Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Fiindcã se cautã pe internet…

Posted by daurel pe 6 Iunie 2011

discursuri scolare, voi reposta un articol la care tin mult.

Sunt sincer interesat sa-i ajut pe dascalii si absolventii dornici sa tina un discurs aplicat, insa azi spun doar ca profesia nu se alege; profesia se descopera; chiar si  la absolvirea facultatii, chemarea vietii nu este clarificata; un indiciu ar fi: ni se potriveste acel loc unde am dori sa muncim 1-2 ani fãrã salariu…

Deocamdatã, in anii scolari obligatorii, ar fi interesant sã-i convingã pe tineri cu ceva de genul:

„Nici nu stiti ce lucruri frumoase veti afla in anii urmatori de scoala; printre altele, este posibil  sã se mãreasca salariile dascalilor, deci unii dintre voi veti opta pentru a deveni formatori, desi azi vi se pare ceva de neconceput… ; NEVER SAY NEVER…”

IQ-ul nu conteaza prea mult; poate EQ-ul…Am si un argument: Dumnezeu doreste sa-i salveze pe toti, indiferent de nivelul inteligentei

As da exemplul lui Iosif, cel care si-a infuriat fratii fandosindu-se cu haina pestrita si cu viziunile lui de mãrire…Iosif si fratii sai trebuie citit de catre orice adolescent; nici românilor verzi nu le strica…Ar afla cum a fost lumea inainte sa aparã, dacii, tracii, romanii, românii ungurii, rusii…Despre greci nu spun nimic; se mai fac sãpãturi arheologice pentru a gãsi unde au disparut fondurile europene primite in ultimii zece ani…

Am avut de ales intre doua postãri mai vechi: https://daurel.wordpress.com/2010/02/01/efectul-razelor-gamma/ si Calea Victoriei

Iata povestea Victoriei:

Calea Victoriei

Scris de daurel pe octombrie 23, 2009

De o vreme îmi tot revine in minte o poveste cititã intr-o carte moralizatoare. O voi adapta la obiceiurile ortodoxe. Pânã acum mi-o reaminteam numai duminica,  la biserica, cand aprindeam  lumânãrile pentru vii si morti, iar  unele tinere isi cereau repezit scuze, si treceau peste rând.

 Peste sãptãmânã uitam de poveste. Azi este vineri, si, se pare ca trebuie s-o scriu.

Este vorba de carierele  a doua fete. Amândouã erau jurnaliste, cam de aceasi vârstã, aceeasi pregatire, la fel de plãcute.

In decursul a câtiva ani s-au ciocnit una de alta in mai multe redactii. Relatiile dintre ele, totusi, nu au trecut de la “Bunã”  la mai apropiatul  ”Ce faci?”  Mereu Cornelia era pe o pozitie ierarhica superioara. Pentru Victoria, cealalta jurnalista, evenimentele au luat o intorsaturã mai neplacutã când a pierdut un concurs de promovare in favoarea Corneliei; au ajuns colege in acelasi serviciu, dar  le desparteau doua trepte ierarhice.

A inceput s-o urascã, s-o bãnuiascã de aranjamente incorecte, chiar de imoralitate. Pentru Victoria munca in redactie devenise un calvar. A fost nevoita sa se destainuie in fata pãrintilor,care au calmat-o si, in lipsa altor idei, i-au reamintit despre perceptele religioase. Trebuia sã-si iubeasca dusmanca! 

Parintii erau cumva pregatiti pentru acest esec al fiicei lor inca de la  gradinita. Victoria isi facuse un scop de-a fi premianta, recitatoare, zâna cea bunã din piesele scolare, sahista, redactor sef  la revista liceului…Vedeta…Pãrintii n-o incurajau, dar nici nu stiau cum s-o pregateasca pentru locul doi. Aveau doar un singur copil…

O vreme, Victoria nu stia cã ea o  ura pe Cornelia; credea cã este o banalã invidie, si se rusina in sinea ei pentru acel sentiment. A citit pe furis comentarii religioase, dar n-a gasit ceva clar despre invidie. In schimb, a aflat multe despre povara urii si despre dragostea fata de oameni, fata de toti oamenii…

Având multe drumuri prin oras, intra in biserici si incerca sa se roage. Uneori reusea. Aprindea si lumânãri. Dorinta  de-a fi remarcata nu-i disparuse. Urmarind daca actele ei  sunt apreciate de catre cei prezenti, intr-o duminica,  a recunoscut-o in multime pe Cornelia, care se ruga concentrata .  A asteptat-o la iesire, dar Cornelia a trecut fara sã se uite la cei prezenti. Victoria a urmat-o si a salutat-o cu  “Buna, ce mai faci?”.

 Fãrã sã zicã nici un cuvânt, Cornelia a luat-o pe Victoria  de brat si s-au indepartat de multime. A invitat-o la o cafea. N-a lasat-o pe Victoria sa vorbeasca pana nu s-a confesat cu pauze lungi si cuvinte demult gandite. Astfel, Victoria a aflat ca sefa ei i-a simtit ostilitatea imediat dupa concurs, si tot de atunci se roaga si pentru linistea ei.  Cornelia a povestit cã- si creste singurã copilul, munceste mult, inclusiv peste program; a recunoscut ca admira  cu sinceritate, tenacitatea si talentul de reporter al Victoriei. 

 A fost o mare bucurie in familia Victoriei. Mergea cu bucurie la redactie. Cornelia ii cerea sfaturi despre stilul diverselor articole jurnalistice si o incuraja sã scrie o carte.   Dupa cativa ani, Cornelia a ajuns redactor sef, iar Victoria o scriitoare de succes. Bineînteles, orice  lansare a cartilor ei era sprijinita cu publicitate cordialã de Cornelia si multi jurnalisti.

Nota: Nu sunt de acord cu jurnalistii nemti, care, scrie Andrei Plesu, il critica pe Cioran si pe Eminescu; nu cred nici in impacarea marilor civilizatii contemporane, cum presupune un ganditor in aceasi scriere din Dilema.

Eu il cred, in continuare pe ...Samuel P. Huntington. Argumentul meu este simplu: daca nu ne suportam intre noi noi cei de aceeasi religie si limba, cum sa convietuim armonios cu arogantele altor popoare?

Updatarea de la ora 15, inainte sa merg la indatoririle mele din ruralul ilfovean, atat de râvnit de barosanii zilelor noastre:

  „Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate trăi (încă) frumos”.

Anunțuri

6 răspunsuri to “Fiindcã se cautã pe internet…”

  1. Totuși, ce aveți cu domnul Andrei Pleșu? Mie îmi place! ( să nu se înțeleagă , cumva, necondiționat..)

  2. Mi-a plăcut mult povestea.

    Interesantă îmi pare și idea muncitului doar din pasiune dar nu aș recomanda-o nimănui. Își poate permite așa ceva doar o persoană care este deja bogată.

  3. daurel said

    @Incertitudini
    Voi posta cat mai curand explicatii despre personalitatile din cultura care gireaza politicieni

    @Dictatura
    Este discutabil…

  4. […] Fiindc se caut pe internet… (daurel.wordpress.com) […]

  5. […] Fiindc se caut pe internet… (daurel.wordpress.com) […]

  6. […] Fiindc se caut pe internet… (daurel.wordpress.com) […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: