La vreo 2-3 ani de când nu mai trimitem felicitari prin posta, primim din ce in ce mai multe felicitari ambalate clasic; pânâ azi sunt cinci… Una loco, una din Cipru, una confectionata artizanal de o nepoata talentata… Este emotionant si putin stânjenitor…
Cumva suntem vinovati; in urma cu vreo 5-6 ani scriam multe scrisori si felicitari clientilor; era o lista cu adrese; am fãcut si o lista cu rude si cunostinte; ce mai contau 20 in plus? Zic „am fãcut”, insã eu n-am participat decât cu dusul la posta…
Odata cu lichidarea firmei s-au piedut si listele…
Iata ce am postat cândva despre scrisori:
Posted by daurel pe septembrie 16, 2009
De cate ori primesc plicuri, imi revin in memorie emotii de demult. Acele emotii dureaza cateva secunde, deoarece plicurile din ziua de azi contin, mai in toate zilele, facturi si publicitate. Multe plicuri le aruncam fara sa le deschidem… Plicurile cu scrisori adevarate sunt scrise de mâna.
Azi am primit asemenea scrisoare. Ceva, totusi, nu era in stilul clasic: lipsea expeditorul de pe plic. Am avut o presimtire de veste neplacuta. N-am recunoscut scrisul, deci am citit direct finalul celor patru pagini: reprosuri cu scuze de deranj, … Este vorba de un cadru didactic din tinutul meu natal. Iata povestea: la un Craciun i-am laudat, cu sinceritate, talentul cu care colinda.
Cu o luna in urma, am primit, tot prin scrisoare, CD-uri de la cadrul didactic amintit. Mi-a spus, prin telefon, cã nu sunt colinzi, deci nu m-am grabit sa le ascult. Mai este pâna la Craciun…Nici nu le puteam asculta pe calculatorul meu…Eu sunt inginer, iar la muzica nu ma pricep nici cat Grigore Lese, cel de la institutia culturala lui Patapievici (tot un fel de inginer!). In scrisoarea de azi lasa sa se inteleaga ca sunt arogant, deoarece nu m-am interesat care ar fi drumul spre lansare nationala. Toata ziua m-am perpelit. Oricum mâine imi cer scuze…Dar lânga scuze trebuie sa mai adaug ceva. Ceva socant: declar cã renunt la ortodoxie si trec la o secta; la mormoni, despre care a postat Oana-romanciera.