Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for noiembrie 2010

O fraza

Posted by daurel pe 20 noiembrie 2010

Am amintit, in updatarea postarii anterioare, despre interviul acordat de  Neagu Djuvara unei ziariste inspirate de la Romania Libera.

Azi am citit comentariile de pe forumul ziarului si am tras cateva concluzii pentru blogãreala mea.

Pânã azi la prânz au fost peste 17.600 accesari si 260 c0mentarii; nu la mine, ci la interviul din ziar…

Nu vã retin decât cu câteva concluzii:

– titlul articolului este mai important decât continutul; fraza din titlul articolului din ziar a fost citata de cateva televiziuni;

– existã teme jurnalistice, specific românesti, valabile de pe vremea lui Eminescu;  se pun in discutie dupã un timp bine studiat;

– la un numãr mare de comentarii s-ar putea  intocmi o statistica a convingerilor românilor.

Acum, mã reintorc la comentariile de pe forumul ziarului.

PS. Cred ca pentru cei ce vor comenta, in gand sau altfel, de vârsta si chipul dlui Djuvara, se potriveste explicatia urmatoare preluata de pe blogul „Intre vis si realitate” (aveti link, este si in blogrolul meu):

Buna  dimineata!

O veste de ultima ora! Misterul „De ce femeile traiesc mai mult ca barbatii” a fost elucidat:
– pentru ca femeile nu au neveste!
– pentru ca bunul Dumnezeu le-a acordat o gratificatie, pentru timpul pe care-l pierd parcând automobilul.
– pentru ca barbatii au caracter – mor înainte de a se scofâlci.

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , , | 4 Comments »

Prima asigurare de viata…(Updatat)

Posted by daurel pe 17 noiembrie 2010

…am contractat-o in 1992, ocazie cu care am participat si la cursuri, devenind agent de asigurari.

Dacã reuseam sã inchei patru contracte, as fi fost scutit de plata ratelor, insã timp de un  an n-am reusit sa conving pe nimeni; pentru un timp mi-au micsorat rata, apoi mi-au suspendat contractul. Ca fapt divers, mentionez cã, dupa 15 ani, mi s-a returnat suma neta.

Un timp am avut resentimente fata de firma respectivã, insã prin 1995, când aveam o munca periculoasã, bani luati cu imprumut si câstiguri mizerabile, mi-am reamintit de lectiile asimilate la cursul de agent de asigurari.

O munca periculoasã a constat, o perioada, in distribuirea de mãrfuri din import in toata tara, având partener un conducator auto care trãgea la masea…Am renuntat si, naiv, am trecut la exportatori, crezând,  cã acesta-i viitorul…

Urmatoarea muncã a fost de imputernicit pentru a prezenta in vama mãrfurile si documentele unei firme private, care exporta imbrãcaminte. Asteptam zile intregi in fabricile de stat, privit cu ostilitate de personal, deoarece considerau cã privatizatii se imbogãtesc pe munca lor…; apoi, in vamã, exportatorii erau lãsati ultimii, deoarece nu dãdeau spaga mare; exportatorii nu solicitau ca vama sã inchida ochii; intre marfã si documente  era concordanta deplina; erau exporturi in UE…Spaga era numai pentru urgentarea operatiunilor, evitarea penalitatilor cãtre transportator si clientul extern…

Eram mereu pe drumuri; soferii de TIR conduceau mai periculos decât fostul partener,  fiicele erau in scoala, plata imprumutului era intarziatã, casa trebuia reparatã…

Din cauza chinezilor, imbrãcãmintea româneasca devenise necompetitiva in Europa, deci firma mergea prost; patroana si sotia, care lucra si ea la aceeasi firma, erau convinse ca timpul petrecut in biserica conteaza mai mult decât cel de  la birou…

Eu, cum ziceam, mi-am reamintit de avantajele politei de asigurare si  am hotãrât sã-mi fac polita, la o alta firma, cu clauze privind pierderea capacitatii de muncã, decesul, pensie, acumulare; in caz de deces, familia urmând sa incaseze 100 milioane lei vechi…Dacã nu-i sinucidere…

Acum, dupã peste 15 ani, mã gãndesc ce si cât  a contat: rugaciunile doamnelor din firmã, ori faptul cã eu, fiind asigurat, lucram detasat, deci mai eficient; probabil, rugãciunile lor m-au atins si pe mine…; afacerea a inceput sã meargã, si a mers fix 10 ani; de trei ani firma este suspendatã, va urma lichidarea; patroana s-a pensionat…

PS. Totusi, asigurarea imi creaza deja ceva probleme existentiale; ontologice, ar zice dl Plesu…

Plãtesc anual cca 850 lei, iar valoarea politei a rãmas tot 10.000 lei, deci max. 2500 euro, suma care in ziua de azi  este cam mica…; mai ales raportatã la noua auto(re)evaluare a subsemnatului; poate o rãscumpãr…

Daca cuiva i se par excesive detaliile despre polite, mentionez cã eu le-am trãit  emotional; au fost si uneori mai sunt niste descoperiri, niste iluminari; nu toate oneroase…; unele plãcute, altele dimpotriva…

Updatarea de vineri: s-a potrivit ca, dupa ce dl Cãlin Hera a postat de doua ori despre viitorul Romaniei, (http://calinhera.blogspot.com/2010/11/prin-noi-insine-cu-sprijin-american.html  si  http://calinhera.blogspot.com/2010/11/tineti-minte-trei-cuvinte-28-noiembrie.html), azi in ziarul România Libera, a apãrut un interviu cu Neagu Djuvara. interviu care rãspunde la intrebãrile ridicate de jurnalistul de la EVZ; pãrerea mea…

Nu stiu daca-mi reuseste link-ul spre RL; ( http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/djuvara-romania-a-ramas-in-urma-si-fiindca-e-ortodoxa-206469.html)

Posted in confidente | Etichetat: , , , , , , | 15 Comments »

Am toata admiratia…

Posted by daurel pe 16 noiembrie 2010

…pentru  bunul simt cu care elevii povestesc textele  literaturii române.

Acum, cã veni vorba, daca o operã se poate povesti, nu prea este artistica…Ceea ce multa lume, din patriotism, evita s-o spunã. Mai precis, n-are cine spune, deoarece multi dascali nici n-au gustat din marea artã…Nu-i vina lor; am pãtit-o si eu,  n-am avut acces la noutãtile din  tehnicã; am ajuns un simplu admirator constient de geniul creatiei ingineresti din ultimii 50 de ani, fãrã a  putea  explica cuiva subtilele tehnologii folosite  …

Revin la elevi. Apreciez strãdania lor de-a gãsi in literatura o logica, un sens, sã tragã o concluzie  practica. Nu le-a spus nimeni ca arta este acea creatie umana care n-are nici o utilitate practicã…Desi, nici asta nu-i valabil; criticii mai scot un ban…

Despre emotia artistica n-am auzit reactii decât la povestirea Puiul de Brãtescu-Voinesti…

Am posibilitatea sa exemplific cu câteva „perle” din lucrãrile scrise ale scolarilor, selectate de pe blogul unei doamne profesoare, care recunoaste limitele sistemului educational si ale slujitorilor lui…

Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea .

Zaharia Stancu a scris un roman desculț. A fost și șef de birou la scriitori.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia si ca să-i caute nod în papură.

Si bietul Eminescu, scârbit de bișnita societății sale și ca Veronica Micle îi făcea fițe, intra într-o etapa nouă pe care mi-e rușine s-o spun.

Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.

În cunoscuta balada „Miorița”, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, si un cioban ce șochează prin prostia lui.

Si incã de trei ori pe atâtea „perle” gãsiti pe blogul linkuit mai sus

PS.Unii ar putea spune cã perlele nu sunt scrise de elevi, ci de profesori; tot respectul !



Posted in educatie, Mari romani | Etichetat: , , , | 13 Comments »

Hypoalergenetic…

Posted by daurel pe 15 noiembrie 2010

…este un cuvânt care, oricum l-ai ortografia, nu este de gãsit in dictionarele românesti de uz curent; desigur, este usor de intuit ce ar putea fi…

Altceva vreau sã povestesc: veterinarul ne-a recomandat sã nu le dãm deloc carne la doi dintre cãtei; unul mic de interior si unul mare de curte.

Cicã ar fi alergici la carne…Câini alergici la carne!

Ce…, Doamne iartã-mã, sã manance?  Cine a mai pomenit asa ceva?

Pânã  acum ne descurcam cu carne  si boabe de la magazinele ce vând hrana pentru animale, magazine mai numeroase decât cele de paine; carnea, dar si boabele, la pret de max. 5 lei/kg.

Mai fierbeam orez, mai adãugam pâine…

Acum, trebuie sã le dau numai produse care au specificatã  denumirea din titlu …Circa 0, 400 kg. /zi.

Stie cineva unde as gãsi, sau cum as putea prepara hranã hipoalergeneticã mai ieftin decât 27 lei/kg ?

PS. Am bãnuiala cã veterinarii sunt in cârdasie cu vânzatorii de hranã pentru animale…

Posted in confidente | 9 Comments »

Ultimul act

Posted by daurel pe 13 noiembrie 2010

Moto

Dacã in primul act ai un pistol pe perete, in ultimul act acel pistol trebuie sa traga” (A.P. Cehov)

Actul I

Cabinetul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Cercetarea Terenurilor  (ANCT)

Presedintele Eremia Ilean (E.I.), singur,  se relaxa cu picioarele pe birou, savura o bãutura direct din sticla, desi pe birou erau cuburi de gheata si doua pahare.

Sunã telefonul, E.I. ridica receptorul, asculta indispus.

E.I.: Ii primesc peste câteva minute…

E.I. isi retrage unul câte unul picioarele de pe birou,  ascunde sticla, paharele si gheata in dulapiorul biroului, apoi apasã pe un buton al telefonului.

Scena II

Intru eu dupã functionara Ela, o doamna  in vârsta de vreo 40 de ani.

Ela: Ti-l prezint pe domnul Daurel, care a venit cu niste dosare din judetul J T si doreste sã-ti  inmâneze  personal niste palinca; suntem prieteni de familie, sã stii cã este o bãutura veritabila...

Vãzând cã am mâinile ocupate si privirile-mi cãutau  un loc unde sã depun palinca, E.I. nu mi-a intins mâna; s-a asezat in fotoliu si ne-a fãcut semn sã ne asezãm pe scaunele surprinzãtor de joase din fata biroului.

E.I.: Mãi ardelenilor, când o sã intrati si voi in Europa? Si tu Ela, tot turdeancã ai rãmas; tot ca acum 20 de ani când ne-am cunoscut in facultate…

Daurel: Eu sunt bucurestean. Frate-meu Petre, aici de fata, este angajatul in teritoriu al ANCT…

E.I.: La fix ai venit, Daurele ! Te tutuiesc, nu te supãra, suntem cam de aceeasi vârsta. Am posturi libere. Cred cã esti la fel de serios cum e  frate-tãu, pe care nu-l cunosc personal; Ela a fost in judet la numire…Stii o limba strãina? Ce pãrere ai de Iliescu?

Daurel: Nu…Sunt inginer specializat in optica si mecanicã finãEu sunt mai mult cu Coposu…

Ela: Remi,  poate Daurel ar fi bun la intretinere, aprovizionare

E.I.: Mai vedem, mai discutam…Acum o sã vã arat cum se bea whisky...

E.I., pentru cei apropiati Remi,  a scos ce ascunsese in dulãpiorul biroului, a pus gheatã pânã a acoperit fundul a trei pahare, apoi a turnat whisky cât sã acopere gheata.

E.I.: Serviti ! Hai noroc ! Mai lãsati palinca, ceapa si slana, mai ardelenilor…Voi beti palinca ca (sic!) apa…

ACTUL II

Dupã un an in biroul lui Petre, in mansarda prefecturii judetului JT. O masa si un scaun sprijinit pe trei picioare si pe un teanc de dosare. O doamnã, purtând haine scumpe, gesticula indignatã.

Doamna: De ce nu rãspunzi la telefon? Unde-ai trimis-o pe secretara? Asa sunteti voi fostii directori comunisti, folositi angajatii sã vã rezolve problemele personale...

Petre: N-am telefon. In schemã nu este post de secretara. Eu imi scriu la masina…Pânã la Revolutie am fost tehnolog de sectie la debitare la fabrica de prãjitoare de cafea. Dupa Revolutie, când l-au dat jos pe directorul comercial, sindicatul m-a instalat pe mine…Apoi fabrica a fost vânduta pe cupoane de privatizare date de  Vacaroiu…A venit unul cu zeci de mii de cupoane cumpãrate la coltul strazii; un fost chelner…Cuponarul a dãrâmat halele ca sã facã primãria sala de sport…Stiti si dumneavoastra, doar este un mare scandal…

Pentru post am dat concurs la Bucuresti !

Doamna: Inseamnã cã esti de-a FSN-ului…Vi s-a terminat ! Acum suntem noi, Conventia…Il terminãm noi si pe seful tãu betiv  de la Bucuresti…

Doamna iese lãsând usa deschisa. Dupa câteva momente intrãm in scena eu si cumnata Magda.

Scena II

Magda: Ce-a vrut bolunda asta?

Petre: O cunosti?

Magda: E sefa PNTCD-ului pe judet; o apucata rãzbunatoare; schimba sefii din toata administratia.

Vezi Aurele, v-a trebuit sã faceti revolutie; acum au luat fabricile niste smekeri, care s-au tinut de invârteli si sub comunisti; si doamna asta a dus-o bine sub comunisti…

Daurel: Io cred cã n-o sã le tihneasca de averea adunata din furãciuni: Dumnezeu vede…

Magda : Pâna la Dumnezeu te mãnâncã sfintii !

Petre: A zis cã-l dã jos si pe seful meu cu care-ai bãut tu Aurel whisky…Haideti acasa, cã avem treaba.

ACTUL III

Eu, in noiembrie 2010, acasã, vorbesc pe telefonul fix, in weck-end când este mai ieftin, cu cumnata Magda

Daurel: Unde-i frate-meu? Vreau sã-i povestesc despre fostul lui sef din Bucuresti; am vorbit cu Ela, doamna aceea de treaba de la autoritatea cu terenurile…

Magda: Azi este cu Vasilicã, mecanicul auto, stii tu l-ai cunoscut, la bãi termale in Ungaria; mâine merg eu si  sotia lui Vasilicã…Ce vrei sã-i transmit?

Daurel: E bine sã afli si tu, chiar voiam sã-ti reamintesc de ceea ce am discutat despre averile adunate cu smekerii.

Stii ca domnul E.I. a fost dat afara de la autoritate pe vremea lui Ciorbea; l-au angajat imediat  firma strãinã care a fost plãtita de ANCT cu bani grei sã cerceteze… A scris si in ziare acum vreo cinci ani; este un proces; sotia lui si bãiatul, economist, au avut bãnuialã cã se va lãsa cu confiscarea averii. Era o avere mare pentru un bugetar: casa noua intr-o zona bunã din Capitala, teren de câteva hectare pe soseaua de centurã, concesionat unui hipermarket si unei benzinarii, douã apartamente, vila lânga un lac si pãdure…Ceva intre opt si zece milioane de euro…

Sotia a intentat divort  si i-a propus lui E.I. o treime din avere; el a cerut si a obtinut jumãtate in numerar; deci vreo 4-5 milioane de euroi…Se pare cã au vândut ceva imobile…

Asta stie Ela...

Magda: Chiar si asa, sotia si bãiatul au rãmas tot cu atât, deci tot in top…

Daurel: Stai sã vezi; el a urmat câteva tratamente de dezalcoolizare, incã dinainte de divort; daca E.I. ar fi invocat boala, poate cã instanta nu accepta divortul, insa E.I. avea deja o prietena care-l consilia…Prietena l-a gãzduit in vila proprie, vila care avea nevoie de piscina, sauna, jacuzi, debarcader, gazon…

Magda: Si-a bãgat dracul coada ! E.I. are  59 de ani…

Daurel: Cam asa ceva…Acum câteva luni prietena lui E.I.,i-a  aruncat lucrurile in ulita comunei suburbane, l-a fost lovit cu o sticla in cap, ocazie cu care i s-au spart si ochelarii…E.I. a rugat un vecin sã-l sune pe fiu-sãu sã vina sã-l ia. Bãiatul l-a dus direct la balamuc…

Cortina

Updatarea de duminica: recomand articolul Roxanei Iordache despre Corneliu Coposu, la 15 ani de când ne-a parasit. Seniorul era iubitor de câini si pisici; animalele  apropiate l-au urmat imediat…
Merita, ca de fiecare data cand posteaza, ba si cand nu posteaza, vizitat cetateanul implicat; verificati daca dezinformez …

