Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Turism cu parfum de afaceri

Posted by daurel pe 23 Martie 2011

Sunt restant cu câteva povesti  din experienta personala, insã m-am lãsat acaparat, cam prosteste, de evenimente socante;  mã refer la cele prezentate in mass-media, despre a cãror impact n-are rost sa fabulez si eu…; oricum, fiecare român rãmânem la pãrerile noastre, la afacerile noastre…

Dupã cum bãnuiti, nu consider nimic imoral in a fi implicat in afaceri, dar detest afacerismul…N-am judecat intotdeauna asa; revelatia am avut-o dupa o excursie in URSS  in anii comunismului.

Recunosc, nu mã asteptam la nici un beneficiu cultural. In primul rand era procurarea de produse, apoi curiozitatea politica si tehnica.

Trebuie sã spun cã am rãmas surprins de grandorile din Sankt Petersburg, pe atunci Leningrad, Moscova,  Kiev, Riga, Talin, Vilnius; la Chisinau, dupã câte stiu, nu se organizau excursii…Pentru partea politica am gãsit brosuri in romaneste cu texte inaccesibile in Romania; era perestroica si glasnostiul lui Gorbaciov. Am vazut si m-au uimit Ermitajul, Kremlinul, metroul moscovit, catacombele ortodoxe de langa Kiev, civilizatia cu iz nemtesc din Tarile Baltice…

Dar sa trec la subiect, respectiv la afaceri.

Pregatirea a durat cateva luni; am fost instruiti sa nu facem afaceri, sa nu vorbim despre Basarabia, sa nu mergem nicaieri singuri…

Vãzusem filmul Gara pentru doi, dar i-am inteles mesajul de afaceri abia dupa excursie…Profesiile au partea lor de afacerism; chiar si cãsãtoria poate fi o afacere…; mai ales daca se ajunge la un divort inspirat…

Eram un grup format numai din colegi de servici, fara soti, sotii sau copii; eu, inginerul Ursu si sotia directorului eram la prima excursie, deci neinitiati; cumva eram si marginalizati; inginerul Ursu primise ordine de la director sa o insoteasca pe nevasta-sa la cumparaturi; i-am insotit si eu, deci aceasta a inceput sa aiba incredere si in mine. Mi-a spus ca, fara stirea sotului, a adus ceva marfuri de vanzare; i-am spus ce am si eu de vanzare, ce vreau sa cumpar…Am vandut repede trei perechi de adidasi si un trening dintre cele doua aduse; pe castigul de pe trening am reusit sa cumpar un inel cu piatra violeta; in rest am cumparat cafea, ciocolata, carti politice…Aveam in plan ca pe al doilea trening sa obtin bani pentru doua perechi de cercei pentru fiicele mele; in Romania nu se vindea aur; verighetele le-am obtinut pe lista la un an dupa nunta…In URSS erau mult mai multe produse, insa nu erau adidasi si treninguri; ciudatenii de planificare de stat…Brusc, mi-am dat seama ca ceea ce produceam noi in mare secret, printre care si binocluri si lunete, acolo puteau fi cumparate la un pret derizoriu. In Romania nu se vindeau cãtre populatie decat ochelari… Tehnica industriala era in folosul oamenilor; erau perne electrice, resouri, radiouri, aparate foto, proiectoare, fierbatoare, oale cu plita electrica…Desigur, nu vãzusem Vestul…

M-am imprietenit cu organizatorul de excursii si am stabilit sã mã inscriu cât mai des posibil; existau niste restrictii…Aveam un plan de afaceri…

Sotia directorului n-a reusit sa vânda nimic din ceea ce adusese, rublele primite, la schimb cu leii romanesti, erau foarte putine; doamna era disperata cã nu poate sa-i cumpere un cadou sotului, directorului nostru. Am fãcut greseala sã-i dau treningul  cu promisiunea cã mi-l va achita discret dupa ce ajungem acasa, la servici.

Nu m-am dus la munca in prima zi dupa intoarcerea in tara; imi savuram succesul; aveam o multime de diapozitive, unele cu holograma; familia era incantata, chiar daca nu cumpãrasem cerceii…Pe la prânz am primit un telefon  sa ma prezint urgent la director. M-am conformat. Directorul avea pregatiti banii pentru trening la pret de magazin din România; o trimisese pe secretara sa se intereseze. Mi-a spus ca voia sa-mi returneze rufa, insa nu-i sigur daca fusese pãtatã cu cafea de cãtre mine sau de catre nevastã-sa. Si-a exprimat dezamagirea cã un inginer pe care el il aprecia se preteaza la bisnita; desigur, imi dispãruse umorul, altfel trebuia sã-l intreb dacã se referã la mine sau la inginerul Ursu…

Câteva zile am fost necãjit, insa, dupa cum se stie, toate lucrurile lucreaza impreuna...

In scurt timp directorul a fost mutat disciplinar la Electroaparataj, in urma unei supãrari a lui Ceausescu, personal…; s-a reintors pe functie dupa ’89 ca o victima  a sistemului; nu uitase incidentul cu treningul, insa acum putea sã vadã partea hazlie a vietii; isi gãsise o amanta in atelierul de proiectare in care lucrasem, deci a evitat sã-si (mai) facã  dusmani; glumea cu toata lumea;  era santajabil…

N-am mai reusit sã fac alte excursii de afaceri; nici inainte, nici dupa ’89, insa sunt convins cã lumea are aspectul si relatiile pe care le stim sau le bãnuim, in cea mai mare mãsura, datorita afacerilor; chiar si armatele se misca in sprijinul afacerilor…

Oricum, prin ’90-’91 n-am plecat din cauza directorului; pur si simplu voiam sã fiu liber; voiam sã-mi exersez aptitudinile si inafara ingineriei; existã creativitate si in afaceri…; am fost atât de liber incât am muncit vreo patru ani fãra carte de munca la diferiti importatori, ceea ce mã va afecta la pensionare…

PS.Exista si afaceri oneste, insã lasã un gust amar; sunt putini cei care le apreciaza, iar functionarii statului nu au interes sã le incurajeze.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Turism cu parfum de afaceri”

  1. Umor total în tot ce spuneți!
    Mă pot lăuda și eu cu un inel cu piatră violet! Este foarte frumos, argint aurit. L-am cumpărat din rublele acordate oricărui excursionist.
    Ce am reușit în prima mea excursie și ultima , înainte de 89, este că am văzut un spectacol la Balșoi teatrî și o vizită la Borodino( nu era inclusă în proiectul excursiei).
    p.s. nimic despre filme?

  2. Mirela said

    Eu nu mai am decat inelul, piatra violet s-a pierdut! Oare toata lumea a adus un inel …o fi fost ametist? Noroc cu Ermitajul. Mi-a placut sa citesc! 😉

  3. daurel said

    @Incertitudini, multumesc de incurajare; despre filme voi scrie ceva…

    @Mirela, despre Ermitaj n-am calificare sa scriu, insa imi amintesc ca vizita a fost cam hingherita; am aflat ca este mereu coada…
    Despre piatra inelului nu stiu cum se numeste; am lipsit de la aceste cursuri, dar n-am pierdut mare lucru, sper…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: