Profesionistii

O perioada de peste 10 ani, consecutivi,  cãlãtoream cu trenul 7 ore pentru a fi prezent la tãiatul porcului; desigur, se cãlãtorea mai civilizat decât acum…Relatez despre fapte de acum 15-20 de ani.

Programul meu la locurile de munca din acele timpuri era destul de flexibil.  Uneori ajungeam cu o zi inainte, insã de cele mai multe ori mai rãmâneam una, doua  zile si dupã eveniment,  cu scopul declarat si acceptat: sã-mi tihneasca…Parca si vinul era mai nobil…Palinca nu aveau, era un fel de bãutura din prima distilare; la noi, in Nord-Vest se numeste vodca si nu se recomanda; atacã ochii…

Dãnilã venea din oras, vreo 6 km, cu bicicleta si servieta cu cele necesare unui mãcelar; inclusiv masina de tocat si condimentele pentru preparatele stiute; nu le mai zic deoarece,  cei mai multi, veti citi miercuri si nu-i crestineste sã ispitesc…

La ultimele sacrificãri n-a mai pârlit porcii cu foc de paie; parcã nici gustul soricului n-a fost cel asteptat…Dãnilã ne avertizase…

Deja lui Danila ii sporeste legenda, spre o palida consolare a urmasilor.

Si azi il consider cel mai bun bucãtar- sef.

Concitadinii lui il stiau cel mai bun si mai cinstit in alta profesie…

Povesteste un intreprinzator cã l-a insotit pe Dãnila, cu câteva luni inainte de deces, la un bobinator de motoare electrice pentru a schimba/ procura, o anumita calitate de sârma de cupru; nu stiau adresa exactã si au intrebat trecãtorii; nu unul, ci mai multi localnici intrati in vorba, cum se obisnuieste la români, le-au spus:

– Cãutati bobinator? sã nu mergeti la escrocul ãsta; mergeti la Dãnila, mai jos de Cetate, spre Drâmbaru…