Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for iulie 2011

Nici nu-si imagineaza ce …

Posted by daurel pe 18 iulie 2011

…li se pregateste.

In unul dintre ziarele preferate, am citit urmatoarele date statistice:

În România, conform EUROSTAT, ponderea persoanelor cu studii superioare, de 11,2%, este cea mai scăzută din Europa. Peste 40% din adolescenţii de 15 ani citesc cu dificultate şi 41% din elevii români au acasă mai puţin de 10 cărţi. Cu aceste cifre în faţă şi cu o continuă hemoragie a elitelor, ar fi o glumă proastă să vorbim despre un viitor succes economic românesc şi despre recuperarea decalajelor istorice care ne separă de Occident – scopul modernizării României, de 150 de ani încoace.

Si, tot acolo, un fel de concluzie partial optimista: natia (?) româna nu va disparea:

Mai degrabă putem vorbi despre viitoarea generaţie de pălmaşi necalificaţi ai Europei. Poate că asta va ajuta naţia să nu moară de foame. Dar nu va face niciodată din România o ţară de succes.

In proximitatea articolului din care am citat, se exprima si dl. Cristoiu; mai precis face o reclama la o carte a unui alt politruc comunistoid:

„Mai există şi poporul familiei noastre…“

Desigur, despre dl. Cristoiu nu se poate afirma cã a tras spuza spre familia dumnealui, insa neastâmparatul romancier despre care vorbeste a facut-o si o face mereu; despre fiica-sa Ruxandra au auzit, inevitabil, unii dintre noi…; un inevitabil creat de gãstile nemuritoare din cultura oficiala; fenomen pe care dl. Cristoiu il ocoleste…Cred cã se viseaza viitor academician…; de fapt  nu-i  cu nimic mai prejos decat majoritatea academicienilor aflati in pâine…

Citind cele doua articole din ziarul mogulului meu preferat, mi-a venit urmatoarea idee:

Conducerea societatilor, fie dictaturi, fie democratii, sunt determinate de atitudinea majoritatii; ca sa fiu mai clar, spun cã in dictaturi se profita de lasitatea majoritatii…Pe ce se sprijina democratia, nu stiu, inca n-am trait asa ceva…Totusi, banuiesc cã democratile au avut la baza biserici dezinteresate material, deci foarte apropiate de popor.

Acum, cu rezultatele de la bacalaureat se profileaza o majoritate care nu prea citeste; pãcat…

Daca acele familii cu 10 carti  ar (si) citi, ar ajunge cumva si pe blogul meu pentru a afla o veste buna:

viitorul le apartine, ei vor forma noua majoritate romaneasca, indiferent unde slujeste; de actiunea si neactiunea lor depinde alegerea viitorilor conducatori; sunt convins cã, deja, sunt curtati si  organizati de cãtre marii regizori…

Care regizori?

Regizorii dintotdeauna !

Posted in confidente | Etichetat: , , , , | 5 Comments »

Despre pisoi…

Posted by daurel pe 14 iulie 2011

…nu mi-am propus sa scriu, desi am câteva experiente recente; una ar fi: doamna din Oradea nu mai vrea pisica si pisoii pripãsiti la noi in gospodarie. Eram pregatit sã-i duc sâmbata, deoarece tot am un drum la o nunta in Ardeal.

Vinovat este, desigur, tot inconsecventul  Bãsescu; pensionara din Oradea, fosta judecatoare, a câstigat un proces cu statul si primeste retroactiv niste (juste) sporuri salariale…Acum este detensionata, nu mai are nevoie de anturaj tonic; ea n-ar aprecia  bancul urmator:

Cine-i ăl mai marele electrician din ţară?
Taica Băse !!
 Ţine toată ţara în tensiune, fără nicio rezistenţă, fără nicio siguranţă !!!

Dupa cum o cunosc, preapomenita doamna este atat de româncã, incat nu vrea sa foloseasca nici carduri, nici calculatorul, deoarece nu se recunoaste prioritatea românilor in Ardeal, in  aviatie, in insulina, brânza, mânz, varzã (?)…Asadar nu va gusta nici urmatorul banc:

… elevii primesc ca tema sa faca o compunere despre dragostea de tara.

Cea mai apreciata compunere a fost a lui Bula. El a descris o intamplare legata de pisoii pe care pisica sa i-a fatat de curand. Bula le-a pus in fata doua strachini cu lapte, pe una a scris Romania si pa cealalta Germania si pisoii s-au dus toti la strachina pe care scria Romania .
– Bravo, Bula!Frumoasa compunere! exclama invatatoarea entuziasmata. Te rog sa citesti compunerea si cand vom avea inspectie.

Dupa cateva saptamani a venit inspectia.
Bula e pus sa citeasca compunerea, dar de data asta pisoii merg la strachina pe care era scris Germania .

Contrariata, invatatoarea intreaba:

– Cum asa, Bula? Parca acum cateva saptamani pisoii au mers la strachina pe care scria Romania !
– Asa-i, doamna, dar intre timp au fãcut ochi!

PS. In atentia celor care monitorizeaza: am bifat categoria si eticheta „ Glume reincalzite„; 

Posted in confidente, glume reincalzite | Etichetat: , , , , | 5 Comments »

Drumul spre Tahiti, se pare,…

Posted by daurel pe 12 iulie 2011

…trece prin New York; chiar daca nu trece, localitatea merita un ocol.

Maia si sotul ei si-au planificat doua zile in marele oras pentru   a-si cumpara ceva lucruri corespunzatoare statutului lor. Nu voiau sã facã România de rusine in insulele acele exclusiviste si pline de investitori; ei sunt convinsi, precum multi din lumea lor, cã a face o impresie buna intre strãini este un act de   patriotism.

Povestea am aflat-o de la Tina, verisoara Maiei, care trage mâţa de coada intr-un alt mare oras american la doua ore de zbor distanta de New York.

Intreaga familie a Tinei a fost invitata in renumitul oras. Se pare cã, pe cheltuiala Maiei.

Ca bun psiholog, in prima zi Maia a oferit cadouri de firma pentru cei doi copii ai Tinei si pentru sotul acesteea.

Sãraca Tina era socata de risipa ce se desfãsura sub ochii ei; cele mai ieftine articole au fost tricourile copiilor: 99, 3 dolari bucata…

In ziua a doua au mers la cumparaturi doar cele doua doamne; ceilalti au „servit” turism cultural.

La finalul cumpãraturilor Tina a fost obligata sã-si aleaga un parfum si culoarea preferata a unor sandale de plaja la acelasi pret cu cele cumparate de Maia pentru a promova România in Tahiti: 65o de dolari ! ( exclamatia ii apartine Tinei…)

Citez din relatarea Tinei:

„Cheltuiala noastra zilnica, cu alimentele pentru patru persoane, este in jur de 30 de dolari; tricourile de firma ale copiilor au intrat la apa dupa prima spãlare; norocos a fost baiatul cel mic; i s-au potrivit tricourile celui mare, desi intre ei sunt mai mult de trei ani… Sandalele alese de mine  le-au distrus copiii târându-le prin casa…

E drept cã, in joaca lor cu sandalele de firma, rosteau amuzati: Maia, Maia… „

Posted in civilizatie, Cultura | Etichetat: , , , | 12 Comments »

De pe strada adunate

Posted by daurel pe 11 iulie 2011

Am preluat poza din ziarul Puterea, la recomandarea  lui Ulise; ziarul are un articol util familiilor cu copii iubitori de animale; si nu numai…
PS. Neavând o poza originala, nu stiu daca mã pot inscrie miercuri pe blogul celebrei doamne Carmen.

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | 38 Comments »

Despre nevoia de-a fi apreciati…

Posted by daurel pe 11 iulie 2011

…am mai scris.

Pentru a nu avea comentarii(!?), mentionez cã nu generalizez, desi sunt zilnic tentat sa vorbesc despre judecata in versiunea Apostolului Pavel…Poate altadata.

