„Mi-ar trebui o intreagã zi…

…pentru a povesti  câte mi se intâmplã zilnic”. Cam asa suna o expresie auzitã  in satul meu natal.

Multa vreme mi s-a pãrut o exagerare; ce ar fi atât de mult de povestit? zilele lucrãtoare seamãnau toate intre ele; cele „libere” erau tot mai obositoare…

Nu stiu exact de când si prin ce intâmplari am inceput sã percep sensul fiecãrei zile; am doar unele bãnuieli …; era   inainte de-a incepe sã scriu pe bloguri (2009), dar sigur dupã implinirea vârstei de 50 de ani…

Am fãcut aceasta lunga introducere pentru a reaminti cititorilor cã am incercat de prea multe ori sã scriu pe blog  senzatiile, pãrerile si chiar atitudinile ”la zi”  faţã de cele ce trãim in colectivitate. N-a fost cea mai buna optiune.  Prin afirmarea simpatiilor mele pentru anumite biserici,  anumite organizatii, un anumit sistem de asigurari sociale,…,  am comis  greseli/gafe greu de trecut cu vederea…

Exista si varianta de-a posta intâmplãri de interes personal/ familial/particular; e mult mai greu, deoarece nu prea merge cu copy/paste…; apoi, trebuie avut grija  sa nu rezulte un  jurnal orgolios sau plângãcios, teribilist sau penibil…

Iata douã intâmplãri de ieri, duminica a 7-a dupa Rusalii.

 Am cumparat si am montat o sonerie noua – chinezeasca, de la moldo-ucraineni, 20 lei, fãrã garantie. Este o sonerie fara fir, deci cu semnal radio.

Când suna cineva la vecinul, intra in functiune si clopotul din casa noastra; nu stiu daca si reciproca este adevarata…

(As putea sã va relatez pe larg, tot in legatura cu soneria, urmatoarele fapte colaterale: vechea sonerie a fost mutilata de catre colindatori; am suportat 7 luni criticile  postasului, cititorilor de contoare, cunoscutilor si vizitatorilor intamplatori; am mai incercat câteva modele,  m-am curentat cu 220 V...)

Cealalta, tot de ieri:

O doamna, sosita recent si temporar  pe strada noastra, a declarat, in prezenta sotului ei , cã ii vine sã mã sãrute; sunt prima persoana de pe aceasta strada cu care poate discuta deschis actuala situatie politica din Romania.

(Si aici ar fi multe de spus: despre doamna doritoare de discutii politice auzisem numai lucruri infioratoare: este soacra unui amic de-al meu, turc;  doamna voia s-o desparta pe fiica-sa de mahomedan pentru a-si putea aduce nepotii la dreapta-credinta…

Nici turcul nu-i prea zdravan la minte, nici cu cine stie ce cultura: sustine ca Isus s-a inspirat din  invataturile lui Mahomed...)

&

PS. Asadar, as avea in fiecare zi impresii pentru câte o nuvela; nici nu mã mir cã unui irlandez i-au trebuit sapte ani pentru a scrie romanul unei zile de vara de acum vreo 100 de ani.