Cititorii mei fideli…

…isi amintesc de postarile mele agrariene; nu-i vorba de nostalgii; sunt adevãruri istorice confirmate de cunoscatori.

Am anumite nelinisti atavice (n-am gãsit alt cuvânt…); cam de 3-4 ori pe an, „tresar…./cã n-am tras podul de la mal”.

In fiecare februarie plãnuiesc sã (re) infiintez gradina de zarzavat, sã mai plantez pomi; cam o data la doi ani reuseste un plan. Prin luna mai am plantat rãsad de rosii; 6 cumpãrate de mine, 6 primite de la unii vecini dornici sã mã bage in dileme…Mai am 4 tufe cu rosii mãrunte, decorative, aduse de sotie dintr-o gradinita cu flori a nu stiu cãrei gospodine binevoitoare.

Acum, când rosiile din piata  se apropie de un leu, recoltez si eu aproape un kil/zi; recunosc, sunt mai gustoase cele din piata…; in plus, ale mele au fost atacate de mana.

De câteva zile caut punga cu piatra vânãta; sunt sigur ca mi-a rãmas de acum 2-3 ani…

Intre timp mai discut cu alti producatori. Spre bucuria mea, mi se confirma cã nu merita sã mã intoxic stropind cu zeama bordeleza sau alte chimicale.  Nici la rosii, nici la bolta de vita de vie; nu mai relatez argumentele lor. Sa le dea Domnul sãnãtate; m-au indrumat, inca odata, in aceste vremuri nesigure; asadar, urmez fidel traditia neaosa: „N-ai ce-i face!”

Deci m-am linistit…

Avea dreptate minunatul meu cumnat Simion:  din agricultura socialista am mostenit  minunatul disc pentru fãcut gratare; tot Simi ne-a invãtat cã in grãsimea fierbinte rãmasa in disc sã prãjim cartofii; se pare cã si rosiile si alte legume le cocea tot pe disc…Uite,  nu mai stiu; desi n-au trecut de atunci decât vreo 20 de ani…