N-am prea inteles daca Maslow sau Pareto au incadrat undeva nevoia de-a fi apreciati; nu neaparat (si) indrãgiti, ci apreciat…; apreciat, deci nu dispretuit.

As incadra aici, la apreciere, inclusiv rãsplata materiala…

Multi simt spontan cã se rãzbate mai usor  cu linguseala si manipularea; asadar, apeleaza la emotii, la sentimente, deci la slabiciuni…

Aprecierea onesta se adreseaza rationalului din noi…Atât cât este.

Este vorba de-a incuraja pe cei care au o viziune, de-a ne face timp sa adresam cuvinte ziditoare cel putin celor despre care gândim lucruri frumoase…

Sunt nevoit sa revin la Sf. Pavel:

Sf. Apostol Pavel ne invata ca roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blândetea, infrânarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege” (Galateni 5, 19-22).

Pentru republicani am varianta:

Ion Luca Caragiale – Politică și cultură

… a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învârtitori. Firește. Statul tânăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică de o societate. Statul improvizat, în loc de a fi forma de echilibru al forțelor sociale la un moment dat, caută să … să fie rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că pășește în gol, are nevoie numaidecât de un razim pe ce să-și pună piciorul; îi trebuie neapărat o societate, pentru liniștea lui, pentru asigurarea față cu el însuși că … schimb o baniță de grâu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite o sută de ace de gamălie fără nevoie decât acel ce de foame mănâncă o baniță de pâne. Unde însă sârguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu … în ce mai mare, mai împestrițată și mai eterogenă. Această strânsură de năvală, care-și schimbă fizionomia în fiece zi, care n-are nici o nevoie mai presus de cele individuale, care nu poate avea o tradiție, și, prin urmare, în nici o împrejurare unitate de gândire și de simțire, este …

PS. I.O. Flavius constata, inca odata, ca bloggingul este pe duca…

Inteleg ca au rãmas activi cei  care publica carti ; probabil sunt pe piata si cei care le citesc…; sa vad cum rezolv problema, deoarece nu  ma incadrez.

 

 

Posted in Ganduri | Etichetat: , , , , , | 4 Comments »

Despre fraieri n-am prea scris, insa…

Posted by daurel pe 8 iulie 2011

…am toata consideratia pentru aceasta categorie.

Ca de obicei dau trimiteri spre surse si maestri inca de la inceput, cu riscul ca cititorii sa uite pagina de unde au plecat…

Si Dinu Patriciu a scris azi tot ceva despre trasul pe sfoara; intamplare; aveam tema in minte inainte de-a accesa ziarele. Ca sa fiu onest, ideea mi-a venit constatand ca m-a accesat cineva de pe blogul Lady67; iata ce scria candva Lady:

“Si daca perla de mare pret, pentru a carei dobandire un om renunta la toate bunurile, se dovedeste pana la urma a fi falsa, ce conteaza, cata vreme cel ce o are nu stie.” Andre Gide

“Iluzia si visul sunt la temelia sufletului nostru.” Mihail Sadoveanu

“Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat sa murim suportabil, putin cate putin.” Octavian Paler

Cuvantul fraier este des folosit de cãtre rromi, in special cu adresa la români; probabil, la fel sunt considerati si ungurii…

Mi se pare ciudat ca românii din zona Mediasului si Sibiului, acum peste 30-40 de ani foloseau acelasi cuvânt pentru a-i caracteriza pe nemti; nu stiu acum, dupa ce nemtii respectivi au emigrat; sper sã-si fi schimbat impresia…

Ii dau public replica si lui Zamfir, desigur sprijinindu-mã pe argumentele lui Patriciu: americanii nu sunt atat de fraieri incat sa vina sa fie jefuiti in Romania; SUA nu uita ce au pãtit in tarile latino-americane tentate de cãtre sovietici cu utopii egalitariste…

Nici fraierii nu suntem toti egali…; suntem egali de fraieri doi câte doi, dupa cum ne-a fost soarta; in germana, de unde vine vorba, se refera la pretendentul la mâna unei domnisoare:

fráier (-ri), s.m. – 1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obţine vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic“ (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic“ (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară. După Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn“. Der. fraieri, vb. (a înşela, a trage pe sfoară, a escroca); fraiereală, s.f. (escrocherie; lenevie); fraiereşte, adv. (ca pungaşii)/ (http://www.dexonline.news20.ro/cuvant/fraier.html/

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | 9 Comments »

A fi recunoscator…

Posted by daurel pe 7 iulie 2011

…nu-i lucru simplu; am mai scris despre asta sub un titlul incitant, credeam eu atunci: /nici-un-bine-nu-ramane-nepedepsit/.

Azi voi relata o povestire auzita la un post de radio.

Un tata de familie a fost jefuit in timp ce-si muta avutul in alta localitate; i s-a furat tot: bani, imbracaminte, mijlocul de transport, documente de proprietate, agenda…Nu stiu daca avea si telefon mobil…

Pentru siguranta lor, jefuitorii l-au dus, legat la ochi, cât mai departe de drum.

Rãmas nãuc intr-un loc pustiu si necunoscut, dupã un timp omul a inceput sã se roage astfel:

Doamne, mai intai iti sunt recunoscator cã am fost singur, fãrã sotie, fiice si fii.

In al doilea rând  sunt recunoscator cã am rãmas in viata.

Mai ales iti sunt recunoscãtor cã n-am fost eu cel care jefuieste

PS. Incepând de luni seara, sunt implicat in cercetarea unui furt din locuinta a uneia dintre fiicele mele; ea nu locuieste acolo, casa este inchiriata; chiriasii sunt in concediu. Doar vecinii si politia ne dau sfaturi…, cam  tardive, despre sisteme de alarma si câini de paza.

Intâmplarea-i prea banala, nu merita a fi postata. Totusi, daca vi se intâmpla sã gãsiti la locuinta sau la masina urme de efractie, indiferent  cât timp bãnuiti cã a trecut de la eveniment, sunati la 112; nu politia la locala, nu la cea comunitara. Desi le-am spus celor de la 112 cã jaful a fost in urma cu 3-4 zile, au sosit cu doua masini in zece minute; acum casa-i sigilata pâna se vor intoarce chiriasii…

Inca o idee: a fost deschisa din exterior, cu mare arta, o cercevea de geam termopan; mi se confirma, inca odata, teoria ca termopanul montat in PVC este o mizerie sãrãcãcioasa si inestetica, insa tentanta pentru infractori…

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , , , , , | 7 Comments »

Bacalaureatul meu

Posted by daurel pe 5 iulie 2011

Sper sã nu cad in capcana de-a povesti despre scoala de odinioara sau despre diplomele mele si ale odrazlelor mele. Tinerii de azi n-au, si pe buna dreptate, mare admiratie pentru titlurile celor vârstnici; peste cei scoliti in comunism planeaza niste suspiciuni; daca Elena Ceausescu a fost academician, este posibil sã mai fi fost câtiva titrati „pe puncte” politice…

M-am lecuit de  meteahna de-a etala studiile, incã din anii de liceu, când un sef de pe santierul unde lucram in vacante ne cerea sa scriem noi, salahorii, documentele care intrau in atributiile lui; motivatia subtila era amintita de mai multe ori pe zi: deoarece a studiat la Moscova, nu mai are obisnuinta literelor latine.

Bietul de el, cã era cãtre pensie, nu era orientat politic; n-a inteles cã Ceausescu ii marginaliza pe agentii KGB…

Pe de alta parte, prietenii mei erau deja pe salariu, deoarece fãcusera scoli profesionale; nu aveau nici un chef sa asculte povestile mele despre Napoleon, pe care-l descoperisem in Mizerabilii; prietenii mei voiau sa fie remarcati ca au bicicleta, ceas, radio portativ Mamaia sau Selena. Acum, cu „miercurea fara cuvinte„, constat faptul cã n-am avut prieteni pasionati de fotografii, deci nu prea am poze din acele timpuri…Eu cred n-am fost dat  scoala profesionala din motiv foarte intemeiat: nu dovedisem nici o  indemanare in munca…

Nici prietenul meu fost coleg de liceu nu avea disponibilitatea de-a vorbi despre bacalaureat, deoarece avea doua corigente.

Familiei i se parea firesc ca liceenii sã-si ia diploma, deci nu era nimic de apreciat, de povestit vecinilor; nefirescul consta in continuarea studiilor la zi, când toti functionarii si majoritatea dascalilor din comuna erau cu clasele „puse” la seral…

Ce voiam sa spun, ca m-am luat cu lauda ?

Ideea ce o mestec de un timp este:  scoala obligatorie, de „cultura generala” (sintagma discutabila) ar trebui sa dureze 7-8 ani cu programa lejera, fãrã stres, fãrã repetenti…; apoi, tot obligatoriu, deci fãrã platã, 1-3 ani, dupã caz, sã fie clase profilate clar spre anumite profesii.

Sã spun, vorba lui Marga,  foarte clar: liceul, colegiul de cultura generala mi se pare un non-sens; chiar profesorii universitari, luati in parte fiecare, n-ar putea trece bacalaureatul actual; atunci despre ce vorbim?

PS. Profesorii de liceu ar reusi sa treaca bacalaureatul actual, daca s-ar regãsi de la toate specialitatile in aceasi sala; cu sau fãrã camere de monitorizare…

Posted in Blogareala, Cultura | Etichetat: , , , , | 5 Comments »

Prezbitera unei biserici sãrace

Posted by daurel pe 3 iulie 2011

Frecventez mai des  biserica cea mai apropiatã de domiciliu, decât cea  de unde ne vine preotul cu Iordanul.

Este o bisericuta noua, ridicata pe cheltuiala unei familii tinere – apar, cu un copil, intr-o picturã de la intrare; pictura cu ctitorii are aceasi  suprafata si vizibilitate cu portretul fostului patriarh Teoctist.

Fiind amplasata in vastul parc al unui azil de bãtrâni, cu clãdiri interbelice construite cu stil, biserica pare si mai mica si cam… chicioasa.

Tot din cauza amplasamentului, nu se fac botezuri, nunti, nici inmormantari. Deci nu are venituri si nu este atractiva pentru preoti. Pâna de curând  slujea un preot pensionar cu vorba cam pripita si glas nepotrivit; de multi ani imi fac  ritualul pe cont propriu, deoarece nici aiurea, nici aici, nu prea intelegeam ce zic popii.

Azi, pe o zi ploioasa, am auzit o predica pe gustul meu de la noul preot, un om cam la 30-35 de ani, care vorbeste si pe intelesul meu. De exemplu, a admis ca si sectantii – cuvânt urât, totusi!- se strãduiesc cu buna credinta sa faca bine semenilor; problema lor ar fi, dupa cum am inteles eu, cã nu faptele, ci dreapta credinta duc la mântuire…Imi vine greu sa cred ca toate bunele noastre cunostinte din  cultele protestante  sau, de ce nu, cele din cultul mozaic, sunt sortite de pe acum iadului…

Urmeazã sã mã dumiresc in viitor.

In mod sigur.

Cu sau fãrã preoti…

Fiind furat de predica, n-am iesit imediat din biserica; enoriasii se inghesuiau la mir, eu voiam sã aprind doua lumanari; deodata, am fost prins energic de brat si intors spre altar, de cãtre o doamna mai in vârsta (decat mine).

Am privit-o nedumerit. Nu s-a scuzat, ci mi-a spus, destul de tare, cã ea este prezbitera si vrea s-o ajut sa le dea o lectie femeilor prezente in privinta disciplinei necesare in biserica.