Posted in Politica, Povesti | Etichetat: , , , , | 11 Comments »

„Crãciunu’ vine,…

Posted by daurel pe 11 noiembrie 2010

…acasã nu-i nime’ !” Astfel suna constatarea unui om sãrman…

I. O. Flavius, cel care in urma cu un an m-a propus la categoria „Cel mai fericit blogger”,  a titrat AZI NU E AZI. De doua zile caut  explicatii pentru aceasta senzatie de defazare; cred cã am gãsit ceva…

Mai intâi tin sã spun cã mass-media nu ne influenteaza in nici un fel optimismul; argumentez cu situatia de dinainte de ’89, când stirile  erau optimiste atât in actualitatea acelor zile, cât si pe termen mediu si lung,  insa populatia era stresata de frig, foame si lipsa unui orizont de trai decent.

Nu mai zic despre deciziile arbitrare ale conducatorilor comunisti, deoarece asemenea obraznicii se intâmpla si azi…De altfel, nici nu-i intâmplãtor…Este demonstratie de forta, intimidare…Ceva asemãnator cu parazile militare de la Moscova…

Pentru majoritatea populatiei, mass-media este divertismentul gratuit, nu sursa de informare.

Azi nu e azi, deoarece cam toti avem/ aveam mentalul programat ca in 2010 sa fim o altfel de comunitate; mai curata, mai uscata, mai frumos mirositoare…

Programul l-am asimilat exact acum un an, când era campania prezidentiala; 50% credeau cã va fi bine cu Basescu, 50 % eram convinsi cã va fi bine deoarece va fi un nou  inceput…

Senzatia este de patinare pe drum drept; stim unde trebuie sã ajungem, insã de câte ori pornim, avem  vântul din fatã, iar sub tãlpi, când mâzga, când gheatã, când zloatã…

Desigur, sunt si zile insorite si fãrã vânt; atunci mai adormim la umbra…

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , | 7 Comments »

Repostare

Posted by daurel pe 10 noiembrie 2010

Reeditez un articol din noiembrie 2009; este mai  simplu, pânã-mi cumpãr alti ochelari de citit; ochelarii de tv ii  am in stare buna…Am (re)descoperit, pe niste posturi,  povesti politiste palpitante…Inclusiv Colombo…Niste scenaristi de invidiat…

Posted by daurel pe noiembrie 30, 2009

Internetul oferã sansa culturalizãrii. Nu zic cultivãrii; cultura nu se poate face  ”pe sãrite”; nu se poate face la orice varsta. Eu recunosc asta; ce s-a ratat, ratat ramane !

Fiind campanie, nu am timp de demonstratii si referinte; voi devoala din ce am cunoscut pânã la aceastã vârstã…Pânã in 1990  am lucrat in  doua unitãti industriale mari si una foarte mare; cea foarte mare avea peste  300 de licentiati, printre cei vreo 4000 de angajati. Desigur majoritatea licentiatilor erau ingineri, dar erau si fizicieni, economisti, ciberneticieni, traducatori, medici, militari, securisti… Se discuta mult despre cultura; despre cultura generala, privind exprimarea coerenta, dar in principal scrierea inteligibila in instructiunile si documentele tehnice. Timpul era infinit…Am lãlãit o lucrare  mai mult de o luna peste termen, din cauza unui cuvânt. Era vorba daca este corect  ”tesitura”, “sanfren”, “zencuire” sau “bizotare”. Lucrarea a fost indrumata spre biblioteca tehnica, unde erau incadrati filologi; nu mai stiu ce au decis…Dincolo de cultura generala si cultura de specialitate, am descoperit personalitati cu o cultura rafinata. Nu intotdeauna erau si cei mai potriviti pentru postul ce-l ocupau, adica nu aveau la baza studii tehnice, insa se achitau cu eleganta de indatoriri…Ii ajuta atitudinea fata de munca si rãbdarea de-a citi orice documentatie, instructiune, pãna la capãt…S-au dat de gol prin umanismul lor; nu voiau sa fie ultimii depozitari ai unor valori… Voiau sa transmita cunostinte…Stiau ca in urma oricarui om ceea ce  ramane este influenta; buna sau rea…; ei au optat pentru influentarea in bine…Era in perioada când cãutam sa-mi instruiesc copiii, mai corect sã le ofer ce n-am asimilat eu când trebuia: muzica clasica, sporturi , dans, limbi straine…Asa am cunoscut, printre colegii de munca,  fosti preoti, fosti ofiteri in garda regala, compozitori si dirijori fosti legionari…Legionarii aveau  jumatate de norma la brigazile artistice… Nu fãceau paradã de cultura lor, nu râdeau de incultura nimãnui…Mi-au recomandat  si m-au recomandat…Era o categorie care trãia intr-o lume cu alte bucurii. Ii surprindeam vorbind despre spectacolele de la filarmonica, despre cântãretii de la opera, despre bridge si rugby…Ceilalti ne entuziasmam de Adrian Paunescu…

I-am inteles cât m-a dus mintea; nu credeam ca va cadea comunismul; credeam ca Ion Iliescu ca se va umaniza…

Cu cativa dintre acei oameni manierati am discutat si dupa  ’89;  mi-au spus cã nu  m-au creditat  din bunãtate, ca au fost si ei  pervertiti de sistem ; au sperat sã ajung cineva si sã-i ajut, cândva, pe copiii lor…Ei nu stiau ca nu aveam nici o sansa la functii…

N-am cumpãrat pianul recomandat de unul dintre ei; fiicele mele si l-ar fi dorit, deoarece avea scaun rotitor…

Am retinut o vorbã, care o aveau numai ei: “cred ca nu m-am facut inteles” ; ceilalti  ne insultam mereu  cu : ”n-ai inteles nimic

Posted in confidente | Etichetat: , | 10 Comments »

Nu stiu daca …

Posted by daurel pe 7 noiembrie 2010

…s-a pronuntat Roxana Iordache; nu dau link, o gãsiti in blogroll-ul meu. O voi accesa dupa afisarea postarii.

Mie mi-a plãcut cum a caracterizat  dl Crin Antonescu partidul lui Ponta; PSD-ul a instaurat politizarea administratiei pana la portari si dialogul surzilor; PSD-ul (in timpul când se numea PSDR) au pus la cale actuala constitutie, actualele regulamente ale camerelor, politizarea Curtii Constitutionale si a justitiei in general; multi au uitat cu câtã aroganta vorbea rãposatul constitutionalist Antonie Iorgovan…

Totul a fost pregatit spre dictatura unui partid, mostenitorii partidului comunistilor; Traian Basescu, crescut in PSDR, n-a fãcut decât sã profite de sistem si de oamenii santajabili ai acestuia.

Acum se pare cã liberalii, prin Crin Antonescu, joaca pecum odinioara  Basescu, care a primit de vreo trei ori   sprijin politic pentru a face ordine; desigur ma refer si când a cerut consilieri fideli la Capitala…

Daca dl Antonescu ar da asigurari ferme cã nu va coaliza cu PDL-ul,  s-ar putea  sã câstige de unul singur; parca suna mai bine „liberalizarea administratiei”, decât pesederizarea, pedelizarea, udemerizarea…

Totul este sã se poata declansa alegerile anticipate sau suspendarea lui Traian Basescu…

Daca i-ar ataca si pe udemeristi, ar atrage sprijin de unde nici nu te gândesti…

Sã nu uit sã zic ceva si despre Dinu Patriciu: ar fi bine sã sponsorizeze …Sa declanseze o emulatie in sponsorizari spre salvarea Romaniei…

Updatarea duminica  seara: si mie mi se pare fadã postarea; Roxana Iordache este cu o zi inainte…; am gãsit la Paul ceva mirodenii:

Cafea de criză…..

Se ia o boabă de cafea, se leagă cu o aţă, şi se scufundă de 2-3 ori în ceaşca cu apă fierbinte.
La fiecare 3 cafele se schimbă aţa…

si

Politistii se duc in excursie cu un autocar cu doua nivele
La nivelul de jos ofiteri si la nivelul de sus subofiteri.
La un moment dat se aud urlete de la nivelul de sus, iar sefu` se duce sa vada ce se intampla
-De ce urlati in halul asta?
-NOI NU AVEM SOFER !!!

PS. La multi ani sãrbãtoritilor de luni 8 nov.

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , , , , , | 13 Comments »

Povestile adevãrate ale Gabrielei

Posted by daurel pe 7 noiembrie 2010

Rãspund cu o postare  comentariilor de azi ale Gabrielei; este mai practic; altfel mi-as acoperi prima paginã cu câini negri…

Asadar povestile Gabrielei: ultima este  despre Adrian Pãunescu; tinerii din Dej, care l-au rugat in  scris pe  Ceausescu sã-l lase pe poet sa lumineze neamul, au fost luati in vizor de cãtre Securitate .

Recuperarea cãtelului oferit de autoare unei tinere dubioase este  o schita politisto-sentimentala…

Articolul despre sufletele pereche, de fapt doua povesti, i-au atras, probabil, cei mai multi cititori.

Am dat câteva mostre; fiti detectivi!

Incã ceva: de la Gabriela am aflat expresia: „N-a fãcut profesionala de manajeri!” Asta-mi aminteste de discutiile cu un zidar, care avea dificultati la folosirea firului cu plumb si a nivelei; zicea cu nãduf: „Du-te domnule si lasã-mã in durerea mea; n-am fãcut aceeasi facultate…”

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | Leave a Comment »

De bucurie cã am reusit…

Posted by daurel pe 6 noiembrie 2010

…sa pun in functiune soba pe lemne, cupãrata acum un an fãra garantie, am hotãrât sã merg mai departe: sã pun si varzã !

N-am mai pus varza de peste zece ani; 20 de verze, deci zece evenimente care necesita doua verze…; m-au costat pâna acum catre 60 de lei; butoiul il aveam…

Am o teorie: adevãratii citadini nu pun varzã. Recentii urbanizati, ne recunosteam, pe vremea celuilat regim, dupã agitatia cu pusul verzei; cei fãrã masinã cumparam varzã urâta, compromisa de frig…Ceilalti mergeau la sursa…

Partea hazlie era ca de sãrbatori nu era murata, deci cumpãram; primavara emana un miros neplacut si o aruncam…

Ca sa fiu sigur, in acest an, nu mã zgarcesc la sare; 0,5 Kg la 10 litri de apa.

Pusul verzei este treaba de bãrbat. Asta o stiu toate doamnele, de la onorabilele lor mame…

In timp ce curatam cãpãtânele, mi-am dat seama cã nu stiu reteta din casa parinteasca; nici n-am intrebat pe frati…; m-am dat eu drept orasean emancipat…

Imi amintesc, doar, cã tata pregãtea butoiul de lemn, bute de vreo 500 de litri, cu câteva zile inainte; il lãsa sã se umfle la fântâna; ne spunea sã nu umblãm cu lãmpasul peste butoi, deoarece dacã cade o picãtura de petrol, se  compromite varza; va mirosi a gaz…Desigur, butoiul avea robinet din lemn, cana, etansatã cu papurã, set de scânduri potrivite peste varzã si câtiva bolovani pentru apãsat varza in moare …

Varza nu era numai pentru celebrele sarmale; era salata cea mai la indemâna; la fasolea bãtutã, la piure de cartofi, la caltabosi, la mâncãrurile grele cu carne de porc…

In final  o poveste, in care apare si butoiul cu varza; sora-mea spune cã eu am fost personajul, pe cand aveam 5-6 ani, insa nu cred, deci o voi reda neutru…

O sãteanca si-a pus prescolarul la incecare, intrebându-l ce- ar face daca ar  fi vreo ora singur acasa.

Copilul parca astepta provocarea:

In sobã nu bag lemnele pe usita, fiindca cade jar; mã urc pe scaunel, trag cu cârligul cercurile si pe acolo pun lemnele…

Ca sa aprind lampa, mã sui pe masã, iau chibriturile de sub grindã, aprind un  bãt, ridic sticla, surubez la fitil…

Sã nu-ti fie frica, in butoiul cu varzã n-o sã arunc nimic…

PS. Mã tot mir cum am reusit atâtia sãteni sã ne maturizãm  fãra sechele  fizice grave…Despre cele psihice este alta poveste…

Posted in confidente | Etichetat: , , | 10 Comments »