Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for septembrie 2011

Am primit bancuri acceptabile,…

Posted by daurel pe 20 septembrie 2011

…, pe e-mail, de la Gelu Dumitrascu; il promovez in 2-3 postari.

Ultimul tip de salut atunci cind vorbesti la mobil:
„Buna seara tie si ascultatorilor nostri

– Alo, familia Popescu?
– Nu stiu, minca-ti-as, de-abia am intrat

Unu’ trecea pe lângă o piatră funerară pe care scria:
„Aici se odihneşte un avocat, un om cu un suflet bun, un om onorabil”
−  Doamne Sfinte! îşi face cruce tipul. Astia au bagat trei oameni în acelaşi mormânt!

O profesoara de franceza isi intreaba elevii:
−  Care e diferenta intre „Madame” si „Mademoiselle”
La care un baiat din spate:
−  „Monsieur”!

Duminica, la biserica, o femeie ii zice preotului plangand:
−  Parinte, aseara sotul meu a murit fara lumanare!
−  Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Si a avut vre-o ultima dorinta?
−  Da, zice femeia, plangand si mai tare, a zis „Muiere, lasa pusca jos!”
&
De ce v-ati oprit la 3 copii?
– Am auzit ca fiecare al 4-lea copil nascut e chinez !
&
Un individ a uns cu unt o felie de paine, dupa care a turnat niste dulceata. Din greseala, felia i-a cazut pe covorul cel nou, dar NU a cazut cu fata unsa in jos.
Mirat, individul i-a scris lui Murphy sa-l intrebe cum a fost posibil asa ceva.
Dupa cateva luni de experimente, Murphy i-a trimis individului concluzia:
“Felia a fost unsa gresit ”   (!)
&

Ana: Ce faci?
Manole: Un zid. Te bagi?

Posted in Am primit de la..., Glume noi, glume reincalzite | Etichetat: , , , | 4 Comments »

„Servesc patria”…

Posted by daurel pe 19 septembrie 2011

…este o expresie pe care am folosit-o in câteva comentarii pe blogul meu si pe altele. Recent mi-am dat seama ca trebuie câteva explicatii.

Se folosea, in special in institutiile militare si militarizate, ca rãspuns al subalternului când seful ii multumea, il felicita…In mod cert sefii nu erau sinceri; nu stiu ce gândeau subalternii…; probabil cã unii se mai cred eroi. Erau vorbe de claca…

Cam pe aceasta smekerie a câstigat  Basescu primele alegeri:  a completat si inversat directia  traditionalului „sã trãiti!”, salutul oamenilor subalterni…

Se aude ca niste miliardari in dolari  s-au hotãrat sã-si serveasca patria; au solicitat un cadru legal pentru supraimpozitarea marilor averi; deocamdata in SUA si Franta.

Astept, fara emotie, reactia românilor bogati. Va fi ceva amuzant…

Pâna atunci va reamintesc  câteva rãspunsuri de la RADIO EREVAN; le-am primit pe e-mail de la Sandu din Sighisoara.

Un ascultător: Acum, in capitalism, mai poate fi actuală vechea deviză leninistă: „Invaţaţi ! Invaţaţi ! Invaţaţi !” ?
Radio Erevan : Da, dar în forma: „Inhăţaţi ! Inhaţaţi ! Inhăţaţi !
*
Un ascultător: Cine a inventat valsul ?
Radio Erevan : Bineânţeles că Lenin, prin istorica sa lucrare: „Un pas înainte, doi paşi înapoi”.
*
Un copil: Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor ?
Radio Erevan : Când doarme paznicul.
*
Un ascultător: Cine a fost Cristofor Columb ?
Radio Erevan : Primul socialist: nu ştia unde merge, habar n-avea unde se află şi toate acestea pe banii contribuabililor.
*

Un ascultător: Cum se îmbracă eschimoşii ?
Radio Erevan : Repede !
*
Un ascultător: De ce romanele poliţiste sunt scrise, cu mici excepţii, numai de bărbaţi ?
Radio Erevan : Fiindcă femeile nu ştiu să păstreze un secret până la capăt.
*
Alt copil: Nene, ce face găina după ce a ouat ?
Radio Erevan : Publicitate !
*
Un ascultător: Există în viaţa unei femei 10 ani cu adevărat frumoşi ?
Radio Erevan : Absolut ! Cei dintre 28 şi 30 de ani.
*

Un ascultător: Ce este un an lumină ?
Radio Erevan : Pe noi nu ne interesează, noi plătim consumul lunar.
*
Un alt copil: Cât poate trăi o cămilă fără să bea apă ?
Radio Erevan : Până moare.
*
Primul copil: Nene, de ce toate magazinele din Bucureşti au gratii la ferestre ?
Radio Erevan : Ca să se obişnuiască patronii cu puşcăria…
*
Un şofer din România: O Dacie 1300 poate lua o curbă de 90 de grade cu o viteză de 120 de kilometri pe oră ?
Radio Erevan : Bineînţeles că poate, dar numai o singură dată…
*

Un ascultător: Câţi miliardari sunt în România ?
Radio Erevan : Nu stim, dar până să va raspundem, au mai apărut câţiva.
*
Un tânăr ascultător: Azi mă însor. Puteţi să-mi daţi un sfat ?
Radio Erevan : Deja este prea târziu
.

Posted in glume reincalzite | 3 Comments »

Povestea roadelor toamnei…

Posted by daurel pe 18 septembrie 2011

…poate  incepe cu semãnatul.

Zice Gabi My Heart To Your Heart: Povestea parfumată propusa anul trecut de Mirela continua cu Parfumul roadelor toamnei, tema propusa de mine.

Deci acesta a fost inceputul.

Citeam recent intr-o carte cu comentarii biblice: daca ceea ce ai nu ti se pare a fi o recolta indestulatoare, foloseste acel lucru ca o sãmântã si permite-i Domnului s-o inmulteasca„.

M-am bucurat când am gãsit un interviu recent al Anei Blandiana; am vazut-o intr-o zi la aeroport: o astepta sotul, inginerul  Romulus Rusan, cu o masinuta ponosita…

Voi extrage câteva pasaje din ziarul Adevarul. Comentez doar ceea ce m-a mãgulit: prin lecturi bune, poti deveni intelectual la o vârsta frageda:

(…)Am descoperit, citit, învăţat şi am rămas fascinată pentru totdeauna de istoria românilor, căutând apoi celelalte 11 volume ale operei lui Xenopol (a căror lectură m-a apărat de istoria lui Roller), şi am devenit intelectual epuizând, în următorii ani, tot muntele de cărţi.

Asta era inainte de facultate; pentru a intra la facultate a trebuit sa lucreze pe santier;  unii, rãutãciosi, vor spune cã a fost admisa la facultate fiindca se cãsãtoruise cu dl Rusan…

Ţin minte ce mândră am fost când am învăţat să tencuiesc, asta nefiind foarte uşor, pentru că mortarul trebuie să stea pe verticală. Toţi m-au aplaudat când am reuşit! În pauza de prânz venea uneori soţul meu (eram deja măritată) împreună cu alţi colegi – lucrau la revista „Tribuna” – şi îmi făceau cu mâna, iar eu îi salutam de pe schele. Colegii mei, zidarii, erau oarecum flataţi că domnii vin şi se uită la ucenica lor. Din păcate, nu mi-a folosit la nimic, pentru că s-a interpretat că am vrut să sfidez, făcând muncă grea şi creând agitaţie în jurul meu. La Filologie aveam să intru abia după patru ani, când vremurile s-au mai destins.

(Pe santiere am lucrat si eu…)

Am mai gasit ceea ce caut mereu: miracole si minuni; nici nu mã intereseaza care-i diferenta…

(…)după cutremurul din ’77, când blocul nostru a căzut şi soţul meu a fost îngropat sub dărâmături şi a fost scos printr-o adevărată minune – am închiriat o casă la ţară, în Comana, un sat aflat la 40 de kilometri spre Giurgiu. Acolo am învăţat că nu există mai mare miracol decât a pune un grăunte, o sămânţă în pământ şi a privi cum iese din ea o plantă. Poate că un ţăran nu se gândeşte în aceşti termeni, dar, pentru scriitorii care eram, a fost descoperirea unui adevăr esenţial, acela că „tot ce e firesc e miracol” (am citat un vers). Ne-am pus pe grădinărit, erau şi anii în care eu nu puteam publica, nu câştigam nimic. Mergeam în pădure şi culegeam ciuperci, aveam toate legumele în grădină. N-aş fi vândut un kilogram de roşii crescute de noi nici pentru un întreg salariu. Era o adevărată operă, din care s-au născut şi celelalte opere…

Frumos…Imi vine sã mã las de compuneri !

Cam asta am reusit sa argumentez in sustinerea teoriei ca, in cele mai multe cazuri, savurând roadele toamnei se deapãna si povesti si cu parfumul altor (ano)timpuri…; si se viseaza, cu ochii larg deschisi,  recoltele viitoare.

PS. Alte povesti de(spre) toamna, si nu numai, le gasiti dupa cum urmeaza:

1.Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei-poveste-parfumata/
2.Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

3.Gabi My heart to your heart
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/15/poveste-parfumata-parfumul-roadelor-toamnei-mele/
4.Dictatura justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/
5.Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/10/toamna-cu-tine/
6.Rokssana
https://rokssana.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/
7.Paporniţa
http://papornitacuvorbe.wordpress.com/2011/09/16/al-cincilea-anotimp/
8.Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/
9.CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html
10.Sara

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html
11.Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/roadele-anotimpurilor.html

12. Incertitudini

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/inceput-cu-gust-de-boabe-rosii.html

Updatarea de duminica dimineata:

-lista celor care au publicat am copiat-o de la Mirela; exista si la Gabi, probabil si pe alte bloguri…

-tot azi am citit comentariile aparute in ziar; ca intotdeauna sunt fel de fel…; discutii ca in autobuz…; pentru cei care circula cu masina personala: ca in intersectie, cand sunt mai mult de doi soferi…

 

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , | 57 Comments »

Despre capitulare si recapitulare…

Posted by daurel pe 16 septembrie 2011

…am mai scris cand, cu ocazia unei leapse, am relatat cum abordez eu blogareala.

De cateva luni sunt nevoit sa recapitulez ce am facut in ultimii 30 de ani, de cand sefii m-au obligat sa-mi notez in agenda indatoririle etapelor; dupa ’89, cand umblam cu bani, am notat si deconturile; a venit vremea sã  distrug acele hârţoage, sã le dau la reciclare…; desi ma deprima, nu mã pot abtine sa nu le rãsfoiesc si sã-mi notez anumite nume, idei…Am parcurs numai anii ’99-2007. Tristetea-mi vine, in principal, recitind energiile umane si sumele de bani risipite…Chiar daca in 99 % din cazuri n-au fost banii mei…Recunosc, cu o anumita stânjeneala, ca in 99% din situatii am fost de acord cu ideile sefilor acelor ani…Poate din comoditate, oboseala…

Deocamdata am reusit sa concentrez câte un an pe o paginã; peste o vreme  voi aduna totul pe o fila, apoi totul intr-un cuvânt…; inca sper ca acel cuvânt nu va fi zadarnicie

In final reproduc integral textul primit pe e-mail de la Veronica; nu cred ca poate fi etichetat la glume reincalzite; poate amintiri despre sperante

happy weekend
20 de motive pentru a ramâne in România

1) Pentru că din România poți să pleci, totuși, oricând…Nu te ține nimeni cu forța;

2) Pentru că aici ceilalți sunt gata să împartă cu tine tot ce au: manelele din mașină, gripa din autobuz și nevasta de acasă;

3) Pentru că în țara noastră poți să devii doctor în științe doar dacă dovedești că nu ai mai multe cunoștințe decât un elev de gimnaziu;

4) Pentru ca aici marinarul a ajuns președinte. Îți dai seama unde poți să ajungi ca pompier sau mecanic auto?

5) Pentru că doar în România sunt mai multe Jeep-uri decât milionari și mai mulți milionari decât firme;

6) Pentru că doar aici ni se pare firesc să primim fără să oferim ceva în schimb;

7) Pentru că România e singura țară în care numai dacă privești la cei care muncesc, primești un spor de spectator numit „indemnizație de conducere”;

8) Pentru că doar aici te poţi bucura în orice clipă de ospitalitatea proverbială a poporului român. De pildă, în trafic toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi sfinţii;

9) Pentru că suntem singurul neam la care „hoțule” este o vorbă de alint;

10) Pentru că doar aici putem vorbi urât de unguri, bulgari, evrei, olteni, moldoveni, ardeleni… și să fim considerați haioși în același timp;

11) Pentru că avem cea mai bună shaorma, chiar dacă arabii sint minoritari;

12) Pentru că aici cineva se poate numi Simona Sensual, fără  să fie neapărat actriţă porno;

13) Pentru ca avem mai multe Silicon Valley, dar nu între două dealuri din California , ci intre doua țâțe din Dorobanți;

14) Pentru că aici poți să devii șofer, fără să dai vreun examen;

15) Pentru că numai în România se poate organiza campionatul mondial de 3000 km slalom printre obstacole (căruțe, gropi, câini morți de foame, bețivi morți de beți);

16) Pentru că pe meleagurile românești zăpada este considerată sfântă, numai pentru că a picat din cer… Odată aşezată pe şosea, o lună de zile nu o mai atinge nimeni;

17) Pentru că în România se iau pauze înainte de a incepe munca;

18) Pentru că românii sunt foarte atașați de noțiunea de politețe. Atât de atașați, încât, de pildă, le este foarte greu să dea de la ei un simplu „bună ziua”;

19) Pentru că doar aici  parfumul se cumpară dupa nume, nu după miros;

20) Pentru că atunci cind  toate locurile din iad vor fi ocupate,  România va deveni destinația de rezervă. Cei care rămân aici vor fi scutiți de cheltuielile de transport.

Posted in Am primit de la..., confidente | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Miercurea fãrã cuvinte…

Posted by daurel pe 14 septembrie 2011

…continuã pe blogul Doamnei Carmen; si pe ale altor peste 100 doamne si bloggeri. Deja, mi-am fãcut pârtie spre blogul lui Paul; azi incerc doua imagini:

Sa mai râdem putin :))


Nota mea{ (D)Aurel}: am mãrit imaginea a 2-a si am constatat ca este din Asia…

Prima imagine este destul de mare…

Updatarea de la ora 21,30: urmeaza sã-mi fac timp pentru vizionarea tuturor comentariilor despre arta servirii cafelei pe  blogul Rokssanaei; acum trebuie sa cercetez cu ce s-au afisat 101  bloggeri pelista WW

Posted in Glume noi, glume reincalzite, Miercurea fara cuvinte | Etichetat: , , | 15 Comments »

Ziua Crucii…

Posted by daurel pe 14 septembrie 2011

…imi dã motive sã amân postarea WW; ziua de 14 septembrie are, pe de o parte, incãrcãtura sentimentala:

una dintre cele mai vechi amintiri. Nu stiu exact ce vârsta aveam, dar imi va spune sora-mea, care in acel an, de Ziua Crucii, a fost condusa, cu carul tras  de cai,  la liceul din  Negresti-Oas, unde Aurica unchiului Vila era profesoara…Plecarea s-a facut dimineata devreme. Legenda familiei spune ca m-am ascuns de seara in fânul din car si  m-au descoperit abia la primul popas, in Seini, dupa ce trecusem Somesul cu podul plutitor…Dacã pâna la Seini sunt  7 km, apreciez cã Negrestiul este la vreo 30, deci durata cãlãtoriei a fost de vreo cinci ore. Dupã ce am trecut de satul Orasul Nou, am coborât in Tara Oasului; cu aceasta ocazie tata mi-a dat spus sã privesc atent “ce-i dincolo de deal”, cum il tot intrebam  arãtând, de pe câmpia natala, spre nord.

Apoi, tata a continuat, ca sa auda si sora-mea:

Dincolo de deal este alt deal apoi Tisa, Polonia si Cehoslovacia, unde am vândut boi si am adus dohan si tigari, la contrabanda, impreuna cu niste prieteni oseni, cu care am fost in armata si pe zona…; asta era inainte de cedarea Ardealului…”

Osenii ãstia nu-s ca noi, sunt mai fãra carte. In ’45, când ni s-o spus celor de pe sate sã mergem la defilare, in Sãtmar, cu steaguri frumoase, cei din Racsa au venit cu steag unguresc…S-au fãcut de râs; toata lumea ii arãta cu degetul si unii-i fotografiau,…;  primarul lor tot intreba: <verdele-i de bai ?>”

Ziua de azi are si semnificatii religioase si politice:

  Romania a fost decretata stat national legionar, ceea ce a inscris atunci tara pe o orbita primejdiosa cu consecinte, asa cum s-a vazut in timp, nefaste.
Pe urma ziua crucii sub comunism a fost sistematic ignorata si de regula, fiindca doar peste o zi se deschid scolile, momentul in sine era exploatat propagandistic, vorbindu-se astfel de grija partidului fata de cei mai tineri cetateni ai patriei,  invatamant gratuit, manuale gratuite etc etc. La liturghie preotii prezentau sarbatoarea destul de evaziv, neriscand sa scoata in evidenta tocmai aspectul ei barbatesc razboinic, care a inspirat-o. Imparatul Constantin, asa cum se stie, l-a invins in primele secole de dupa Hristos pe rivalul sau Maxentiu tocmai fiindca in toiul luptei i s-au aratat crucea si cuvintele care spulberau orice indoiala asupra misiunii sale, in hoc signo vincit. Apoi deplasarea mamei sale, Elena, tocmai la Ierusalim, pentru a afla crucea Mantuitorului alaturi de crucile celor doi talhari, nu era un episod a carui dezbatere ar fi fost prea mult ingaduita.
Spre deosebire de alte sarbatori, Ziua Crucii are o semnificatie aparte deoarece Crucea prin ea insasi, prin forta si demnitatea pe care le degaja, nu are nevoie sa fie sfintita si, deci oriunde am fi, prin inchinare sfintim acel loc.
Cati insa dintre noi care ne facem acum cruce –si intr-adevar, aflandu-te intr-un autobuz care trece pe langa o biserica, te uimeste numarul mare al celor care se inchina – constientizam importanta gestului, faptul ca acesta  este de fapt  ofensiv si abia in plan secund defensiv,  ca te face in primul rand sa fii victorios si  abia apoi te apara de raul care te impresoara?

(repet, partea politica si religioasa am copiat-o din Romania libera…)

Mai adaug: prietenii mei turdeni au astãzi câteva aniversãri; eu le-am fãcut deja urãrile cuvenite…

Posted in confidente | Etichetat: , , | 3 Comments »

Glume…

Posted by daurel pe 12 septembrie 2011

…primite pe e-mail de la Veronica.( Ar trebui sã-i spun cã le public; poate-si suna cunostintele si-mi sporeste traficul…;nu,  deocamdata n-o deranjez;… ar putea observa  eticheta de glume reincãlzite;… sã nu-i spuneti !)

Iatã-le

Daca într-adevăr doriţi ca numele dumneavoastra să apara în ziar, cititi-l traversand strada!

&

Emanciparea femeii este o PROSTIE! Locul ei e in bucatarie … picior peste picior, cu un pahar de vin in mana, privindu-si sotul cum gateste cina!

&
Am fost ieri dimineata la restaurant si dintr-odata am realizat cu disperare nevoia de a elimina niste gaze.
Muzica era foarte tare, asa ca am potrivit gazele cu ritmul muzicii.
Dupa cateva melodii, am inceput sa ma simt mai bine. Mi-am terminat cafeaua, si am observat ca toata lumea se uita la mine…
Apoi mi-am amintit brusc ca ascultam muzica la iPod…
&
Intr-o benzinarie, o blonda se uita derutata la pompe si murmura:
95?.. 98?.. 95!.. 98!..
Vazand-o pierduta, un angajat al benzinariei se aproprie si o intreaba:
– Cu ce va pot ajuta?
Cu o raza de fericire in privire, blonda raspunde:
– Benzina din 2011 n-aveti?
$
Elefantul catre Dinozaur:
– „Ai primit si tu de la Noe un friend request pe Facebook?”
– „Nu…”
– „Nasol !…” zice Elefantul.
&
Într-un mare oraş, are loc importantă întâlnire dintre diferiţi şefi de state. La o intersecţie, maşinile preşedinţilor SUA, Rusiei şi României se ciocnesc. Aceştia coboară din maşini şi încearcă să rezolve problema:
Obama :- Sorry!
Putin:    – Sorry too!
Basescu:- Sorry three!
&
 Un parlamentar iese agale din sala de şedinţe şi se întâlneşte cu un coleg din opoziţie care se plimbă pe hol şi-l întreabă şoptit:
– Nici tu n-ai somn?

Posted in Glume noi, glume reincalzite | Etichetat: , | 7 Comments »

Parfumul scolii

Posted by daurel pe 11 septembrie 2011

Presupuneti corect: este o tema lansata de Mirela; daca nu credeti puteti sã vã convingeti urmând link-ul.

Dupa cum am zis si ieri, preluind ideea de la Andi Bob, cred ca scoala obligatorie ar trebui sa fie atractiva. Cum s-ar realiza acest lucru, nu stiu…Vorbesc si eu ca acel  inventator, care voia sa-si breveteze un sistem sigur de aparare a granitelor Romaniei: sa fie plasate in aer, la diferite inaltimi, o retea de  bombe care sa explodeze in contact cu eventualele avioane inamice; cand i s-a cerut sa descrie  sistemul de fixare al bombelor, inventatorul s-a enervat si le-a spus de la obraz: „Eu v-am dat ideea, faceti si voi ceva daca sunteti patrioti !”

Atractiva sau nu, scoala pregateste tinerii in atingerea unor ţinte – ca sa rãmân tot in domeniul strategiei militare.

Problema ţintelor este complicata; mentionez doar ca unii au mai multe ţinte, altii nici nu-si pun problema…

Voi povesti cazul când scoala, in numele unor ideologii, impune tintele…

O  chinezoaica a relatat foarte sugestiv cum se fãcea pregãtirea patriotica pe timpul lui Mao. Elevii trebuiau sa alerge spre portretul presedintelui SUA si sa-l strãpunga cu baioneta de lemn. Peste cateva luni, spune chinezoica, tinerii au fost dusi sa-l ovationeze pe presedintele SUA, Nixon, pe bulevardele Bejingului…

Sa spun ceva si despre clasele mele primare incepute sub dictatura unui bãtran speriat: Gh. Gheorghiu-Dej. Nefericitul s-a apucat sa aplice stalinismul inca vreo zece ani dupa moartea tãtucului de la Kremlin.

Imi plãcea la scoala, deci m-am speriat rãu când m-au trimis acasa cu mesajul ca pot sã mã intorc dupa ce familia se va inscrie in colectiva…Cumva, trebuia ca noi, copiii, sa dovedim cã suntem progresisti…Sã le spunem pãrintilor ce-i bine si ce-i rãu…

Atunci s-a desãvârsit instaurarea dispretului…Cei care au plecat au fost dispretuiti in locurile unde au ajuns; cei ramasi au fost dispretuiti cã n-au avut curaj…Inclin sa cred cã  lasii suntem cei care nu ne-am (re) intors dupa ’89…

Parfumul scolii era dat de motorina cu care se curãtau sãptãmânal podelele; era un miros de tractore, se prefigura hala industriala…Se ţintea sa avem si noi falitii nostri, proletari, mercenari…

Comunistii si-au atins ţinta de-a avea proletari…; mai ales dupa preluarea puterii de cãtre Iliescu…Nu toti bãtrânii sunt intelepti; unii nu planteaza pomi folositori…

Au mai scris la acesta temă:

Lolita

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html

.Gina
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/bastonase-cu-aroma-de-gutui.html#comment-form

.Dictaura justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-scolii/

.Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/

.Innerspace
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/

. Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/

 Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html

 CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html

 Ana unui alt Preludiu

Vania

http://ivanuska.wordpress.com/2011/09/11/prima-zi-de-scoala-2/

 

V

Posted in confidente | Etichetat: , , , , , | 16 Comments »

Dupã cum vedeti sunt bântuit …

Posted by daurel pe 11 septembrie 2011

…(si) de comentatori de pe alte meleaguri; sunt cam 2-3 zilnic in spam.

Azi m-am hotãrât sã-i afisez pe cei mai perseverenti; habar n-am ce ma intreaba; am incercat sa-l traduc pe unul folosind http://www.activ-traduceri.ro/traduceri-online-33.htm; iata procesul:

Wow, marvelous weblog format! How long have you ever been running a blog for? you made running a blog look easy. The whole look of your site is great, as smartly the content material!zice comentatorul iesit din spam…

Acum traducerea:

Wow, minunat weblog format! Cât timp ai fost vreodată difuzate un blog pentru? aţi făcut execută un blog aspect uşor. Întregul aspect al site-ul dvs. este mare, ca material de conţinut inteligent!

Ii voi rãspunde: Multumesc !

PS. Am auzit ca mai putin de  jumatate dintre oameni nu vorbim engleza; mare ghinion au unii comentatori !…

 

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , | Leave a Comment »

In urmã cu doi ani…

Posted by daurel pe 10 septembrie 2011

…scriam:

… despre premiile Nobel:

N-am vrut sa titrez Nobel sau Herta Muller, deoarece, dupa  doua zile, evenimentele nu mai sunt de prima pagina…

Inteleptii ce voteaza nobelisti n-au ales dupa gusturile noastre, ci dupa criteriile lor. Cine plãteste, comanda muzica…Oricum, eu ii cred.

Vorba unui lucrator intors din Italia: daca am fi noi mai destepti, ar munci italienii pentru noi! De data asta nordicii au premiat demnitatea omului simplu, curajul, atitudinea; atat  in   literatura, cat si in cazul lui Obama. Am vazut-o azi pe d-na Muller intr-o  inregistrare din 2005, alaturi de d-na Mociornita, la o emisiune a nelipsitului  Stelian Tanase. Laureata era suparata pe autoritatile române, pe turnãtorii români din Banat, pe românii de la CNSAS, care nu-i comunica nominal cine a turnat-o la securitate.

Nu pãrea supãratã pe toti românii; doar pe o buna (?) parte…

D-na Mociornita era parca mai intelegatoare cu turnatorii români; stie cã unii ii erau rude apropiate, verisori…

Sunt curios ce va zice d-na Muller daca va afla cã au fost si turnãtori nemti…

(Intre timp a aflat despre turnãtori mai mult decât si-a dorit; doamna Mociornita s-a dovedit mai inteleapta…)

…………………………………………………………………………………………………………..

…tot pe atunci, acum doi ani, mai scriam despre eroi si personalitati:

Fiecare avem o lista cu personalitati demne de admiratie. Este o listã deschisã; mai adaugãm, mai stergem…Deoarece dispar ordonat, pe rând, ni-i putem imagina încolonati, câte unul, pe calea uitãrii. Brâncusi i-a vazut pe eroi sprijinind cerul….

Sau urcând spre cer…

Pe vremea lui Brâncusi,  existau eroi  in viata. Existau repere, existau oameni credibili, oameni cu demnitate dobanditã înainte de-a ajuge demnitari, bugetari… La inaugurarea Coloanei Infinite trecusera doar douazeci de ani de la Razboiul de Reintregire.

Tot in douazeci de ani, mai exact în ultimii douazeci de ani, au fost reduse la tãcere si uitare rânduri, rânduri, de mari personãlitãti. Un pesimist mi-a spus azi:  monumentul  lui Brâncusi este coloana celor sugrumati de sistemul românesc; sistem bazat pe invidie !

Aici nu stiu ce as mai putea adãuga sau sterge…

Poate trebuie adaugate sau demontate câteva module ale Coloanei de la Târgu Jiu…

Posted in confidente | Etichetat: | 5 Comments »