Aveam in plan sã scriu 2-3 postãri despre cum m-a ajutat cumnatul Brudi din Brad(HD) la alegerea si transportul scãrii extensibile, la montarea schelei si la omologarea cu succes a unei termoizolari neconventionale: pe tabla cutata ruginitã… Cel mai mult a contat faptul ca nu mi-a cerut sã leg sau sã inchid câinii, decât atunci când unul dintre ei a inceput sa mestece vata mineralã…
In rest, totul a decurs conform anticiparii: m-a criticat cã n-am unelte Bosch, n-am mãnusi, mascã, cascã…Apoi, Brudi a plecat.
Nu mi-e usor singur pe schela, dar mã descurc.
In doua zile am lipit vreo 3 mp de plasa peste polistirenul extrudat. Concret: o gãleata de adeziv pe zi ! Culoarea o voi aplica la vara…
Sotiei i- am spus sã atace doar 2-3 trepte ale scãrii; doar cât sa imi apropie cele necesare…E mai bine sã priveasca de la distanta; nu-mi convine sã observe toate neconformitatile.
Am stabilit sã nu discutam in curte; vecinii au si ei treburi de terminat; pot sã si rãceasca stând nemiscati dupã garduri…
&
PS. Dupa ce am scris ca muncesc supravegheat, mi-am amintit de o glumã… crestinã:
Un bãietel privea atent la un preot care-si repara gardul dinspre strada.
– De ce mã privesti asa de atent, fiule; vrei sã fii mester? intreaba preotul.
– Vreau sa aflu ce zice un preot când isi da cu ciocanul peste degete!