Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

In podurile caselor…

Posted by daurel pe 18 ianuarie 2011

…de la sat nu se depozitau vechituri; deci, cu atât mai putin valori; din motive de incendiu.

Din aceste motive cei de la sat nu avem „documente” din copilãrie…Apoi a mai fost si implantarea obligatorie a  copiilor naivi de la sate printre orãseni, printre „reactionari”, printre fosti legionari, printre unguri, printre evrei; cei mai norocosi au cunoscut si nemţi…

Plecarea era considerata fãra intoarcere; probabil asa si trebuie; doar unii au sansa fiului risipitor…

De altfel, la sat nu prea se adunau lucruri nefolositoare; toate aveau rostul lor, unele doar o zi pe an: cum ar fi pistonul de facut cârnaţi si caltabosi…

Nu mã refer la  ultimii 30-40 de ani, când satele au devenit groapa de gunoi a oraselor, ci la satele clasice, care erau mai igenice decât orasele; in vremuri de molime orãsenii se refugiau in sate. Rufele se fierbeau cu lesie, paiele din saltele (strãjece, strujece) erau schimbate de doua ori pe an…; câti oraseni igenizeazã temeinic saltelele de douã ori pe an ?

Înțelegem ruinele atunci când ajungem și noi ruine.

Heinrich Hein (1797 – 1856) „Gedanken und Einfälle VI”

Alte poze: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/01/arta-fotografica.html

M-am luat cu manipularea pentru viata la ţara, dar gândul imi este la Tãnase Scatiu; iata ce voiam sã insinuez:

Podurile caselor sunt, pentru copii, un loc interzis. O usã interzisã, ar zice dl Liiceanu…

Podurile caselor ţãrãnesti conţin alimentele uscate necesare supravieţuirii, deci proiecteazã un viitor de foamete; ale celor de la oras sunt burdusite de trecut; poate si de secrete – cum ar fi carnetul de note a unchiului ajuns  salvatorul clanului –  sau cufarul  unei rude ce-a dezonorat familia…

Indrãznesc sã spun cã podurile caselor pot influenţa viitorul adolescentilor.

Este posibil ca tãnarul de la ţara sã-si viseze acces nelimitat la cârnaţi, iar copilul urbanizat sã-si doreascã  cariera de sef sau o viaţa aventuroasa; sau viceversa; oricum,  notoritate . Desigur,  aceste situatii sunt cazuri teoretice… Practic apar mixturi. Chiar caricaturi, cum ar fi: copilul de la tara ajunge, ca adult, un surogat de oraşan, cu acces la mezeluri si icre negre, iar persoana  get-beget urbanizata il consiliazã, cu aer de prinţ(esa) in exil… Despre copilãrie recomand ceva verificat;  (http://calinhera.wordpress.com/dor-de-tati/)

Sursa:http://daurel.wordpress.com/2009/08/09/podurile-caselor/

8 răspunsuri to “In podurile caselor…”

  1. […] nou 582 Ovidiu Eftimie 490 fetitacuchibriturile.blogspot.com 412 alvalia.ro 408 Bogdan Onin 383 daurel […]

  2. Podul casei mele parintesti era burdusit cu carti. De la fratii mai mari. Nu aveam biblioteca (dumnezeule de unde!) dar erau zeci de saci cu carti frumos asezate, pe care periodic le reasezam si le stergeam de praf. Fratii au plecat in lume, eu am ramas acasa cu cartile lor. La care s-au adunat si cartile mele. Cand m-am mai ridicat nu am cerut haine moderne, am rugat-o pe mama sa cumpere o bibioteca in care am randuit frumos toate acele averi. Si acum, cele mai multe tot la mine au ramas.

  3. teonegura said

    De multe ori, podurile caselor sunt locuri interzise si pentru adulti. Mai stiu eu cativa pe care-i iau durerile de cap cand trebuie sa urce-n pod sa aranjeze-o tigla din acoperis 😉

  4. CARMEN said

    Podul bunicilor mei era cel mai fascinant loc! ore în sir cotrobaiam în fiecare cutie, spionam vecinii prin gemuletul cat palma de mic sau stea la panda cu pisica, atente la cea mai mica miscare, doar-doar apare un soricel 🙂
    Când coboram scara cea lunga si subtire, ma baga bunica sub dus, cu haine cu tot, ca doar albul ochilor mai era impecabil :))

  5. CELLA said

    m-ai făcut curioasă: mîine mă sui ‘în pod’ 🙂

    serios, acuma: pe mine m-au fascinat, în copilărie, podurile că pe bunici nu i-am mai apucat
    decît pe mama tatii da’ nu mult
    erau acolo lădoaie burduşite cu hăineturi şi am fotografii cu mine îmbrăcată cu unele din ţoalele alea. şi mai erau prinse de grinzi mănunchiuri de tot felul de plante. era vară, mereu, o curăţenie impecabilă şi o linişte şi un miros pe care nu-l mai regăsesc nicăieri
    era unul dintre locurile mele ‘de citit’ în vacanţe

    casa era cu pămînt pe jos, măturată şi udată mereu, de grinzi atîrnau ioane pe sticlă şi blide zmălţuite iar patul în care dormeam noi copii avea lipideu cu ciur de cipcă şi salteaua era umflată cu fîn abisal…

    o, Doamne… am rămas veşnic îndrăgostită de fîn şi nostalgică pînă-n plesele
    de fapt mi dor de mine aia d-atunci şi de viaţa mea fără dureri şi naiv de minunată
    eu am copilărit în poveşti

  6. ,,Indrãznesc sã spun cã podurile caselor pot influenţa viitorul adolescentilor.,,

    Magistral! Nu m-am gândit niciodată.
    Eu sunt crescută la oraş.În podul casei noastre se găseau de toate. Hainele şi încălţămintea pe care nici nu o aruncau dar nici nu o mai purtau vreodată, mobilier demodat, cărţile mai vechi, îngălbenite de vreme care aveau pagini lipsă, şi mai erau şi tocite de atâta citit.
    Toată copilăria şi adolescenţa m-am refugiat în pod, câteodată şi cu câte o lumânare, şi citeam romane de 15 lei, aşa se numeau,şi alte cărţi de aventuri. La toate le lipsea primele pagini. Intram direct în miezul acţiunii.Mai târziu, mi-am dat seama că mă plictisesc introducerile lungi şi detaliate!

  7. daurel said

    @Cati Lupascu, cartile n-ar trebui sa ajunga in poduri; oricum, viitorul se pare ca nu le avantajeaza pe suport de hartie…

    @Teonegura, m-ai prins; chiar am avut cateva luni de iarna asemenea problema.

    @Carmen, sunt multi care n-au beneficiat de un asemenea loc…Deci nu vor intelege…

    @Cella, cine mai stie,cine mai are „lipideu…cipca…” si alte strohuri pretentioase;
    poate nici nu merita pastrate, insa sa recunoastem:
    influenteaza soarta destinului

    @Dictatura…, daca am fi inspirati am incepe cartile de la sfarsit…

  8. http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/10/o-lume-intr-un-gand.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: