Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Gândind amintiri

Posted by daurel pe 30 Noiembrie 2011

Repovestesc postari; sa vedem ce iese…

In podurile caselor…

…de la sat nu se depozitau vechituri; deci, cu atât mai putin valori; din motive de incendiu.

Din aceste motive cei de la sat nu avem “documente” din copilãrie…Apoi a mai fost si implantarea obligatorie a  copiilor naivi de la sate printre orãseni, printre “reactionari”, printre fosti legionari, printre unguri, printre evrei; cei mai norocosi au cunoscut si nemţi…

Plecarea era considerata fãra intoarcere; probabil asa si trebuie; doar unii au sansa fiului risipitor…

De altfel, la sat nu prea se adunau lucruri nefolositoare; toate aveau rostul lor, unele doar o zi pe an: cum ar fi pistonul de facut cârnaţi si caltabosi…

Nu mã refer la  ultimii 30-40 de ani, când satele au devenit groapa de gunoi a oraselor, ci la satele clasice, care erau mai igenice decât orasele; in vremuri de molime orãsenii se refugiau in sate. Rufele se fierbeau cu lesie, paiele din saltele (strãjece, strujece) erau schimbate de doua ori pe an…; câti oraseni igenizeazã temeinic saltelele de douã ori pe an ?

Înțelegem ruinele atunci când ajungem și noi ruine.

Citatul este din Heinrich Heine(1797 – 1856) “Gedanken und Einfälle VI”, ne asigura Paul când a postat imaginea de mai sus…

Alte poze ingenioase gasiti in postarea arta-fotografica; merita !

M-am luat cu manipularea pentru viata la ţara,  iata ce debitam acum vreo doi ani:

Podurile caselor sunt, pentru copii, un loc interzis. O usã interzisã, ar zice dl Liiceanu…

Podurile caselor ţãrãnesti conţin alimentele uscate necesare supravieţuirii, deci proiecteazã un viitor de foamete; ale celor de la oras sunt burdusite de trecut; poate si de secrete – cum ar fi carnetul de note a unchiului ajuns  salvatorul clanului –  sau cufarul  unei rude ce-a dezonorat familia…

Indrãznesc sã spun cã podurile caselor pot influenţa viitorul adolescentilor.

Este posibil ca tãnarul de la ţara sã-si viseze acces nelimitat la cârnaţi, iar copilul urbanizat sã-si doreascã  cariera de sef sau o viaţa aventuroasa; sau viceversa; oricum,  notoritate . Desigur,  aceste situatii sunt cazuri teoretice… Practic apar mixturi. Chiar caricaturi, cum ar fi: copilul de la tara ajunge, ca adult, un surogat de oraşan:  consumator unsuros de  mezeluri cu nume straine,  icre negre si lichide colorate sintetic…; eventual, unii, se lasa consiliati temporar de câte o persoana urbanizata din  nastere, care isi dã aere  de prinţ(esa) in exil… ; probabil, in acest context au aparut zicerile: toti prostii au noroc/ la cioara chioara…

Despre copilãrie recomand ceva verificat;  (http://calinhera.wordpress.com/dor-de-tati/)

Un răspuns to “Gândind amintiri”

  1. http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/10/o-lume-intr-un-gand.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: