Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Relaxare

Posted by daurel pe 25 decembrie 2010

Repostez ceva de anul trecut, Gazde mari/ decembrie 24, 2009

Ajunul Crãciunului, dacã nu cãdea duminica, era o zi lucrãtoare, deci gospodarii isi vedeau de treburi ajutati de copiii mai mãrisori; copiii din clasele primare corindau pe la vecini si neamuri de cãnd se lumina de ziua. Era de bun augur ca in aceasta zi, si in altele clar stabilite –  cum ar fi ziua unei nunti  – , primul cãruia i se deschide usa sã fie un bãiat, un bãrbat…

Asadar colindul copiilor.

Copii nu intrau cu colind, cum se obisnuia/obisnuieste seara, când nu se intreba daca gazdele vor sa-i primeasca. Erau primiti in camera locuita, nu in curte,  tinda, hol, antreu…Salutul lor era: “”Buna ziua lui Ajun!”‘. Apoi asteptau. Asadar, copiii nu cântau ziua colinzi.

Grigore Lese spune ca ajun vine de la juni; dictionarele nu contrazic ipoteza…

Gospodina le introducea darul direct in trãistile ce le purtau atârnate de gât. Darurile erau diferentiate, chiar discriminatorii…Regula generala erau nucile si merele, insa copiii vecinilor apropiati si ai rudelor primeau suplimentar colãcei impletiti. La plecare se ura, dupa caz: “Câte paie/tigle pe casã, atâtea sute pe masã”; “Câte pene pe cocos, atâtia copilasi frumosi“;   Corindul copiilor, numit “piez”, se incheia imediat dupa prânz.

Trebuie sã spun cã se dãruiau si bani. Functionarii satului, salariati, locuind in chirie, in gazdã la gazde,  nu numai cã  stricau obiceiul, dar creau mari probleme: copiii aveau bani necontrolati…Dacã i-ar fi cheltuit pe napolitane vãrsate sau “Eugenii”‘ ambalate era in regula, dar exista riscul de-a juca cãrti pe bani, de-a cumpara tigari…

Revin la dupa-amiaza Ajunului.  Urmau câteva ore de pregatire pentru noaptea cea mai lunga…Se aduceau lemne in casa, se fãcea focul in camera de la ulitã,  se stergea sticla de la lampã, se punea petrol…; se incãlzea apa pentru imbãierea tuturor…Se calcau cãmãsi, lustruiau pantofi, se fãceau noduri moderne la cravate; uneori cu ajutorul vecinilor…

Pe la ora sase bãtea clopotul; incepea litia. Dupa litie, având binecuvântarea preotului, incepea marele corind.

Ca exemplu, o casa cu patru feciori si-0 fata era corindata astfel: de cãtre cele patru portíi (formatii, gãsti)  cuprinzând, de obicei, colegii de clasa ai fiecarui flãcãu; apoi de colegii de clasa ai fetei;  de inca 3-4 portii formate din verisori ai fetei, portía prietenului/ logodnicul fetei. Un alt rând de colindatori erau familiile vecinilor, situatie in care veneau sot si sotie, eventual cu copiii prescolari (cei din clasele primare, care corindasera ziua, adormeau devreme). Insumând, se poate ajunge la o medie de zece rânduri de corindatori. Fiecare formatie avea, in medie, zece insi, deci printr-o casa puteau trece o suta de vizitatori, oaspeti…

La rândul ei portíile corindau la casele fiecarui membru, toate colegele de clasa, verisoarele, prietenele (dragutele); se corindau circa treizeci de gospodarii.

Nu se cerea acceptul gazdelor; se incepea corinda inca din ulita si se intra in curte. Corindele de intrare erau, dupa inspiratie, una dintre urmatoarele: “Buna seara lui Craciun/S-a Nascut Domnul Cel   Bun/“”, “”Buna, buna seara  la Mos Craciun/ Ne dati, ne dati…””/. Se intra cântând  in camera pregatita, iar dupa terminarea colinzii se astepta in picioare. Gazda multumea si-i invita sa se aseze la masa. Corindatorii erau intrebati ce beau. Se servea, dupa caz, vin si cozonac;  palinca si sãrãtele. Obligatoriu, trebuia cântatã incã o colinda;  maxim doua. Semnalul de plecare  era inceperea corinzii de incheiere: “”Da-ti pastori sa ne sculãm/ Degrab’ s-alergam/”” Dupã miezul noptii, colindatorii insurati, care cum ziceam, colindau intre vecini,  cântau, alãturi de colinzi, imnul regal, imnul eroilor, Trei culori,…, si alte cantece interzise.

Unii, mai veseli, spre dimineata, treceau si pe muzica populara, ba atacau si oalele cu sarmale…Sper cã s-a inteles:  fetele nu umblau la colindat...In vremurile despre care scriu, nu se obisnuia sã se faca cadouri de Craciun; innoirea era la Pasti….In ziua de Craciun era obligatoriu sã te prezinti treaz la liturghie; in acea zi nu se faceau vizite. Dupã masa de Crãciun, care continea mereu cele cuvenite, tata se relaxa si cânta incet, ca pentru el :

“”Intelegeti neamuri si va aplecati, cãci cu noi este Dumnezeu”“


6 răspunsuri to “Relaxare”

  1. Fie ca atmosfera sfanta de pe dealurile Betleemului sa ne atinga tuturor sufletul!

  2. Foarte frumos!!
    Nepoțeii dumneavoastră vor lua notițe? Le-ați povestit?
    O seară cu aromă de vin fiert cu scorțișoară vă doresc!

  3. Zamfir said

    Acum, ce ne mai interesează tradiţiile noastre. Dezmăţul e acelaşi şi la Crăciun şi la Paşti, ca la Valentine’s Day sau Haloween, pentru nu ne mai interesează „prostii” din trecutul nostru. Le-am preluat pe cele americăneşti!

  4. PAUL said

    Craciun fericit si multe bucurii de-a lungul anului ce vine!

  5. Florina said

    Să aveţi Sărbători frumoase!

  6. […] de noduri pe care fiecare dintre noi ar trebui sa le stim. In legatura cu asta mai poti citi: https://daurel.wordpress.com/2010/12/25/relaxare/ Tags: noduri, noduri animate, noduri folositoare, pregatire 2012, supravietuire […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: