Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Emigrare sau dezertare

Posted by daurel pe 13 Octombrie 2011

Scriu cât mai putin, ori de câte ori am ocazia; azi am gãsit un subiect la care mã gândeam mai demult.

Copiez titlul intocmai: Tulburătoarea poveste a bugetarului care a decis: Pleacă în Canada; mai „tulburatoare”, chiar turbulente mi-au pãrut comentariile de pe forumul ziarului, unde au dat replici si replici la replici multi profesori, deoarece bugetarul este un tânãr cadru didactic; este cam de vârsta fiicelor mele, deci m-am simtit implicat…

Pãrerea mea, de cetatean care a schimbat, din proprie vointa, trei locuri de munca in cei 15 ani de dinainte de ’89,  este ca dezertare ar fi  atunci când iti lasi la necaz familia sau prietenii…

Cred  cã regula trebuie sã fie plecarea…Cea mai interesanta este varianta plecarii având visul de a-i lua peste un timp si pe cei dragi…(Iosif si fratii sai)

Nu neapãrat in strãinatate…

Cunosc un caz, al unei tinere singura la pãrinti, care a plecat declarând cã nu mai suporta atmosfera din casa unde taicã-sãu era imobilizat la pat de cativa ani…Acum, când s-au stins ambii parinti, s-a intors definitiv; se pare ca regreta…

In articolul mentionat m-a amuzat :

România 2007. Noi, dascălii, suntem obligaţi a urma un curs de Consiliere şi orientare fără de care nu mai puteam fi diriginţi. Deh, ne vom alinia standardelor europene. Ce am aflat la acest curs? Printre altele, ni s-a spus … profesorul nu are voie niciodată să contrazică elevul.  Am cerut nişte lămuriri, deoarece nu mi se părea chiar în regulă. Ni s-a reprodus citatul de mai sus, cu unele amănunte: când un elev spune un lucru greşit, începi să-l iei prin metoda învăluirii

Anunțuri

8 răspunsuri to “Emigrare sau dezertare”

  1. Andi Bob said

    Cred că sugestia de a nu contrazice elevul ține de metodica modernă, bazată pe psihologie foarte constructivă și pe ajutarea elevilor de a-și construi o personalitate lipsită de frustrări, umilințe și lipsa curajului de a-și spune deschis părerea. Se spune că fiecare contrazicere din partea unei autorități implică/impune o ”punere la punct”, care, în timp, plafonează elevul/studentul/subalternul/relația. Descurajează.

    Un profesor inteligent poate găsi metode de a corecta greșelile cuiva folosind gândirea pozitivă, încurajatoare și, de ce nu, plină de căldură și înțelegere.
    Aproape toți părinții pe care îi cunosc, inclusiv ai mei, se purtau cu mine ca niște șefi. Unde să mai găsească un omuleț înțelegere? Va căuta unde poate și, de cele mai multe ori, va găsi un simulacru de înțelegere, exact unde nu trebuie. Dar…orice e mai bun ca nimic.
    Grea viața de elev, în România!

  2. Zamfir POP said

    Mama, profesoară, stimată de părinţi şi iubită de copii, s-a scârbit de meserie atunci când i s-a spus că dacă lasă un elev corigent îşi dovedeşte incapacitatea. Când i s-a mai explicat şi că dacă lasă un elev repetent îşi periclitează salariul …

  3. Emahategan said

    Nici emigrare,nici dezertare:ESTE O OPORTUNITATE,O SANSA!Nimeni nu zice ca v-a fi usor,dar mai bine ca in Romania,cu siguranta va fi.

  4. daurel said

    @Andi Bob,
    asa este, insa cand profesorul este contrazis de 30 de elevi/ora…; asta zice autorul…

    @Zamfir,
    era plan de promovare: tarii cat mai mult carbune !

    @Ema,
    la articolul mentionat apar multe comentarii cu acuze grave: lasitate, cine nu face fata in Romania, va claca si afara…;texte, lozinci.

  5. Am citit doar scrisoarea tânărului profesor.
    Are multă dreptate! Este un om responsabil, are talent, poate învăța orice limbă străină- fiul meu , când a plecat ca student , vorbea doar engleza foarte bine și franceza binișor( student în Franța).
    Acum fără vreo exagerare, vorbește șase limbi străine. . Nu formule de politețe, la serviciu le aduce la timpul prezent pe toate, nu chiar zilnic, dar comunicarea se face mult mai bine în limba clienților unei bănci…
    Despre relația profesor- elev, aș putea vorbi mult. Este dificilă!
    Acum , când văd lucrurile din afară, îmi conștientizez erorile. Aș ști ce trebuie să fac. Nimeni nu are nevoie de dialog între generații- inspectorii fac politică, tinerii se umflă în pene, deși, mulți nu știu- nici carte, nici pedagogie, ce să mai amintim psihologia?
    Nu este corectă negarea.
    Asta este la noi, zicem „nu„ de prea multe ori. Și când zicem, așa vrem să fie.
    Școala noastră are mari carențe în formarea personalității. Nu construiește,. Sancționează.
    p.s. Era cât pe aci să-l citez , din nou, pe Iorga.

  6. daurel said

    @Incertitudini,
    Carentele le are de peste 50 de ani; suntem cam toti atinsi; inclusiv formatorii formatorilor…

  7. Marycix said

    Avem cunostinte in Canada care o duc foarte bine cred ca este o buna solutie plecarea in Canada.Si eu cred ca problema foarte grava a invatatmantului romanesc este faptul ca inca informeaza si nu formeaza. Va trece ceva timp pana se vor redresa lucrurile dar pana atunci……

  8. Anonim said

    Cred ca problema este ca multi dintre dascali nu au chemare pentru aceasta profesie. Pentru aceia care au, nu e nevoie sa-i invete standardele europene cum sa se poarte cu elevii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: