Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Pretul valorii

Posted by daurel pe 14 Octombrie 2011

Postarea de azi se leaga intr-un fel cu cea de ieri: oameni care pleaca sa cucereasca noi teritorii; mai intâi teritorii pentru egoul lor…Nu cred ca, in general, pleaca oameni disperati; mai degraba pleaca oameni ambitiosi, mândri…: poate chiar prea orgoliosi…

As indrazni sã spun cã nu banii ii mâna in lupta, ci dorinta de a se convinge de adevarata lor valoare; de-a nu mai juca cu cãrti sau zaruri mãsluite…

Ca multa lume, stiam ca Brâncusi a fost un tânar sãrac si foarte talentat; azi am auzit la un post tv ca in 1907, deci la 31 de ani,  si-a cumparat o locuinta in Paris cu bani proveniti din România. Este vorba de avansul primit de la o vãduva din Buzãu…

Asadar, când a plecat pe jos la Paris era deja putea castiga bani si in Romania

In aprilie 1907, pictorul Stefan Popescu il recomanda increzator pe Constantin Brancusi doamnei Eliza Stanescu, din Buzau, pentru executia unui monument fune-rar, in amintirea sotului disparut, avocatul Petre Stanescu. Tinarul sculptor se angaja prin contract – primul lui contract – sa execute o lucrare complexa: „a) Soclu de piatra ce va atinge, ca inaltime, 2 m pina la 2 m 50; b) Figura alegorica reprezentind o femeie care plinge linga soclu; c) Bust cu brate, asemanator fotografiilor ce dna Stanescu imi va pune la dispozitie. Atit figura alegorica cit si bustul vor fi turnate in bronz, trebuind sa depaseasca, ca marime, marimea naturala, atit cit necesitatea va cere. Termenul pentru executia lucrarii va fi, cel mai tirziu, la finele lunii februarie 1908“.
Luna februarie 1908 se scurge fara ca sculptura sa fie predata. in fapt, „figura alegorica“ intitulata Rugaciune va necesita doi ani de munca intensa, pina ajunge la sta-diul de finalizare. in cele din urma, multumit de reusita, artistul trimite sculptura la Salonul independentilor, din 1910. Totusi, la inchiderea Salonului, in loc sa expedieze lucrarea in tara, o retine, inexplicabil, in atelier. Trec nu mai putin de patru ani pina cind Rugaciune, dimpreuna cu bustul lui Petre Stanescu, sint primite la Bucuresti; in luna mai 1914, are loc o calatorie la Magura, unde se alege si se ciopleste piatra de soclu. Urmeaza, in cele din urma, instalarea bustului si a figurii alegorice – un eveniment consemnat de Stefan Popescu pe un ton ironic-dezabuzat: „in Buzau, scandal la primirea grupului, dar monumentul a fost asezat si lumea s-a resignat“.

Dupa cum se constata, inca de atunci românii din provincie aveau bani multi si se incredeau in bucuresteni; si in olteni…Sa dai bani de-o casa si sa astepti sapte ani !

Daca iesea prost, se resemnau…Ce sa-i faci ?

Anunțuri

3 răspunsuri to “Pretul valorii”

  1. Zamfir POP said

    Banii sunt mai orbi decât justiţia: nu (prea) aleg persoana sau locaţia.

  2. Copiii noștri au ales să plece! Nu aveau bani, aveau școală.
    Există alte perspective dincolo, fără atâta luptă inutilă. Este o luptă a competențelor.
    Bine, mai este vorba și despre noroc, curaj, tărie, multă, multă muncă!

  3. daurel said

    @Zamfir,
    Ma tot mir cum risipesc unii banii…

    @Incertitudini,
    In Romania este lupta, insa nu-i lupta dreapta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: