat apoi ca el n-a auzit niciun cuvânt.
– Aceasta nu e boala, doamna, e un dar de la Dumnezeu !

4.Femeia are suflet bun, poate ierta bãrbatului orice, chiar daca el n-are nicio vina.

5.

– Sãptãmâna trecuta, v-am semnalat ‎disparitia sotiei mele. Ei bine, puteti ‎abandona cercetarile.‎
‎– Ati gãsit-o?‎
‎– Nu. Dar intre timp am mai reflectat.

Am mai reflectat si eu:  nu-i nimic de adãugat…

(Publicat de daurel pe 20 iulie 2011)

PS. Am  reflectat si azi, 20.07.2013: nu e nimic de adaugat nici de data asta…