M-a condus, ocolind femeile care se aglomerau pentru miruire, drept in fata preotului.

Preotul n-a fost surprins; mi-a fãcut semn sã sãrut intai icoana, apoi m-a uns cu mir. Cred ca era inteles cu bresbitera  sã arate cã in biserica bãrbatii au prioritate.

Amin !

PS. Mi se pare ceva ciudat;  sotia sustine cã n-a observat faza din biserica; inseamna ca trebuie repetatã…

Cu mine nu, madam !

De altfel, tot serviciul religios are scopul sã ne faca atenti si constienti; apoi, se repeta ca sa  nu uitãm

Parerea mea.

&

Recomandare: filme regale, zice republicanul Ulise…Fiind din zona ruseasca, as zice ca sunt imperiale.


Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , , | 9 Comments »

Spune-mi ce nu arunci…

Posted by daurel pe 1 iulie 2011

…ca sã-ti spun…cum locuiesti.

In unele orase italiene (?) la anul nou se arunca in strada vasele care n-au fost folosite in anul care a trecut; mi se pare un obicei sãnãtos.

Dupa cum bãnuiti, n-am suveranitate asupra vaselor; poate doar asupra a 2-3 aparate de preparat cafea si ceai, o ceasca, o canã primita cu dedicatie…

Vina mea in aglomerarea locuintei se manifesta, in contextul ideii din postare, prin stocarea clasica a informatiilor; din fericire, n-am ajuns sa leg cartile preferate, cum mi-a spus ca face prietenul meu Todut Gheorghe din Cluj…Inca inainte de aparitia inernetului am vândut peste o mie de cãrti; acum nu mai dã nimeni mai mult de 10 bani pe kilogram…Nu stiu daca cele vreo 20 de agende, cu diverse adrese, telefoane, planuri si comentarii, n-ar trebui arse…

Cumva, m-am debarasat de suporturile informatiilor de dinainte de ’89, insa am inceput sa mã aglomerez cu ziarele aparute in noul context; ieri am incercat o noua debarasare si am constatat ca am multe taieturi din ziarul Romania libera de pe vremea lui Petre Mihai Bacanu; in special din suplimentul Aldine; le mai pastrez…

Am gãsit câteva copii xerox a unei taieturi din Romania Literara de prin 2005 prin care voiam sã  demonstrez prietenilor mei admiratori ai lui Adrian Pãunescu cã acesta nu-i poet valabil. Azi am gãsit pe internet clasamentul „primilor zece poeti români din toate timpurile” intocmit prin 2004 pe baza consultãrii a 34 de critici literari:

Ioana Parvulescu, semnatara anchetei din Romania literara, a mai initiat si alte confruntari de pareri intre oamenii de litere. Iata-i acum pe primii 10 poeti romani:
1. Mihai Eminescu (312 puncte).
2. Tudor Arghezi (243).
3. George Bacovia (151).
4. Lucian Blaga (143).
5. Ion Barbu (133).
6. Nichita Stanescu (119).
7. Mircea Cartarescu (79).
8. Leonid Dimov (51).
9. Gellu Naum (51).
10. Alexandru Macedonski (45).
Ceea ce nu apare in trimiterea mea este faptul ca A. Paunescu nu este nominalizat nici intre primii 60 de poeti; Cosbuc, Dinescu si Labis sunt pe la jumatatea clasamentului, iar Ana Blandiana la pozitia 38…; deci si criticii au rãutatile lor, interesele lor…Locul lui Cartarescu este deja discutabil…
Asadar, am si eu interesele si rãutatile mele; strâns legate intre ele…
PS. Pentru actualitatea politica consult blogul Roxanei Iordache, iar pentru viziunea economica articolele lui Patriciu; cu riscul de-al deranja, in general mã delimitez de viziunea politica a mogulului…; cu exceptia optiunii monarhice, care, de altfel, nu-i o optiune politica, ci de bun simt…
%      $

Posted in Blogareala, metaliteratura | Etichetat: , , , , , , , , | 7 Comments »