Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for februarie 2011

Incã o veste asteptatã:plimbarea…

Posted by daurel pe 14 februarie 2011

…nu reduce stresul in aceeasi mãsura ca muzica sau un ceai; o confirmã un studiu elvetian;  in plus o spune frumos si dl. Plesu (prietenul lui Liiceanu)  intr-o discutie despre cãrti si lectura; nu mai gãsesc video pentru dezbaterea tv, insã am gãsit o postare cu procentele de reducere a stresului.

Pentru cei curiosi:
Psihologii sustin ca aceste efecte benefice apar prin concentrarea centrilor nervosi din creier asupra lecturii, iar plonjarea cititorului in universul literar contribuie la scaderea tensiunii din muschi si de la nivelul miocardului, informeaza Mediafax .

(…)Dintre toate aceste metode, lectura a fost cea mai eficienta metoda, reducand stresul cu pana la 68%. Voluntarii au trebuit doar sa citeasca, in liniste, timp de sase minute, pentru ca tensiunea din muschi si ritmul cardiac sa scada simtitor.

Ascultatul muzicii reduce stresul cu 61%, o ceasca de ceai il diminueaza cu 54%, iar o plimbare pe jos contribuie la scaderea lui cu 42%.

Jocurile video scad stresul cu 21%, dar ritmul cardiac al voluntarilor a ramas la acelasi nivel. (http://www.stilfeminin.ro/sanatate/Lectura-reduce-stresul.html)

In plus, citind se poate bea si ceai…

Despre cafea nu zice nimic…

Elvetieni zgarciti !

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | 10 Comments »

PoVesti din Satu Mare si…

Posted by daurel pe 13 februarie 2011

…din Mizil.

Incep cu ultimul:

La recenta editie a  Festivalului „Romeo si Julieta la Mizil”, la sectiunea   poezie au fost acordate urmatoarele premii:

Marele Premiu „George Ranetti”: Victoria Milescu din Bucuresti si Liviu Ofileanu din Hunedoara

Premiul „Grigore Tocilescu”: Liliana Filisan – Constanta

Premiul” Agatha Bacovia”: Raluca Dumitran – Campina si Maria Postu – Bucuresti


Din Adevarul de Satu Mare am retinut o idee de afaceri cu plante energetice:

  • Andreea Ofiţeru/4455 afişări/Marţi 8 feb 2011

//

Salcia scandinavă, o rudă a răchitei, e cultivată în Harghita

Foto: guliver getty images

Alte neclaritati pe teme agricole gãsiti in articolul Afacere: superburuieni pentru foc

Din acelasi ziar am aflat ca peste cativa ani vom circula Cu barca pe Someş între Dej şi Tokaj; si asta-i o veste buna.

O veste de poveste am lãsat-o la urmã; este din Gazeta de Nord-Vest:

(…)În schimb, un poliţist de frontieră, fost şef de tură la Halmeu şi fost amant al Nicoletei Dobrescu, a păţit-o mai rău. Acesta şi-a amanetat apartamentul părinţilor şi i-a dat banii Nicoletei pentru a-şi cumpăra funcţia. Când afacerea a picat, bietul frontierist a rămas şi fără amantă, dar şi fără bani.

Updatare: Despre Otilia Cazimir gasiti pe blogul Supravietuitor, de unde am copiat urmatoarea marturisire a poetei botezata de Sadoveanu:

„Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi <Otilie> pe care am întâlnit-o în viață – fetița cu care am stat în bancă în clasa primară – era proastă, grasă și buboasă…”.

 

Posted in Blogareala | Etichetat: , , , , , , , | 6 Comments »

Dedublare

Posted by daurel pe 11 februarie 2011

Am intrebat  o veche cunostinta dacã frecventeaza cultul religios in care s-a nãscut, cultul pãrintilor lui.

Nu voiam sã-l pun in incurcãtura, eram si eu, poate mai sunt, in situatia respectiva. Atmosfera era destinsa, eram la o nunta. Mi-a rãspuns bucuros si confesiv:

„Vezi tu Aurele, bine cã ai adus vorba, chiar mã gândeam de multe ori, pe mãsura ce imbãtrânim, si eu, si nevasta-mea, cã locul nostru este la biserica de care stii…Ii inteleg sunt cu sufletul alãturi de ei; astept un prilej…

Am trecut pe lânga biserica respectivã de mai multe ori cu gândul de-a intra…Desigur, ii cunosc pe toti, insã nu sunt nici unii dintre ei oameni cu care sa pot discuta inafara bisericii; unii sunt intelectuali, altii sãrãntoci, vai de mama lor…; cei mai multi sunt cei cãrora le mai dau de lucru peste sãptãmâna; mai mult le dau de pomana, ca nu sunt in stare de nimic…Pe intelectuali ii stii si tu care sunt; sunt gomosi, scortosi, distanti…Vreo doi sunt si aici, nu te-am vazut nici pe tine povestind cu ei…

Dincoace sunt cu prietenii mei, sunt ales si in consiliul bisericesc…”

Cam asa-mi explic si neimplicarea mea, ca sa nu generalizez, in politica, actiuni civice, umanitare culturale, sindicat…; chiar daca am aderat emotional la toate, iar la altele chiar cu semnatura…Pur si simplu la nici unele nu-mi place anturajul

Probabil, daca eu sau cineva apropiat ar fi in consiliul vreouneia dintre acestor asociatii, altfel s-ar pune problema…

Posted in confidente | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Eu nu sunt prea desteapta

Posted by daurel pe 10 februarie 2011

Mai intâi am fost intrebat daca nu am vãzut biscuiti Eugenia mai ieftini de un leu, deoarece persoana auzise cândva de la Mugur Isãrescu ceva despre faptul cã pretul acestui produs s-a pastrat la 75 de bani…

Au trecut câteva sãptãmâni; uitasem de Eugenii; azi am aflat detalii.

Câteva doamne, enoriase ale aceleasi  biserici, s-au inteles sã-i viziteze pe copiii abandonati adusi de cãtre educatoare duminica la liturghie; este adevarat cã preotii atrageau frecvent atentia cã pentru acei orfani sunt necesari bani, dar sunt binevenite si produse. Pânã la urmã doamna cu Eugenia a fost singura care a ajuns la adãpostul cu copii abandonati.

Ieri a fost a doua oara; problemele cele mai grave nu sunt imbracamintea si hrana, ci nevoia copiilor de-a fi bãgati in seamã.

Copiii scolari au insistat sã fie ajutati la teme; la aritmetica de clasa a II-a erau numere pare si impare; o fetita s-a scuzat cã nu stie aritmetica deoarece „Eu nu sunt prea desteapta”; a aflat acest lucru direct de la doamna invatatoare…Bineinteles in plenul clasei…

Posted in civilizatie | Etichetat: , , | 6 Comments »

Şpaga la angajare…

Posted by daurel pe 9 februarie 2011

…ar trebui prevãzuta detaliat in codul penal, atât pentru cel ce pretinde cât si pentru cel ce dã.

Am cãutat cu cheia din titlu si am gãsit,  dupã cum se poate constata, in ziarul Patriarhiei:

Aproape un sfert dintre români (23,9%) declară că s-au angajat cel puţin o dată cu ajutorul relaţiilor (pilelor), potrivit unui sondaj realizat în perioada 26-27 august 2008. La sondaj au răspuns 2.756 de subiecţi. „Dacă această situaţie era mult mai întâlnită înainte şi după Revoluţie, pe măsură ce sectorul privat s-a dezvoltat, angajările prin pile, în accepţiunea clasică, au scăzut foarte mult. În acest moment, marea majoritate a firmelor private nu îşi permit să angajeze lucrători neperformanţi şi nici nu tolerează astfel de practici“, precizează autorii studiului.

Trebuia si inainte,  mai trebuie si acum, sa ai ceva pile, sa ai pe cineva undeva pentru a putea plasa spaga;  in citatul de mai sus s-a uitat de acest aspect…

Nu stiam cã pilele aveau asa mare amploare inainte de ’89. Credeam cã se baza mai mult pe legea lui Ohm: „esti om cu mine, sunt corect cu tine”

Şansele de asanare a acestei „sfinte traditii” sunt minime, deoarece dupa ’89  inclusiv sistemul judiciar are la baza pilele si spaga, incepând cu obtinerea diplomei, intrarea in tagma, cariera…Stiu precis ca in anul 2000 avocatii si notarii pretindeau 20.000 de dolari pentru admiterea stagiarilor in practica necesara  intrarii in barou, respectiv in Camera notarilor; pe perioada stagiului tinerii nu erau plãtiti; trebuiau sã duca bani de acasa pentru asigurari sociale si alte taxe aferente atestarii acestei perioade ca  vechime in  munca.

Ceva asemãnator existã si in alte profesii.

Avocatii, notarii, medicii, inspectorii, vamesii, politistii,…, ajunsi in functii trebuie sa-si amortizeze cumva investitia…

Singurul rezultat al strangerii surubului in vami va fi scumpirea marfurilor: atat de contrabanda, cât si celelalte; deci câteva puncte de inflatie…

Posted in civilizatie, Faliment | Etichetat: , , | 8 Comments »

Cotrobãind…

Posted by daurel pe 8 februarie 2011

…prin arhiva blogului am gãsit postarea de acum un an:

Cineva

Posted by daurel pe februarie 28, 2010

Cineva…

A fi cineva, a avea pe cineva undeva…Daca nu mai va….

Am neglijat multã vreme cultivarea relatiilor, dar sunt convins cã in pruncie si adolescenta,  cineva din familie a apelat la unul, care cunostea pe careva… Si bine-au fãcut.  Altfel, cine stie ce alte nefãcute as fi comis…

Dupã un timp,  trebuia sã ajung si eu un cineva, dar am devenit altceva

Oricum, nu am reusit sã ajut pe nimeni din familie sau dintre cunoscuti sã ia butelie, masinã, casã, servici,…, peste rând. Este drept cã, dupã ce n-au mai avut putere sã mã ajute pe unde umblam, nici eu n-am luat nimic peste rând; de cele mai multe ori nici la rând… Probabil ca unii isi vor aminti ca i-am asteptat la gara si i-am indrumat spre locurile unde aveau treaba; pe unii i am condus si inapoi la gara; insa toate acestea n-au fost privilegii, nu i-am bãgat in faţã, nu i-am recomandat…; deci nu le-am dovedit cã as fi cineva…Si dacã nu ai ajuns cineva, de ce sa stai la oras ?

Mai aud cã unii aveau in comunism procurorii lor; le procurau carne, cafea, ouã, hârtie igenicã, capace  colorate de wc ,…; pentru sigurantã, direct la domiciliu…Chiar si acum “se râd” de mine cã n-am avut procuror…

Si in blogãrealã-i la fel…Cineva trebuie sã te bage in seamã, cineva trebuie sã te incurajeze, altul sã-ti facã o surprizã când esti neinspirat… Este bine ca, uneori, cineva sã-ti decoreze blogul pentru a incânta cititorii.  Desigur,  nimic nu-i gratuit!

PS. Nu uit cã la inceputurile blogãrelii m-au citit si comentat cei din familie; acum nu stiu dacã mã mai citesc…Probabil, sunt dezamãgiti cã nu am in blogroll personalitãtile de la televizor; nu-l am nici pe Cabral…Nici nu-i dau ping, dar nici nu-l reclam mamei sale cã nu mi-a rãspuns la comentariul de acum o lunã…

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , | 7 Comments »

Meandrele concretului

Posted by daurel pe 7 februarie 2011

Uitasem de  postarea ZECIUIALA; cineva a accesat-o azi si am recitit-o.

Cred ca se potriveste cu postarea de ieri privind inconsecventa politica a românilor. Am gãsit si un citat potrivit:

Procesul de socializare politică a adulților este sinuos, contradictoriu, personalizat, conține adesea drame personale cauzate de dificultățile schimbării unor convingeri și atitudini politice, a restructurării propriei ierarhii de valori politice etc. Noile achiziții ale culturii politice pot intra în conflict cu vechile valori și norme iar resocializarea făcându-se cu un grad de dificultate direct proporțional cu vârsta.

Unii vor spune cã repostarea de mai jos n-are legãtura cu culturã politica; eu sunt convins ca „toate lucrurile lucreaza impreuna…”

Zeciuiala/Posted august 3, 2010

Undeva am gãsit cã este un principiu sãnãtos si universal; asa o fi,  insã cred ca devine un principiu nesãnãtos, când este mai mare de 10 %,  când calculul este arbitrar, când apare santajul…Santaj pot  face vecinii, amicii politici, rudele, primarul, procurorul, sereistul…;deocamdata am povestea reala dintr-o parohie bucuresteana.

O doctorita a dãruit bisericii, ani in sir, 10% din salariul net. Cineva i-a sugerat cã ar trebui sã tina cont si de atentiile primite de la pacienti. A discutat cu cei consiliul bisericesc  cãzând de acord cã este greu de fãcut un calcul precis, dar oricum, suma restanta ar fi intre 8 si 10 mii de lei. Stiind cã preotul strânge bani sa-si cumpere masina, doctorita a donat bisericii una dintre masinile familiei. Asta s-a intâmplat acum doi ani. De atunci preotul si preoteasa incearcã sã-si obtina cel putin un permis de conducere auto, dar incã n-au reusit…

Este a treia vara  in care doctorita face pe soferita, purtând familia preotului prin statiuni turistice si de tratament…Probabil si pentru pãcatele viitoare…Doamne iartã-ma.

PS.Desi a fost comentat la data postarii, nimeni nu a sesizat cã enoriasa a incercat sã pãcãleasca incã o data comunitatea donând o masina veche; asadar presteaza in continuare; stie ea de ce…

Posted in civilizatie | Etichetat: , , | 11 Comments »

Moment poetico-politic

Posted by daurel pe 6 februarie 2011

„Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se
?”
a scris doamna Ana Blandiana in 1984.

Luându-mã dupã unii,  eram in stare sã sustin cã am progresat, odata cu  ’89, in atitudinile politice; realitatea este ca in 2010 ni s-a dat nota medie la gradul de democratizare 6,6, fata de 7,06 in 2008; mai grav este ca nota la cultura politica este 3,75.

Suriname 54                    6.65   9.17   6.43   4.44   5.00      8.24
Sri Lanka 55                     6.64   7.00  6.07  5.00  6.88      8.24
Romania 56 ………. .. 6.60  9.58   6.43   5.00   3.75 8.24
Colombia 57                     6.55  9.17   7.14   3.89    3.75      8.82
Thailand 57                       6.55  7.83   6.07  5.56   6.25     7.06
Papua New Guinea 59   6.54  7.33    6.43    4.44    6.25    8.24

Probabil cã anul trecut au citit cei de la Economist Intelligence Unit poezia de mai sus…Cine stie in ce traducere trãdãtoare de patrie…

Exista tabele -unde Romania se situeaza pe locul 56-  si o harta a democratiei, pe care incerc s-o copiez; oricum merita citita si comparatia cu Egiptul publicata pe blogul Pro Atitudine, de unde m-am inspirat 99,9%.

Posted in Ganduri, Politica | Etichetat: , , , | 5 Comments »

Un admirator al Elenei Udrea…

Posted by daurel pe 5 februarie 2011

…m-a intrebat ce viitor ii prevãd acesteea.

I-am fãcut jocul si i-am spus cã dna Udrea va ajunge presedintele României. Dupa câteva minute de deruta m-a intrebat dacã nu-mi bat joc de el; l-am asigurat cã nu, si i-am confirmat cã doamna chiar are toate ingredientele necesare pentru a convinge un popor ca al nostru…

Luat cu demonstratiile am omis sã-i spun  când se va intâmpla, dar spun acum: nu imediat dupã Traian Basescu…

Omul era bucuros, m-ar fi invitat si la un local, daca nu aveam directii si urgente diferite.

Nu l-am lãsat in euforia momentului; i-am explicat si de ce trebuie sã acceada inclusiv o plebeie  la Presedentie:  pentru a  se convinge si unul ca el cã functia suprema n-ar trebui sã fie accesibila oricãrui smeker ambitios. I-am spus si despre faptul cã  toti presedintii americani, cu exceptia celui actual, au cel putin un strãmos intre fondatorii SUA; statele serioase au o pepiniera de viitori conducãtori…

Dupa câteva minute m-a surprins: ar trebui sã avem un rege de origine germana…Cica ar fi sute de printi…Printii si printesele sunt pregatiti sa suporte limitarile impuse de protocol, sa nu insulte categoriile sociale si profesionale; poate ar fi si mai ieftin…Cam asta a sustinut.

L-am contrazis si i-am explicat cã de aproape 100 de ani nemtii n-au mai experimentat monarhia; eu as atrage un print englez…Aici m-a prins; mi-a spus cã  monarhia engleza este pe jumatate germana;  in 1940 casa regala britanica  a renuntat la toate numele nemtesti din motive de rãzboi cu Germania…

Apoi i-a sosit autobuzul…

Posted in confidente | Etichetat: , , | 8 Comments »

Despre valori…

Posted by daurel pe 5 februarie 2011

… simtul valorii,  recunoasterea valorilor, am scris cam de la inceputul blogarelii.

In definitiv, investim mereu in ceea ce ni se pare valoros, peren…; chiar blogareala este o investitie si o investigatie a valorilor; inclusiv cãutarea de diverse retete culinare, de slabire, de zugravire, de grãdinarit, de succes, de supravietuire…, este tot o documentare pentru a investi in ceva valoros.

Daca nu avem o personalitate clar definita, ne bazam pe moda,  pe recomandari, pe publicitate…; astfel ne umplem, mintea, timpul si spatiul  cu tot felul de notiuni si fetisuri…Inclusiv cu biletele si prospectele spectacolelor si excursiilor…

Iatã ce scriam acum doi ani, când nu mã chinuiam sã pun diacritice:

Valori fara etichete

Posted by daurel pe februarie 15, 2009

Se mai comenteaza, desi s-a consumat acum doi ani, o demonstratie  a  lipsei de discernamant in aprecierea valorilor. Reamintesc ptr. cei ce au uitat: intr-o statie de metrou din Washington, la ora de varf,  a cantat incognito, ca orice artist ambulant, un violonist renumit (concerta in acele zile, in acelasi oras, in sali  cu casa inchisa, cu bilete  de intrare de peste 100 dolari). A cantat sase piese de Bach cu o vioara Stradivarius, fiind monitorizat de la distanta de organizatorii demonstratiei. Se banuia rezultatul, dupa cum il banuim majoritatea celor ce locuim la oras si nu ne mai surprinde  nimic: din 1100 trecatori, doar sapte adulti s-au oprit sa-l asculte; plus un copil tras repede de mama-sa. Doar 20  de oameni  (sub 2% ) i-au aruncat in total 32 de dolari. S-a comentat in multe feluri rezultatul  ( vezi arhid. Nicolae Dima  in “Lumina” din 1 febr. 2009  www.ziarullumina.ro).

Variantele mele  de comentariu:

a)  se  putea castiga bine, ca artist, acum doi ani in SUA;

b) americanii nu apreciaza muzica clasica pe strada;

c) daca violonistul Gene Weingarten ar canta in metroul  bucurestean, in mod sigur cineva i-ar recunoaste vioara si l-ar urmari cu foarte multa atentie.

Posted in civilizatie, confidente | Etichetat: , , , , , | 4 Comments »